ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ si Fiscal la data de 19.11.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate anularea în totalitate a Raportului de control al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. DGCA 109/25.03.2021 anexa 1 la prezenta și a procesului-verbal de constatare înregistrat de echipa de control a CNAS la sediul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Dâmbovița cu nr. 2440/26 februarie 2021, controlul a fost efectuat în perioada 23-26 februarie 2021 în baza Ordinului Președintelui CNAS B. nr. 380/23.02.2021 și nu cel cu nr. 328/23.02.2021 așa cum greșit se arată în preambulul acestui proces-verbal.

Pe cale de excepție în conformitate, art. 4 alin. (1)-(3) din Legea 554/2004 modificată și completată și cu art. 126 alin. (6) din Constituția României dar și cu art. 2 și urm din noul C. proc. civ. a invocat excepția de nelegalitate a ordinelor subsecvente raportului de control al CNAS nr. DGCA 109/25.03.2021, respectiv a Ordinului CNAS nr. 663/01.07.2021 și Ordinul CNAS nr 653/01.07.2021 (privind destituirea din postul de Director General la CJAS Dâmbovița și trecerea în funcția publică de conducere de Director Executiv Relații contractuale ca efect al numirii nelegale în postul de director general la aceeași instituție a doamnei C.; excepția de nelegalitate a Deciziei CJAS Dâmbovița nr. 116/21.07. 2021; excepția de nelegalitate referitor la refuzul nejustificat cu exces de putere al președintelui CNAS de a soluționa în termenul legal, în sensul aprobării sau respingerii solicitării nr. P/1802/10.03.2021, privind prelungirea activității cu încă un an peste vârsta standard de pensionare începând cu data de 21.05.2021 în postul de director general la C.J.A.S. Dâmbovița cu suspendarea de drept din funcția publică de conducere de director executiv direcția relații contractuale la aceeași instituție publică.

Apărările formulate

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea raportului de control nr. x/25.03.2021 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmbovița sub nr. x/26.02.2021, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS cu privire la excepția de nelegalitate a deciziei nr. 116/21.07.2021 emisă de CAS Dâmbovița, excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de anulare a raportului de control și inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a ordinelor președintelui CNAS nr. 663/01.07.2021 și nr. 653/01.07.2021.

Hotărârea de declinare pronunțată de Curtea de Apel București

Prin sentința nr. 776/13.04.2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, și a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2022, la data de 03.06.2022

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

Prin sentința nr. 62 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus:

A admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtă în raport de cererea având ca obiect anularea raportului de control nr. DGCA 109/25.03.2021 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmbovița sub nr. x/26.02.2021și, pe cale de consecință, a respins această cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără interes.

A respins ca inadmisibile excepțiile de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată (dosar inițial nr. x/2021).

În temeiul art. 139 alin. (5) C. proc. civ. disjunge cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2022 și dispune judecarea separată a acesteia, la același complet, cf.art. 111 alin. (4) ROI, fixează termen de judecată la 25.10.2022, ora 12:30 cu citarea părților.

Recursul

Împotriva încheierii din 13 septembrie 2022 și a sentinței nr. 162 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul -reclamant susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, arătând că pronuntarea instantei de fond în dosarele nr. x/2022 și nr. y/2022 s-a făcut pe cale de exceptie. În primul dosar instanta de fond a admis exceptia pârâtei-intimate întrucât raportul de control ANFP nr. 189/03.03. 2021 nu este act administrativ, iar în dosarul nr. x/2021 pronuntarea a fost data, de asemenea, pe o exceptie, respectiv pe exceptia lipsei de interes a reclamantului în promovarea capatului principal al cererii de chemare in judecata.

Totodată, prin pronuntarea din data de 27.09.2022 în dosarul nr. x/2022 instanta de fond a dispus:

"disjungerea cererii de chemare in judecataformulata in dosarul x/2022 cu judecarea separata a acesteia, la acelasi complet.

În acest sens recurentul arată, în esență, că încheierea pronuntata în dosarul nr. x/2022 în data de 13.09.2022 este nelegală în primul rând pentru că este contrară situatiei de fapt și, totodata, contrară dezbaterilor din sala de judecată.

