ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 24.10.2017 pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 și a Deciziei nr. 50/20.04.2017 privind soluționarea contestației formulate de către S.C. A. S.R.L. (înregistrată Ia MDRAPFE sub nr. x/04.2017) cu privire la Contractul de lucrări de construcții nr. 7 din data de 16.01.2013 și la Contractul de furnizare nr. 8 din data de 16.01.2013, constatând constatați conformitatea și eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului: "Construcție imobil cu regim de înălțime S+P+9E cu destinația centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri - birouri și servicii, utilități, amenajare incintă și organizare de șantier".

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 5432 din data de 18.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a anulat Decizia nr. 50/20.04.2017 privind soluționarea contestației reclamantei și Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 emise de pârât și a obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 5432 din data de 18.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 488 alin. (1) și următoarele din C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de către S.C. A. S.R.L. și menținerea pe cale de consecință, ca temeinică și legală a Deciziei MDRAP nr. 50/20.04.2017, prin care a fost respinsă, contestația formulată de către reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2017. Recurentul-pârât a susținut în esență că hotărârea atacată este nelegală și. netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, reinterând pe scurt situația de fapt și soluția instanței de fond, arătând că în cadrul executării Contractului de finanțare nr. x/23.12.2011, S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. două contracte, respectiv Contractul de antrepriză de lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013 și Contractul de furnizare nr. x/16.01.2013. Divizarea artificială a contractului de lucrări a determinat scăderea valorii acestuia și implicit neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în procesul de derulare a procedurii de achiziție. În acest sens, pentru atribuirea contractului nu a fost publicat niciun anunț de participare (presă/site). Dacă valoarea lucrării nu ar fi fost divizată s-ar fi aplicat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la publicarea unui anunț de publicitate atât în SEAP cât și în JOUE. Având în vedere că valoarea estimată a contractului de lucrări era de 22.789.086 RON = 4.978.826,80 euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON) și că valoarea însumată a loturilor pentru achiziția de utilaje a fost de 3.767.925 RON = 823.194 euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON), rezultă că valoarea totală estimată a contractului de lucrări era de 5.802.021,11 euro (conform art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006). Finanțarea proiectului, așa cum a fost aprobată prin cererea de finanțare la cap. 3, pct. 3.1 -construcții și instalații- este prevăzută suma de 23.638.255,00 RON, fără TVA, sumă ce reprezintă o valoare mai mare decât pragul de 5 mii. euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON), sens în care obligația respectării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 subzistă de la momentul stabilirii prețului lucrărilor contractate care depășesc valoarea prag la care fac referire dispozițiile art. 9 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 (5.000.000 euro). Or, chiar și în ipoteza susținută de intimată în sensul că ar fi vorba de două contracte care au obiecte diferite, teoria susținută de S.C. A. S.R.L. nu poate fi primită, întrucât aceasta putea să divizeze activitatea specifică de lucrări în mult mai multe contracte, însă prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt incidente având în vedere natura prestațiilor, respectiv lucrări de construcții și instalare de echipamente. Instanța de fond constată în mod nelegal că lucrările de construcții montaj al echipamentelor tehnologice "centrală termică, instalație de aer condiționat și instalație de deshumare, furnizate în baza Contractului nr. x/16.01.2013 nu au condiționat tehnologic și funcțional execuția lucrărilor de construcție contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013. În acest context, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată echipamentele furnizate în baza contractului nr. x/16.01.2013 sunt instalații aferente construcției, care nu pot fi proiectate separat de corpul imobilului. Echipamentele și lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 (centrală termică, instalație de aer condiționat și instalație de deshumare), sunt bunuri imobile prin destinație, iar proiectarea, autorizarea și execuția acestora era necesară pentru a se asigura funcționalitatea clădirii. Mai mult instanța de fond preia opinia expertului tehnic judiciar, în ceea ce privește dotările care pot constitui facilități necesare execuției lucrărilor contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013, fără a analiza temeiul legal invocat de acesta, respectiv ignorând faptul că dispozițiile legale invocate nu au caracter exhaustiv. Din punct de vedere al autorizației de construire instanța nu a analizat pentru care lucrări era obligatorie autorizația de construire și care lucrări, eventual ar fi putut fi puse în operă, conform legii fără autorizație de construire. În raport cu prevederile art. 22 lit. i) din Legea nr. 10/1995 și art. 5 din Regulamentul privind recepția construcțiilor, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările care au constituit obiectul Contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 nu puteau fi proiectate distinct de restul imobilului ținând cont de caracterul interdependent al acestora în asigurarea funcționalității obiectivului de investiții. Este de reținut faptul că scopul proiectului, (construcție imobil cu înălțime S+P+9E), constă într-un tot unitar, un produs finit, a cărui realizare a presupus îndeplinirea cumulativă a unor condiționări clare, (respectivul contract este finanțat/subvenționat în mod direct, în proporție de mai mult de 50%, de către o autoritate contractantă; valoarea estimată a respectivului contract este egală sau mai mare decât echivalentul în RON al sumei de 5.000.000 euro), date de prevederile art. 9 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006. Or, din acest punct de vedere, expertiza nu și-a atins scopul, în conținutul actului de control neexistând constatări în privința necesității/calității lucrărilor, ci constatări cu privire la nerespectarea procedurii de atribuire, în legătură cu modul de determinare a valorii estimate, respectiv divizarea în scopul atribuirii a două contracte separate, astfel că prin această modalitate, a fost evitată publicitatea atribuirii în JOUE, diminuarea artificială a valorii ducând la încadrarea sub pragul care-l obliga la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006. Intimata în mod nelegal a stabilit valoarea contractului de lucrări, prin divizarea în două contracte, unul de antrepriză și altul de furnizare, întrucât la estimarea valorii contractului de lucrări trebuia să aibă în vedere, așa cum a stabilit intimata însăși în Devizul general totalizator, respectiv în capitolul IV "cheltuieli pentru investiția de bază", punctul 4.1 -construcții și instalații- suma de 5.143.109 euro. O serie de precizări pentru divizarea în loturi a unui contract se regăsesc în Manualul Operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție publică vol. 1 publicat de către Autoritatea Națională pentru Reglementarea Achizițiilor Publice în 2009. Astfel, noțiunea de lot are următoarea definiție: "grupul de produse/servicii/lucrări identice sau asemănătoare și/sau care au o destinație comună, achiziționate simultan sau succesiv poate constitui un lot". Prin urmare, coroborând textele din O.U.G. nr. 34/2006 cu definiția din Manual, rezultă că decizia autorității contractante de a împarți sau nu pe loturi obiectul contractului de achiziție publică la inițierea unei proceduri are în vedere în principal destinația comună a produselor, serviciilor, etc. În consecință, atribuirea contractului de lucrări nr. x/16.01.2013 și a contractului de furnizare nr. x/16.01.2013, nu pot fi reținute, ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, astfel că se constată faptul că alegerea procedurii s-a făcut cu încălcarea art. 9 lit. c) și a) art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a fi asigurată o competiție adecvată, în absența unor argumente și documente care să demonstreze îndeplinirea condițiilor impuse de lege, încălcându-se principiul concurenței și al transparenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 17 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatului-pârât și dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta A. S.R.L. s-a adresat, la data de 24.10.2017, instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei nr. 50/20.04.2017 privind soluționarea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor si stabilire a corecțiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017, emise de pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, referitoare la Contractul de lucrări de construcții nr. 7 din data de 16.01.2013 si la Contractul de furnizare nr. 8 din data de 16.01.2013, solicitând anularea acestor acte administrative și să se constatate conformitatea și eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului: "Construcție imobil cu regim de înălțime S+P+9E cu destinația centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri - birouri și servicii, utilități, amenajare incintă și organizare de șantier". În ceea ce privește situația de fapt, necontestată în cauză, Înalta Curte reține că, reclamanta A. S.R.L., în calitate de beneficiar, și pârâtul M.D.R.A.P.F.E, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, au încheiat Contractul de finanțare nr. x/23.12.2011, proiect cod SMIS 19320 "Construcție imobil cu înălțime S+P+9E cu destinația centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri-birouri și servicii, utilități, amenajare incintă și organizare de șantier". Pentru executarea proiectului în discuție, S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. două contracte, contractul de execuție lucrări nr. x/16.01.2013 având ca obiect lucrări de construcții pentru imobil și contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 având ca obiect