ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1000/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești în data de 30.07.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., obligarea acestora la restituirea bunurilor ce i-au fost ridicate din domiciliu cu ocazia percheziției din data de 06.12.2013, arătând că valoarea acestor bunuri este de aproximativ 10.000 RON. A mai solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale în valoare de 200.000 RON, deoarece nici el și nici familia lui nu s-au putut folosi de bunuri. Prin sentința civilă nr. 721/28.03.2022 Judecătoria Onești a admis excepția necomptenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 03.06.2023.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău Prin sentința nr. 307/21.04.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E., C. și D. și a fost respinsă ca nefondată acțiunea promovată în contradictoriu cu aceștia. A fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "pretenții". A fost obligat pârâtul la restituirea către reclamant a următoarelor bunuri: Drujbă marca F.; 5 peturi de 1 litru cu ulei de floarea soarelui, din care 3 marca "Surâsul soarelui", 1 marca "G." și 1 marca "H."; un pachet cu paste făinoase (fidea) marca "I. d’oro"; 2 plicuri cu piper marca "J."; 2 pachete de 50 g drojdie marca "K."; 2 pachete de 1 kg zahăr marca "L."; un pachet de 1 kg orez marca "M."; o cutie de I. de dinți marca "N."; un pachet cu bețisoare pentru urechi marca "O."; trei flacoane de 50 ml cu colorant pentru var, două galben și unul albastru marca "P." și un flacon de 50 ml cu titan pentru plită; două cutii metalice, din care una cu vopsea și una cu grund, ambele marca "Q."; un flacon cu șampon de urzică; un flacon tip spray marca "R."; un flex marca "S."- 580 W; o bormașină marca "S."- 1010 W prevăzută cu burghiu. A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect daune morale.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău Prin decizia nr. 213 din data de 15 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 307/21.04.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 213 din data de 15 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul B.. În motivarea recursului, partea pârâtă susține că prin ordonanțele de clasare nu s-a dispus și restituirea bunurilor către intimatul A.. Susține că a predat mamei intimatului bunurile care ar fi aparținut reclamantului și că nu deține niciun bun ale acestuia, ci doar bunurile proprii. În concluzie, recurentul pretinde că nu are obligația de a preda bunurile în cauză și solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând apelul, instanța să respingă acțiunea.

Apărările formulate în cauză La 7 aprilie 2025, intimatul a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pun în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate. Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În cauză, recurentul a fundamentat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă din maniera de redactare a memoriului de recurs reiese că partea pârâtă a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Examinând cererea de recurs, se constată că susținerile recurentului se referă la chestiuni de fond ale cauzei, prin care acesta contestă, în realitate, modul în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză și, raportat la aceasta, a stabilit situația de fapt. Criticile nu sunt unele propriu-zise și nu pot face obiect concret de analiză pentru instanța de recurs, întrucât, în realitate, recurentul a reluat criticile expuse în cadrul motivelor de apel care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de apel. Anume, recurentul-pârât pretinde că bunurile supuse restituirii au fost predate de acesta mamei intimatului, motiv pentru care nu mai deține posesia lor. Răspunzând acestei critici, instanța de apel a reținut caracterul contradictoriu al susținerilor pârâtului, "cel puțin în ceea ce privește persoana căreia apelantul a înțeles să îi predea aceste bunuri și locul predării, nefiind furnizate informații cu privire la momentul în care s-ar fi realizat predarea bunurilor". Totodată, instanța de apel a reținut că pârâtul nu a probat faptul predării bunurilor "cu stabilirea, în concret, a momentului, locului și persoanei sau instituției căreia au fost predate, pentru a se putea analiza dacă apelantul reclamant a fost, în acest fel, eliberat de obligația de restituire a bunurilor către intimat". În acest context, se constată că argumentația dezvoltată în memoriul de recurs reprezintă o reluare a susținerilor din cererea de apel, care au fost analizate de Curtea de Apel Bacău. Or, motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul critică soluția primei instanțe. În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă. În alți termeni, întinderea controlului judiciar al instanței de recurs este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, astfel încât nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs. În consecință, cum recurentul nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simplele susțineri formulate prin cererea de apel și reiterate, ca atare, integral, prin memoriul de recurs, nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate. Prin urmare, se constată că recurentul nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalității deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din același cod. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 213 din data de 15 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.