Astfel, prin comparatie cu înregistrarea electronică a sedintei din data de 13.09.2022, recurentul a constatat diferențe în ce priveste continutul încheierii din data de 13.09.2022 pronuntată în dosarul x/2022

În ce priveste exceptiile invocate de părți, apreciază ca în mod nelegal instanta de fond a Curtii de Apel Ploiesti nu a supus dezbaterii contradictorii la termenul din data de13.09.2022, exceptia de ordine publică ridicată de pârâta CNAS prin întâmpinare în dosarul nr. x/2022, respectiv excepția de conexare a dosarului nr. x/2022 la dosarul x/2022

Se arată în continuare că instanța de fond a admis nelegal, prin sentinta nr 162/27.09.2022, exceptia lipsei de interes ridicată de pârâtă în raport cu cererea având ca obiect anularea raportului de control x/25.03.2021.

Susține recurentul că admiterea acestei excepții de către instanta de fond s- a dispus în baza unor simple afirmatii-neprobate în vreun fel de către pârâtă, respectiv că interesul reclamantului nu este nici personal, nici născut și nici actual iar obiectul actului de control nu poate fi decât CAS Dâmbovita, iar nu Directorul General.

În acest context, afirmatiile neprobate ale pârâtei -intimate din întâmpinare, dar si cele reținute prin sentința recurată sunt, în opinia recurentului, inadmisibile cu atât mai mult cu cât pârâta invocă în apărare propria culpa, respectiv ordinele nelegale ale CNAS nr. 653 și nr. 663/01.07.2021.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția din hotărârea atacată și apreciază că a probat prin cererea de chemare în judecată și prin răspunsul la întâmpinare, nelegalitatea controlului comun CNAS-ANFP de desfiintare administrativă a deciziilor CAS Dâmbovita.

Se susține că motivarea sentintei nr. 162/2022 este contradictorie și străină de natura prezentei cauze, prin existenta unor disfunctionalități/nelegalități privind emiterea de către directorul general a deciziei nr. 65/22.02.2021 (în conditiile în care aceste neregularități trebuiau legal constatate de instanta de judecată competentă sau corectate de CNAS în calitate de for ierarhic superior CAS Dambovita.

Mai menționează că, prin Ordinul CNAS nr. 1236/30.12.2020-anexa I la cererea de chemare în judecata cât și prin referatele anexate de partea adversă, CAS Dâmbovita a aprobat solicitarea recurentului de prelungire a activitatii în postul de Director General la CAS Dâmbovita după data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare (începând cu data de 21.05. 2020, când a împlinit vârsta standard de pensionare de 65 ani) pentru o perioada de 3 ani -cu posibilitatea prelungirii lor anuale.

În dezvoltarea motivului de casare de la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurentul arată că sentința recurată este nemotivată încălcând dispozițiile art. 425 C. proc. civ. privind obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerentele de drept.

În ceea ce privește incidența cazurilor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a respins în mod greșit motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare.

Astfel, instanța de fond motivează excepția lipsei de interes în promovarea cererii strict pe afirmațiile părții adverse așa cum u fost expuse prin întâmpinarea formulată apreciind ca durata determinata, derularea contractului de mandat/management nr. x/2020 prin 3 posibilitati/perioade/durate alternative maxim 1 an (respectiv până la data de 31.12.2021) sau până la ocuparea postului prin concurs. Mai mult Ordinul CNAS nr. 1236/30.12.2020 a fost emis în baza art. 13 pct. 2 din contractul de management x/2020, iar încetarea nelegală a contractului x/2020 prin Ordinul CNAS 663/2021 s-a dispus în temeiul art. 13 pct. 3.