achiziția de lucrări și echipamente (centrală termică, instalație aer condiționat și instalație desfumare), cu o valoare de 3.661.200 RON. Structura de control din cadrul MDRAPFE în baza mandatului nr. x/10.10.2016 și a mandatului nr. x/10.02.2017, emise de Șeful Autorității de Management–Programul Operațional Regional, a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli ce a vizat aspectele menționate în sesizarea Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 71088/2016 conținând constatări cu implicații financiare cu privire la atribuirea contractului de lucrări. Procedura de verificare s-a finalizat cu emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017 de către Serviciul constatare nereguli și antifraudă, Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul MDRAPFE, prin care s-a aplicat o corecție financiară de 100% din valoarea contractelor verificate, respectiv Contractul de execuție lucrări nr. x/16.01.2013 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A. și Contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A., valoarea creanței bugetare fiind în cuantum de 15.557.579,31 RON . În esență, s-a apreciat ca neregulă faptul că beneficiarul a divizat contractul de lucrări în contract de furnizare utilaje și contract de lucrări pentru construcție imobil, pentru a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare. La stabilirea valorii estimate a contractului de lucrări beneficiarul nu a respectat art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, neținând cont de valoarea utilajelor necesare funcționării imobilului conform proiectului ethnic. Reclamanta a formulat contestație împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017, care a fost respinsă prin Decizia nr. 50/20.04.2017 emisă de pârâtă, societatea adresându-se apoi instanței de contencios administrativ și fiscal cu cererea ce face obiectul cauzei de față. În primă instanță, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 50/20.04.2017 privind solutionarea contestatiei reclamantei si Nota de constatare a neregulilor si stabilire a corectiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 emise de pârât, reținând în esență că, în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar C., potrivit cărora produsele și echipamentele și lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 nu pot fi considerate drept materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajări și dotări necesare din punct de vedere tehnic al execuției lucrărilor contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013, iar lucrările contractate în baza contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 sunt diferite și distincte din punct de vedere tehnic de lucrările de montaj și instalații interioare de branșamente care formează obiectul contractului de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013 și lămuririle date de acesta, în cauză nu se poate reține în mod valabil încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și, implicit, existența vreunei nereguli care să permită aplicarea corecției dispuse de pârât prin nota de constatre atacată în cauza dedusă judecății. Înalta Curte reține că potrivit art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,"(1) În cazul în care autoritatea contractantă își propune să achiziționeze lucrări pentru care urmează să pună la dispoziție executantului materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajări și dotări necesare execuției lucrărilor, atunci valoarea estimată a respectivului contract de lucrări trebuie să includă atât costul lucrării care urmează să se execute, cât și valoarea totală a facilităților menționate. În vederea verificării dacă produsele și echipamentele și lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 erau sau nu necesare execuției lucrărilor de construcție la imobilul ce făcea obiectul Contractului de execuție lucrări nr. x/16.01.2013 încheiat cu S.C. B. S.A., în executarea proiectului ce a făcut obiectul Contractul de finanțare nr. x/23.12.2011, cod SMIS 19320 "Construcție imobil cu înălțime S+P+9E cu destinația centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri-birouri și servicii, utilități, amenajare incintă și organizare de șantier", este necesară o analiză comparativă, pe de o parte a categoriilor de lucrări de construcții, iar pe de altă parte a naturii produselor, echipamentelor și lucrărilor, ce au făcut obiectul contractului de furnizare, astfel încât să se poată verifica dacă divizarea era necesară și se impunea în vederea realizării la standardele cerute a proiectului. Cu alte cuvinte, trebuie verificat dacă, lucrările de construcții și montaj al echipamentelor tehnologice funizate în baza contractului nr. x/16.01.2013, centrală termică, instalație de aer condiționat și instalație de desfumare nu puteau fi executate în baza Contractul de execuție lucrări nr. x/16.01.2013, în condițiile în care constructorul a fost în măsură să furnizeze echipamentele tehnologice și să efectueze și lucrările de construcții și montaj. Instanța de fond, însușindu-și concluziile expertizei specialitatea arhitectură, a reținut că produsele și echipamentele și lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 sunt diferite și distincte din