ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2025

Obiectul cererii Prin adresa înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 08.08.2022, sub nr. x/2022, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei a înaintat, în baza art. 31 alin. (3) din Legea cu nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare republicată, plângerea formulată de petenții - reclamanți A. și B. împotriva încheierii de reexaminare cu nr. 10400/27.06.2022 și înscrisurile atașate acesteia. La data de 03.10.2022, s-a formulat în prezentul dosar o cerere de intervenție principală de către numita C. - dosar fond-, prin care s-a solicitat să se constate că este titularul dreptului dedus judecății, respectiv să dispună respingerea acțiunii reclamanților în principal pe cale de excepție și în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei Prin sentința civilă nr. 1103 din data de 21.06.2023, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului principal C. invocată de petenții B. și A., a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de către intervenient prin raportare la soluțiile emise în dosarele cu nr. x/2009 și y/2017 ale Judecătoriei Vatra Dornei invocată de către intervenientul principal C., a admis cererea de intervenție principală formulată de către C. și a respins acțiunea civilă având ca obiect "plângere împotriva încheiere CF" formulată de către petenții-reclamanți B. și A., intervenient principal fiind C. ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata către intervenientul forțat C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON. Prin sentința civilă nr. 1244 din data de 12.07.2023, Judecătoria Vatra Dornei a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile cu nr. 1103 din data de 21.06.2023 emisă în dosarul cu nr. x/2022 al Judecătoriei Vatra Dornei formulată de către petenții-reclamanți B. și A., intervenient principal fiind C. ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri de către intervenientul principal.

Decizia pronunțată de Tribunalul Suceava Prin decizia civilă nr. 591 din data de 12.07.2024, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins apelul declarat de apelanții - petenți A. și B., împotriva sentințelor civile nr. 1103/21.06.2023 și nr. 1244/12.07.2023, ambele pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei, județul Suceava, în dosar nr. x/2022, intimată fiind intervenienta C., ca nefondat și a obligat apelanții să plătească intimatei 3000 RON cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava Prin decizia nr. 238 din data de 11 decembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității; a respins recursul declarat de petenții A. și B., împotriva deciziei civile nr. 591 din 12.07.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil; a obligat recurenții să plătească intimatei C. suma de 3000 RON cheltuieli de judecată din recurs.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 238 din data de 11 decembrie 2024 au formulat cale de atac petenții A. și B., intitulată "recurs-revizuire", fiind indicate prevederile art. 519 C. proc. civ., prin care solicită respingerea solicitărilor privind cheltuielile de judecată. La 31 ianuarie 2025, petenții au transmis la dosar memoriul intitulat "strămutare-revizuire (rejudecare)" prin care arată că în baza recursului depus la Curtea de Apel Suceava la 13.12.2024 în prezenta cauză solicită radierea sentinței nr. 427/27.11.2003. La 18 februarie 2025, petenții au depus la dosar memoriul prin care solicită admiterea cererii intitulate "recurs (revizuire-rejudecare -cu strămutare la Câmpulung Moldovenesc)" prin care arată că hotărârea definitivă este anulabilă prin mecanismul strămutării. Arată că la termenul din 11 decembrie 2024 au întârziat, iar instanța nu a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare. Totodată, petenții fac referire la lipsa calității procesuale și lipsa interesului intimatei și susțin caracterul exagerat al cuantumului cheltuielilor de judecată. La 23 aprilie 2025, petenții au transmis la dosar memoriul intitulat "recurs (revizuire-rejudecare -cu trimitere sau reținere dosar x/2022- pe rol-cercetări penale)" prin care învederează că sentința nu stabilește amplasamentul suprafețelor de teren de 55 mp, în parte și 195 mp, iar intimata nu justifică un drept de proprietate asupra suprafeței de 250 mp.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil -arătând că părțile nu au deschisă această calea de atac - și, în subsidiar, anularea recursului, ca nemotivat, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând calea de atac formulată de petenți, în raport cu conținutul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele: Sub un prim aspect, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, în alți termeni, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și ca exercitarea acestora să se realizeze în condițiile legii. Or, în speță, se observă că petenții au înțeles să învestească instanța supremă cu cererea transmisă la dosar la data de 13 decembrie 2025 intitulată "recurs-revizuire", calea de atac fiind îndreptată împotriva deciziei nr. 238 din data de 11 decembrie 2024 prin care Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții A. și B., împotriva deciziei nr. 591 din 12.07.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022. Examinând cererea dedusă judecății, se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, fiind lipsită de motivele pe care se întemeiază și care să permită o eventuală calificare juridică exactă a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. Or, în această privință, potrivit dispozițiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt și de drept ale acesteia este nulă. În mod corelativ, aceleași exigențe legale sunt impuse și de prevederile art. 148 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, ca regulă generală, că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv motivele acesteia. În cauză, Înalta Curte reține caracterul inform al cererii și lipsa indicării motivelor care să susțină demersul judiciar al părților, nefiind dedusă judecății nici ulterior înregistrării cererii o argumentație juridică propriu-zisă, care să permită încadrarea cererii într-o cale de atac prevăzută de lege. Rezumându-se, prin memoriile depuse la dosar, la prezentarea unor împrejurări străine de soluția pronunțată în prezenta pricină de către instanța de recurs și fără a preciza, în mod efectiv, în ce constă eventuala nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva cazurilor subsumabile unei căi de atac prevăzute de lege, petenții omit să supună analizei instanței elemente concrete, care să poată forma obiectul cenzurii în cadrului unei căi de atac prevăzute de lege. În lipsa unor argumente punctuale care să facă posibilă calificarea din punct de vedere procesual a prezentului demers juridic, în speță nu este posibilă conturarea limitelor judecății de care instanța este ținută în analiza unei căi de atac, potrivit legii. Prin urmare, simpla nemulțumire a părților privind soluția pronunțată în recurs, neînsoțită de o argumentație juridică propriu-zisă care să răspundă exigențelor anterior arătate, nu este în măsură să atragă o nouă judecată în prezenta pricină, fie chiar și sub forma unei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cele arătate în precedent. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității actului procedural, în condițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, se reține că petenții se află în poziția procesuală de părți care au pierdut procesul, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea intimatei C., de acordare a cheltuielilor de judecată în prezenta fază procesuală, apare ca fiind întemeiată. Urmează a fi făcută, însă, aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor ce vor fi puse în sarcina petenților, apreciindu-se că, față de maniera de redactare a cererii deduse judecății și de împrejurarea că această cale de atac a fost soluționată, în ședință publică, la primul termen de judecată, suma de 1.000 RON, ce se va acorda cu acest titlu (față de onorariul de avocat în cuantum de 1.500 RON, pe care intimata C. l-a achitat și a cărui dovadă a fost făcută prin chitanța nr. x/31.01.2025 aflată la dosar), are caracter rezonabil și echitabil.