ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1025/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1025/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 7 mai 2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 03.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, pe calea cererii cu valoare redusă, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 522,60 RON debit principal, a penalităților de întârziere în cuantum de 53,70 RON; în principal, a penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere raportate la debitul principal de la data introducerii cererii până la data achitării integrale a debitului, iar în subsidiar la plata dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală + 4%) de la data introducerii cererii și până la data plății; precum și a daunelor/taxelor de reziliere în sumă de 2.409,17 RON. A solicitat cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru în valoare de 200 RON.
În drept, a invocat prevederile art. 1026 și următoarele C. proc. civ., art. 1566 și următoarele C. civ., art. 2 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competență
II.1. Prin sentința civilă nr. 1592 din data de 14 noiembrie 2024, Judecătoria Târgu Bujor a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 1028 alin. (2) și art. 108 C. proc. civ., precum și împrejurarea că din demersurile efectuate în cauză a reieșit că pârâta nu are domiciliul în România, iar adresa acesteia din Spania nu este cunoscută.
A reținut instanța că la data formulării cererii, 03.07.2024, conform datelor de identificare ale părții menționate în cererea de chemare în judecată, reclamanta are domiciliul procesual ales în municipiul Târgoviște, bulevardul x, jud. Dâmbovița, iar dispozițiile de drept comun, ale C. proc. civ., nu conferă unei anumite instanțe competența de judecată în cazul în care pârâtul are domiciliul în străinătate, cu excepția unor situații specifice (spre exemplu, în materia divorțului, art. 915 alin. (2) C. proc. civ.).
De asemenea, a reținut că normele de procedură privind obligația alegerii locului citării (art. 156 C. proc. civ.) nu se aplică, prin analogie, atâta timp cât reclamanta are domiciliul în România, în altă localitate.
Pentru aceste considerente, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, în circumscripția căreia își are domiciliul reclamanta.
II.2. Prin sentința nr. 494 din data de 30 ianuarie 2025, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a constatat că cererea dedusă judecății este formulată de un profesionist, A., împotriva unui consumator - pârâta B.-, al cărui domiciliu este necunoscut, fiind efectuată mențiunea doar că are domiciliul pe teritoriul Spaniei.
În cauză, reclamanta este persoană juridică cu sediul în străinătate, în Târgoviște fiind doar un sediu procesual ales, iar pârâta este persoană fizică de naționalitate română, fără domiciliu în țară și cu domiciliu necunoscut în străinătate, însă contractul a fost încheiat de părți în România, executarea acestuia urmând a fi realizată tot în România (facturile au fost emise la adresa din județul Galați).
Așadar, având în vedere specificul prezentei cauze - litigiu cu elemente de extraneitate- instanța a apreciat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 1080 C. proc. civ., instanțele române fiind competente exclusiv în soluționarea prezentei cereri.
Instanța a reținut incidența prevederilor art. 1072, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. și a arătat că, deși pârâta a avut calitatea de consumator, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtei este necunoscut.
Prin urmare, cum pârâta este persoană cu domiciliul necunoscut, devin aplicabile dispozițiile art. 108 C. proc. civ., respectiv cazul de competență teritorială alternativă în situația pârâtei cu domiciliul necunoscut.
Necompetența teritorială prevăzută de art. 108 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârâtă, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.
Prin urmare, în raport de art. 130 C. proc. civ., dreptul de a contesta alegerea instanței revenea exclusiv pârâtei, care nu a formulat întâmpinare și nu a invocat vreo excepție.
Întrucât prima instanță învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Târgu Bujor, aceasta devine competentă să soluționeze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenței teritoriale invocate.
III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, pentru următoarele argumente:
Conflictul negativ de competență supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă, vizând pretenții decurgând dintr-un contract de prestări servicii, în legătură cu care reclamanta (cu sediul în Malta) susține că pârâta (cu domiciliul necunoscut) a avut calitatea de beneficiar (consumator).
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".
În circumstanțele particulare ale cauzei, în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, textul legal se coroborează cu dispozițiile art. 108 C. proc. civ., conform căruia "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz."
Dispozițiile art. 108 C. proc. civ. reglementează, însă, o competență de ordine privată, a cărei nesocotire nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, așa cum statuează dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".
Cum excepția de necompetență nu fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Târgu Bujor, ca instanță mai întâi învestită, prin manifestarea procesuală în acest sens a reclamantei.
De altfel, sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să judece prezenta cauză nu are relevanță sediul procedural ales al reclamantei din mun. Târgoviște, indicat în acțiune, întrucât această împrejurare nu atrage o anume competență, alegerea de sediu producând efecte strict în planul comunicării actelor de procedură.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.