ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând obligarea acesteia să soluționeze reclamațiile înregistrate cu nr. x/20.09.2019 și nr. y/20.09.2019. Prin întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin care aceasta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția nulității pentru lipsa motivării în fapt și în drept și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Prin sentința civilă nr. 1352/28.05.2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secțiile de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrată la data de 21.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 39 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția nulității, invocată prin întâmpinare; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în ceea ce privește solicitarea de a răspunde cererii înregistrate sub nr. x/20.09.2019 și respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la soluționarea cererii nr. x/20.09.2019; s-a respins excepția inadmisibilității, invocate prin întâmpinare; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 39 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța s-a abătut grav de la litera si spiritul Constituției României. Judecătorul cauzei a încălcat art. 124 din Constituția României cu privire la înfăptuirea justiției, a încălcat drepturi si libertăți fundamentale proclamate in Constituție si in tratatele internaționale ratificate de Parlamentul României, a exercitat funcția de magistrat cu vădita neglijență si rea-credință. Astfel, în opinia sa, judecătorul fondului nu a observat ca reclamațiile sunt una și aceeași, de fapt singura deosebire fiind ca depunerea reclamatiei on-line este condiționata abuziv de anexarea înscrisurilor in format electronic (operațiune tehnica inaccesibilă la acel moment) si a primit un număr de înregistrare, astfel ca înscrisurile au fost depuse în registratura pârâtei in format fizic si au primit alt număr de înregistrare. De asemenea, judecătorul a consemnat in fals dezbateri pe încuviințarea si administrarea probelor, dezbateri care nu au avut loc. În fapt singura dezbatere care a avut foc a fost pe admisibilitatea excepțiilor formulate de pârâtă. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că s-au încălcat prevederile art. 248 C. proc. civ., care obliga instanța la pronunțare pe excepții absolute prin încheieri separate, instanța socotind făra niciun temei de fapt ca pronunțarea pe admisibilitatea excepțiilor pârâtei nu se poate face fără administrare de probe. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că hotarârea cuprinde motive contradictorii. Astfel, fiind vorba de una si aceeași reclamatie este în contradictoriu, în opinia sa, ca pârâtă sa aibă calitati procesuale diferite după numărul de înregistrare. Prin urmare, este vădit contradictoriu ca cererea sa fie calificată neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția consumatorilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că reclamatului i s-a răspuns la petiții, astfel că nu este vorba despre nesoluționarea unei cereri, ci despre nemultumirea reclamantului față de răspunsul primit.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 14.09.2022, recurentul-reclamant a invocat excepția de uzurpare a suveranității naționale, susținând, în esență, încălcarea de către puterea judecătorească a jurământului de magistrat și uzurparea suveranității națională care privește înfăptuirea justiției în numele legii și aducerea la îndeplinire a obligațiilor internaționale rezultate din tratate. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate precum și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția de uzurpare a suveranității naționale invocată de recurentul-reclamant prin notele de ședință depuse la dosar la data de 14.09.2022, nu este o veritabilă excepție, recurentul invocând generic încălcarea de către puterea judecătorească a jurământului de magistrat și uzurparea suveranității naționale care privește înfăptuirea justiției în numele legii și aducerea la îndeplinire a obligațiilor internaționale rezultate din tratate. 2. Argumentele de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând obligarea acesteia să soluționeze reclamațiile înregistrate cu nr. x/20.09.2019 și nr. y/20.09.2019. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 C. proc. civ. Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentul-reclamant din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu pot fi primite. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale este vizată situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce presupune cu necesitate ingerința instanțelor. Or, deși invocă acest motiv de casare, recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la modul în care prima instanță, prin sentința recurată, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respectiv nu a motivat cazul de casare invocat. Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat. Or, în speță nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive, de altfel, recurentul-pârât nearătând în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunțarea hotărârii recurate, afirmând în termeni generali că instanța s-a abătut grav de la litera si spiritul Constituției României, că judecătorul cauzei a încălcat art. 124 din Constituția României cu privire la înfăptuirea justiției, a încălcat drepturi si libertăți fundamentale proclamate in Constituție si in tratatele internaționale ratificate de Parlamentul României și a exercitat funcția de magistrat cu vădita neglijență si rea-credință, care nu pot fundamenta incidența în cauză a art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Susținerile recurentului-reclamant în sensul că judecătorul fondului nu a observat ca reclamațiile sunt una și aceeași, de fapt singura deosebire fiind ca depunerea reclamatiei on-line, care este condiționata abuziv de anexarea înscrisurilor in format electronic (operațiune tehnica inaccesibila la acel moment) a primit un număr de înregistrare, astfel ca înscrisurile au fost depuse în registratura pârâtei in format fizic si au primit alt număr de înregistrare, pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., perspectivă din care instanța de control judiciar le apreciază ca fiind lipsite de suport. Astfel, Înalta Curte constată că din actele dosarului, rezultă că în mod corect prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la pârâta A.N.P.C. sub nr. x/20.09.2019, reclamantul a solicitat înregistrarea reclamației anexate formulate împotriva comerciantului B. S.R.L. din județul Alba referitoare la achiziționarea unui cartuș defect. Cererea reclamantului a fost înregistrată și la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București - Ilfov sub nr. x/26.09.2019, care a înaintat-o către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Alba prin adresa nr. x/17.10.2019, motivat de faptul că operatorul economic are sediul în Alba Iulia. Totodată, Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București - Ilfov a comunicat reclamantului prin adresa nr. x/17.10.2019 că cererea sa a fost redirecționată către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Alba, întrucât aspectele reclamate nu intră în competența sa teritorială. Sesizarea reclamantului înregistrată la ANPC sub nr. x/20.09.2019 a fost înaintată inițial către Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București - Ilfov și ulterior către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Alba prin adresa nr. x/17.10.2019 . În schimb, cererea nr. x/20.09.2019, înregistrată la C.R.P.C. Regiunea București-Ilfov s-a referit la o achiziție realizată de recurentul-reclamant de pe site-ul OKAZII.RO, autoritatea sesizată formulând un răspuns distinct care, așa cum a menționat și instanța de fond, poate fi contestat în condițiile legii. Prin urmare, fiind evident că este vorba despre două reclamații, nu se poate concluziona că judecătorul fondului nu a observat ca reclamațiile sunt una și aceeași, astfel cum susține recurentul-reclamant, acesta exprimându-și în realitate nemulțumirea față de soluția pronunțată și nu argumente care să atragă incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod porcedură civilă. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant din această perspectivă sunt nefondate. Se reține că aceste dispoziții sunt incidente "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Amintește Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat încălcarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., care, în opinia sa, obliga instanța la pronunțare pe excepții absolute prin încheieri separate, aceasta socotind fără niciun temei de fapt că pronunțarea pe admisibilitatea excepțiilor pârâtei nu se poate face fără administrare de probe, consemnând, totodată, în fals dezbateri pe încuviințarea si administrarea probelor, dezbateri care nu au avut loc. Or, se constată că la termenul din data de 19 ianuarie 2021, la care s-a soluționat acuza, instanța a acordat cuvântul asupra probatoriului, pronunțânndu-se motivat cu privire la solicitarea reclamantului, astfel cum rezultă din practicaua sentinței nr. 39/2021, iar pronunțarea asupra excepțiilor invocate în cauză prin sentința recurată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., recurentul-reclamant dând o interpretare proprie acestor prevederi legale fără să invoce ori să probeze vătămarea care i-a fost produsă, astfel că nu se poate reține incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Art. 248 C. proc. civ. nu obligă instanța să se pronunțe pe excepții prin încheiere separată, ci o obligă să se pronunțe "mai întâi" asupra excepțiilor ceea ce, în speță, s-a și întâmplat, prima instanță soluționând, cu prioritate, prin dispozitivul sentinței, excepțiile invocate. În fine, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută nici incidența tezei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul existenței de motive contradictorii cu privire la sentința recurată, în sensul invocat de recurentul-reclamant, respectiv că fiind vorba de una si aceeași reclamatie este în contradictoriu ca pârâta sa aibă calitati procesuale diferite după numărul de înregistrare. Întrucât sesizarea înregistrată sub nr. x/20.09.2019 la C.R.P.C. Regiunea București-Ilfov este diferită de sesizarea înregistrată sub nr. x/20.09.2019 la ANPC și sub nr. x/26.09.2019 la C.R.P.C. Regiunea București-Ilfov (înaintată, ulterior, cu adresa nr. x/17.10.2019 către C.J.P.C. Alba), așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect excepția calității procesuale pasive a ANPC a fost analizată diferit de instanța de fond în raport de cele două sesizări. În aceste condiții, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.