ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 168/2023

HOTĂRÂRE

07.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 168/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 07 februarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2020 pe rolul Judecătoria Vatra Dornei, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Orașul Broșteni, prin primar, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i restituie terenul de 7133 mp aflat în proprietatea sa și deținut de acesta fără drept; să se dispună rectificarea cărții funciare nr. x a județului Suceava privind imobilul situat în str. x, Oras Broșteni, județul Suceava în sensul radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului și înscrierea acestuia pe numele reclamantei; să se dispună grănituirea imobilului ce aparține pârâtului, identic cu parcelele cadastrale nou formate nr. 1 C. civ. si 2F, de cel al reclamantei, identic cu parcelele cadastrale nou formate nr. cadastral x si 2P; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, ale vechiul C. civ.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 828 din 04 noiembrie 2020, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A..

I.3. Hotărârea pronunțată în apel:

Prin decizia nr. 423 din 06 aprilie 2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 828 din 04 noiembrie 2020 a Judecătoriei Vatra Dornei; cheltuielile de judecată în sumă de 302,26 RON pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public au rămas în sarcina statului.

I.4. Hotărârea pronunțată în recurs:

Prin decizia nr. 331 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 423 din 06 aprilie 2021 a Tribunalului Suceava.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 august 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluția din 08 septembrie 2022, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată generate de judecarea prezentei cauze, fără a indica incidența vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că pentru data de 10 noiembrie 2021 a fost citată cu mențiunea de a indica moștenitorul rămas de pe urma defunctului C. și adresa de domiciliu a acestuia, fără a se indica obligația de a depune dovezi referitoare la calitatea moștenitorului (certificat de moștenitor) pentru a cărei neîndeplinire instanța de recurs a suspendat cauza.

Deși a făcut dovada demersurilor pentru a face dovada faptului ca C. are un moștenitor, inclusiv pentru termenul din data de 21 iunie 2022, în încercarea de a soluționa acest dosar, instanța de recurs a menținut starea de suspendare până la perimarea acestui dosar.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 03 noiembrie 2022, prin fax, în termen legal, Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Broșteni, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

În susținerea excepției nulității recursului, raportându-se la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1), precum și a celor ale art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a arătat că recurenta-reclamantă nu a indicat în concret motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pe care își întemeiază cererea de recurs, iar din analiza acesteia nu se poate ajunge la concluzia încadrării în unul dintre cazurile expres prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

Sub acest aspect, a susținut că recurenta realizează o critică nepermisă cu privire la menținerea în mod greșit a suspendării cauzei, iar nu cu privire la măsura perimării propriu-zise dispuse prin hotărârea atacată. Or, recursul ar fi putut viza doar nerespectarea condițiilor cu privire la perimare ținând cont că perimarea este o instituție și o măsură dispusă în mod distinct de instanță, ce presupune condiții distincte pentru a putea opera.

Referitor la netemeinicia recursului, în considerarea art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a precizat că în mod corect a constatat instanța de judecată incidența perimării, având în vedere că de la data încheierii de suspendare din 10 noiembrie 2021, a trecut un interval de peste 6 luni, fără ca recurenta să reușească repunerea pe rol a cauzei, revenindu-i acesteia obligația de a face dovada calității de moștenitor al persoanei indicate, prin coroborarea art. 411 cu art. 249 C. proc. civ., care prevede sarcina probei pentru cel care face o susținere, în cauză cel care solicită repunerea pe rol.

De asemenea, din momentul respingerii solicitării de repunere pe rol, prin încheierea din 15 martie 2022, și până la data împlinirii termenului de perimare, recurenta avea posibilitatea să depună diligențele necesare pentru reluarea judecății, ceea ce nu s-a întâmplat.

Astfel fiind, în mod corect, a reținut instanța faptul că cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de recurentă la data de 10 februarie 2022, nu este un act de procedură făcut în interesul judecării perimării, deoarece a fost respinsă de către instanță. De asemenea, menționează că recurenta a avut posibilitatea de a-și susține punctul de vedere cu privire la cauza de suspendare pe parcursul suspendării, fie prin cereri de repunere pe rol, fie prin exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare, astfel încât această măsură nu poate fi criticată în acest stadiu procesual în care recursul a fost declarat împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimată cererea.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 21 iulie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 08 noiembrie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Așadar, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile părții ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În atare condiții, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante nu se pot fi desprinse elemente relevante a permite verificarea legalității hotărârii atacate, partea făcând doar o prezentare succintă a situației de fapt concretizate în demersurile efectuate în vederea indicării moștenitorului rămas de pe urma defunctului C. și a domiciliului acestuia, precum și în nedepunerea dovezii calității de moștenitor a persoanei indicate ce a condus inițial la suspendarea judecății cauzei și, ulterior, la menținerea acestei măsuri, prin respingerea cererii de repunere pe rol, exprimându-și nemulțumirea față de soluția de perimare a recursului prin aceea că este exagerată și se impune anularea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, aceste critici supun atenției, mai degrabă, aspecte de nelegalitate a încheierilor prin care curtea de apel a dispus suspendarea cauzei și, ulterior, respingerea cererii de repunere pe rol formulate de parte și nu a deciziei atacate, în condițiile invocării modalității greșite în care a procedat instanța atunci când a menținut măsura suspendării judecății cauzei, iar nu a unor chestiuni ce țin de aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează instituția perimării.

Ținând cont că prezentul demers judiciar vizează decizia nr. 331 din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în ceea ce privește întrunirea condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea perimării cererii de recurs formulate de aceeași parte împotriva deciziei nr. 423 din 06 aprilie 2021 al Tribunalului Suceava, secția I civilă, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Aceasta în condițiile în care curtea de apel a reținut că de la data de 10 noiembrie 2021, când s-a dispus suspendarea judecării cauzei, și până la data la care s-a împlinit termenul de perimare, 10 mai 2022, calculat conform art. 181 C. proc. civ., părțile nu au făcut niciun act de procedură cu efect întreruptiv de perimare reținând sub acest aspect că adoptarea măsurii de respingere a cererii de repunere pe rol formulate de recurenta A., la data de 14 februarie 2022, s-a produs în contextul nedepunerii dovezii calității de moștenitor a numitul D. chiar dacă acesta a fost indicat drept unicul moștenitor al intimatului B., decedat la 11 octombrie 2021, având în vedere și înscrisul depus la data de 07 iunie 2022, prin care numitul D. a precizat că nu s-a dezbătut succesiunea după tatăl său, C..

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 331 din 21 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.