punct de vedere tehnic de lucrările de montaj și instalații interioare de branșamente care formează obiectul contractului de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 7/16.01.2013, din această ultimă categorie făcând parte: lifturi, rezervor tampon pentru alimentare, grup pompă menajer, grup pompare pentru încăperi int. și ext., distribuitor incendiu int. și ext., pompă submersibilă pt.montat în recipient în pardoseală; pompă maceratoare pentru apele uzate, boiler electric cu capacitate de 30 l. Expertul a enumerat practic aceste dotări ca putând fi considerate necesare din punct de vedere tehnic execuției lucrărilor de construire, fără a fi limitative, iar în ceea ce privește centrala termică, instalația de aer condiționat și instalația de desfumare, aceste echipamente ar fi distincte și diferite din punct de vedere tehnic, neputând fi considerate facilități necesare edificării lucrărilor de execuție și nu au condiționat tehnologic și functional execuția lucrărilor de construcție contractate. Cu toate acestea, expertul, deși face această enumerare și analiză comparativă, nu explică de ce echipamente independente pentru instalații sanitare precum: boiler electric cu capacitate de 30 l, pompă submersibilă pt.montat în recipient în pardoseală sau pompa maceratoare pentru apele uzate, sunt considerate facilități necesare edificării lucrărilor de execuție și condiționează tehnologic și funcțional execuția lucrărilor de construcție, iar centrala termică, care asigură încălzirea imobilului, sau instalația de aer condiționat și instalația de desfumare, care asigură practic ventilația, nu ar fi la fel de necesare, fără de care clădirea ar putea funcționa. Expertul nu a indicat un criteriu de delimitare tehnic și nu a indicat normative tehnice specifice lucrărilor de construcție, care să conducă la concluzia că lucrările de construire ar fi putut fi recepționate și fără aceste dotări, fiind greu de imaginat că o clădire ar putea fi folosită în sezonul rece fără o centrală termică sau în sezonul cald fără instalație de aer condiționat și de desfumare. Practic, expertul a făcut aprecieri între dotări care au într-adevăr funcționalitate diferită, dar care sunt complementare și care fiecare în parte conduce la asigurarea funcționalității clădirii, fiind necesare astfel, făcând trimitere la art. 4.5 din Cap. 4, Anexa 4 din H.G. nr. 28/2008, art. 4 din Anexa la H.G. nr. 273/1994 sau art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, acte normative care nu justificau distincția făcută. Este nerelevantă împrejurarea că recurenta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în fața instanței de fond, acest lucru nefiind un impediment pentru a se plânge pe calea recursului împotriva soluției instanței care își însușește în totalitate concluziile acestui raport. Cu toate că recurenta-pârâtă a invocat prin întâmpinare Anexa 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care defineste noțiunea de "Instalații aferente construcțiilor" ca fiind:"totalitatea echipamentelor care asigură utilitățile necesare funcționării construcțiilor, situate în interiorul limitei de proprietate, de la branșament/racord la utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcție", instanța de fond separă totuși centrala termică sau instalația de aer condiționat și de desfumare fără o justificare efectivă tehnică sau acceptată rezonabil și fără să facă vreo referire la aceste prevederi. De altfel, trimiterile pe care recurenta-pârâtă le face la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, întăresc concluzia instanței de recurs că centrala termică, instalația de aer condiționat și instalația de deshumare sunt ca și celelalte instalații, enumerate de expert, aferente construcțiilor, prin urmare necesare. În fine, a mai invocat, iar instanța nu a anlizat Manualul Operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție publică vol. 1, publicat de către Autoritatea Națională pentru Reglementarea Achizițiilor Publice în 2009, care definește noțiunea de lot astfel: "grupul de produse/servicii/lucrări identice sau asemănătoare și/sau care au o destinație comună, achiziționate simultan sau succesiv poate constitui un lot". Așadar, rezultă că beneficiarul a divizat în mod artificial contractul de lucrări, încheind două contracte cu același constructor, contractul de execuție lucrări nr. x/16.01.2013 având ca obiect lucrări de construcții pentru imobil și contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 având ca obiect achiziția de lucrări și echipamente (centrală termică, instalație aer condiționat și instalație desfumare), cu încălcarea art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, producând prin efectul art. 9 lit. c) din același act normativ coborârea valorii estimate sub pragul de 5000.000 euro, cu consecința evitării aplicării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, aceasta constituind o abatere care a avut ca și efect încălcarea principiilor concurenței și transparenței, justificând aplicarea corecției financiare.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., reținând interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor de drept material reținute, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.