ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1037/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin contestația în anulare înregistrată la 18 aprilie 2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 63 din 9 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Constatând lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a suspendat judecata contestației în anulare prin încheierea din 13 septembrie 2023.

Prin decizia civilă nr. 362 din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 63 din 9 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în contradictoriu cu intimații Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Mogoșani, B. și C..

Împotriva încheierii din 13 septembrie 2023 și deciziei civile nr. 362 din 19 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs D., în calitate de fiu și moștenitor legal al contestatorului A., la 12 decembrie 2024.

Intimații B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat: excepția lipsei calității procesuale a recurentului, raportat la prevederile art. 435 și art. 458 C. proc. civ., întrucât acesta nu a fost introdus în cauză în etapa procesuală anterioară, și excepția tardivității recursului, deoarece calea de atac a fost declarată cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul formulat de recurentul D. în raport cu excepția tardivității, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Recurentul D. a suspus recursului atât încheierea din 13 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Ploiești a suspendat judecarea contestației în anulare, cât și decizia nr. 362 din 19 noiembrie 2024, prin care aceeași instanță a constatat perimarea acestei căi de atac.

În ceea ce privește termenul de exercitare a recursului împotriva încheierii de suspendare, sunt relevante prevederile art. 414, care stipulează astfel:,,(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului." Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că împotriva încheierii de suspendare, este deschisă calea de atac a recursului până la momentul repunerii cauzei pe rol.

În ceea ce privește termenul de exercitare a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevăd astfel:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar, potrivit art. 421 alin. (2) din același cod, "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. [...]"

Înalta Curte constată că recursul împotriva încheierii de suspendare a fost declarat la 12 decembrie 2024, după momentul soluționării contestației în anulare a cărei judecată a fost suspendată la 13 decembrie 2023, conform datei certe de pe plicul de la fila x verso, cu nerespectarea dispozițiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, măsura suspendării judecății cauzei nu mai subzista la momentul declarării recursului.

De asemenea, se constată că recursul împotriva deciziei de perimare a fost exercitat la 12 decembrie 2024, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., care a început să curgă de la 19 noiembrie 2024, data pronunțării deciziei recurate, astfel că ziua de 25 noiembrie 2024 a fost ultima zi în care putea fi declarat recurs, conform modului de calcul reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care stipulează că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pentru considerentele expuse, întrucât recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca tardivă, calea de atac formulată de recurentul D., în calitate de moștenitor al defunctului contestator A., împotriva deciziei nr. 362 din 19 noiembrie 2024 și încheierii din 13 septembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Față de soluția ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul D. la plata sumei de 1.000 RON către intimatul B., reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin factura seria x nr. x din 7 mai 2025 și chitanța seria x nr. x din 7 mai 2025, aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul D., în calitate de moștenitor al defunctului contestator A., împotriva deciziei nr. 362 din 19 noiembrie 2024 și încheierii din 13 septembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe recurentul D. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2025.