ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/05.11.2019, petentul A. în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, a formulat contestație împotriva încheierii nr. 93707 din data de 06.09.2019 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, solicitând rectificarea înscrierilor de carte funciară dintr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv rectificarea actului notarial nr. x din 28.05.2012 emis de B. și a înscrierilor privitoare la sarcini din extrasul de carte funciară; dezmembrarea și ieșirea din indiviziune, prin atribuirea numărului cadastral unic amplasamentului în suprafață de 660 mp, conform sentinței civile nr. 23 din data de 10.01.2018 pronunțată în dosar nr. x/2016.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 1200 din 31.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Judecătoria Arad a respins plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul C., împotriva încheierii de reexaminare nr. 93707 emisă de BCPI Arad în dosar x/06.09.2019; A obligat petentul la 400 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 568/16.09.2020, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de reclamantul - apelant A. în contradictoriu cu pârâtul-intimat C. împotriva sentinței civile nr. 1200 din 31.03.2020 pronunțată de Judecătoria Arad, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Hotărârea pronunțată în recurs. Prin decizia nr. 428 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă s-a respins recursul formulat de reclamantul recurent A. împotriva deciziei civile nr. 568/16-09-2020 pronunțată de Tribunalul Arad ca inadmisibil și a obligat reclamantul recurent la plata sumei de 1200 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul intimat C..

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 428 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Apărările formulate în cauză Intimatul C. a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea și nulitatea căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu prioritate, Înalta Curte va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare formulată în temeiul art. 519 C. proc. civ., având în vedere că textul de lege este invocat pur formal, în cadrul unui recurs declarat împotriva unei decizii definitive, fără a fi invocate chestiuni de a căror lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei pendinte. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia nr. 428 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 568/16.09.2020 pronunțată de Tribunalul Arad. În raport cu dispozițiile legale menționate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Pentru argumentele expuse, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 428 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Văzând și culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, în raport cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul A. la plata sumei de 1.500 RON către intimatul C., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.