ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3440/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor, obligarea acestora la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a petiției înaintate prin completare online a formularului de pe site-ul acestei autorități publice și sancționarea funcționarilor publici care nu și-au îndeplinit atribuțiile funcționale sau au dovedit neglijență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, conform dispozițiilor art. 75 - 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și actualizată cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnității și reputației în cuantum de 1.000.000 RON fiecare; acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON fiecare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

2.1 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4713 din 16 noiembrie 2018, a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând că aceasta este determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a autorității căreia îi revine sarcina de a soluționa și răspunde petiției formulate, în cazul de față Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București-Ilfov care este o autoritate publică locală.

2.2. Prin Sentința nr. 1326 din 26 februarie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a înțeles să se adreseze cu plângere și apoi cu alte cereri în mod specific pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și nu pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București, dorind astfel ca Autoritatea să îi soluționeze cererile, iar instanța să cenzureze conduita acestei autorități.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorităților publice pârâte la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a petiției înaintate de reclamant prin completarea formularului online și sancționarea funcționarilor publici care nu și-au îndeplinit atribuțiile funcționale sau au dovedit neglijență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, conform dispozițiilor art. 75 - 77 din Legea nr. 188/1999, precum și la plata de despăgubiri pentru daune morale și discriminare și restabilirea situației anterioare.

Rezultă astfel că obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâților la soluționarea "integrală, efectivă și punctuală a petiției adresată prin completarea formularului online".

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de prejudiciile aduse onoarei, reputației, demnității sau a celor cauzate prin fapte de discriminare, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, așa încât sunt incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, în contencios administrativ o astfel de cerere nu poate avea decât caracter accesoriu în raport cu capătul principal, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal sau a obligării autorității să emită un act, în conformitate cu art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit H.G. nr. 700/2012 (art. 7), Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are în subordine, ca entități cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale pentru protecția consumatorilor și Centrul Național pentru încercarea și Expertizarea Produselor "B." București. Comisariatele regionale pentru protecția consumatorilor sunt organizate ca structuri teritoriale subordonate, cu competențe limitate teritorial, și sunt conduse de comisari-șefi.

De asemenea, în art. 3 alin. (1) pct. 23 din același act normativ, se prevede că "Autoritatea primește și rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum și sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii.

În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile menționate instituie două criterii, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric, astfel cum s-a reținut, cu caracter unitar, în jurisprudența Înaltei Curți.

În speță, este relevant criteriul rangului autorității publice.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect Curtea de apel a reținut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, față de împrejurarea că, în cauză, aspectele sesizate au fost analizate de către Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București - Ilfov, autoritate competentă sub aspect teritorial și care i-a răspuns reclamantului la petiție.

Faptul că în cauză a fost chemată în judecată și o autoritate publică centrală nu are relevanță, în condițiile în care emitentul actului este o autoritate publică locală.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Comisarul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL