ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5240/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București la data de 23.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului și Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov - Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, solicitând obligarea la soluționarea reclamației transmise pârâților la data de 21.04.2021 și obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale de 6.000 euro.

2.1. Prin sentința civilă nr. 653/28.03.2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată cauza în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că reclamantul este nemulțumit de nesoluționarea celor două petiții de către o autoritate publică județeană/regională, petiția comunicată autorității publice centrale ANPC fiind înaintată autorității regionale competente, respectiv Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București - Ilfov.

În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, instanța competentă material să analizeze modul de respectare a dreptului la petiționare al reclamantului este tribunalul.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3427 din data de 17.06.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Comisariatul Regional Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov, Comisariatul Pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București și Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorului, în favoarea Curții de Apel București - secțiile contencios administrativ și fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate acțiunii, reclamantul a transmis la data de 21.04.2021 sesizarea sa atât către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, cât și către Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov.

Astfel, din moment ce reclamantul a sesizat ambii pârâți la data de 21.04.2021 și a invocat în cauză refuzul nejustificat al amândurora de a îi soluționa reclamația, nu se poate aprecia că pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a fost chemată de reclamant în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru ea.

Concluzionând, tribunalul a reținut că reclamantul deduce judecății acte administrative asimilate emise de pârâte (refuzurile nejustificate ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului și Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov de a soluționa sesizarea sa), context în care în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 și împrejurarea că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului este autoritate publică centrală, instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului și Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov - Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la soluționarea reclamației transmise acestora la data de 21.04.2021, precum și obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale de 6.000 euro.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauza de față, reclamantul a dedus judecății un act administrativ asimilat, respectiv refuzul atât al pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului cât și al pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov de a soluționa sesizarea sa.

Raportat la obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", cauza de față se întemeiază pe prevederile legii contenciosului administrativ care reprezintă dreptul comun în materie și în temeiul căreia se va determina instanța de contencios administrativ competentă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Aplicând criteriul rangului autorității emitente, cele două instanțe au dat dezlegări deosebite asupra competenței de soluționare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a cadrului procesual pasiv.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorității emitente, Înalta Curte constată că reclamantul a chemat în judecată atât pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, care are calitatea de autoritate publică centrală, cât și pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov - Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, autoritate publică locală.

Prin urmare, având în vedere faptul că litigiul de față are ca obiect pretinsul refuz de soluționare a sesizării reclamantului de către autorități publice, una centrală și alta locală, rezultă că este competentă să soluționeze prezentul litigiu Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București și Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.