Încălcarea normelor de drept material de către instanță prin neraportarea la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Se susține că instanța fondului în mod greșit a apreciat că procedura prealabilă este obligatorie aspect care este contrazis de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Aceste înscrisuri arată că cele 2 răspunsuri succesive (și tardive) la plângerea prealabilă înregistrată în termen legal la sediul CNAS, au fost înregistrate la CAS Dâmbovita în data de 31 mai 2021 și respectiv 07 06. 2021 când deținea încă functia de Director General CAS Dâmbovița. Se arată că raportul de control al CNAS nr. DGCA 109/2021 împreună cu procesul-verbal de constatare nr. x/26.02.2021 nu au produs efecte doar prin ele însele, asa cum impun prevederile art. 2 alin(l) lit. c) din Legea nr 554/2004 modificata si completata, dar au constituit motiv pentru adoptarea subsecventă a actelor administrative nelegale emise de CNAS și ulterior de CJAS Dâmbovita.

Față de aceste motive, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea incheierii/sentinței atacate și, trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Apărările formulate în cauză

La 8 decembrie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La 13 ianuarie 2023 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Anume, pârâta a susținut că Ordinele președintelui CNAS nr. 663/01.07.2021 și nr. 653/01.7.2021 au fost emise ca o consecință a ocupării, prin concurs, a postului de Director General al CAS Dâmbovița, nu au nici o legătura de cauzalitate cu raportul de control nr. x/25.03.2021 contestat în cauză, nu se întemeiază pe măsurile raportului de control au fost emise ulterior întocmirii raportului de control, neputând fi, astfel, subsecvente acestuia, încetarea aportului civil (contractului de mandat) dintre reclamant, în calitate de mandatar, și CNAS, în calitate de mandant, a fost motivată de ocuparea, prin concurs de către o altă persoană, a postului de Director General al CAS Dâmbovița, iar nu urmare a raportului de control.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând încheierea si sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor succede:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., se poate solicita "casarea când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

În practica judiciară, s-a statuat că poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotărâri în următoarele situații încălcarea dreptului la apărare, judecata pricinii în lipsa părții care nu a fost legal citată, nerespectarea principiului oralității, nesemnarea minutei de către judecători, lipsa încheierii de dezbateri, aplicarea greșită a unor texte de lege (norme de drept procedural), nesocotirea principiului contradictorialității, publicității dezbaterilor și altele asemenea.

În cauza de față, s-a invocat, printre altele, că au fost aplicate, în mod eronat dispozițiile procedurale deoarece prima instanță a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate în dosarul inițial, iar cu privire la corecta soluționare a excepției tardivității depunerii întâmpinării și celorlalte înscrisuri în dosarul conexat, instanța a apreciat că se impune ca pârâta să prezinte dovezi privind data primirii cererii de chemare în judecată pentru a se verifica termenul de 25 de zile, sens în care a acordat termen la data de 25.10.2022.

Tot aici recurentul a menționat că încheierea atacată este contradictorie cu situația de fapt și, totodată, nu cuprinde dezbaterile orale ale părților așa cum reiese din întregistrarea eletronică atașată la motivele de recurs.

Aceste critici nu pot fi reținute.

Pe de o parte, judecătorul fondului a constatat, în dosarul conexat (ds. nr. x/2022) că pârâta a invocat excepția tardivității capătului cererii de chemare în judecată având ca obiectul anularea Ordinului 663/2021, reținând că există aceeași situație ca și în dosarul ce face obiectul prezentului recurs.

De asemenea, a reținut că, potrivit adresei de comunicare a cererii de chemare în judecată reiese că aceasta a fost comunicată în martie 2022, însă pentru aceasta, s-a acordat termen la 25 octombrie 2022.

Pe de altă parte, la termenul din 13 septembrie2022, instanța trebuia ori să soluționeze cauza, ori, așa cum s-a întâmplat în speță, având nevoie în continuare de timp pentru a delibera, în aplicarea art. 396 C. proc. civ., să amâne pronunțarea pentru cel mult 15 zile.

Această amânare de pronunțare s-a concretizat într-o încheiere de ședință care respectă condițiile impuse de art. 233 alin. (1) C. proc. civ.

Textul legal anterior evocat este o normă imperativă, de ordine publică, potrivit căreia, încheierea, trebuie să cuprindă: denumirea instanței și numărul dosarului;data ședinței de judecată; numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, precum și numele și prenumele grefierului;numele și prenumele sau, după caz, denumirea părților, numele și prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor și celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calității lor, precum și dacă au fost prezente ori au lipsit; numele, prenumele procurorului și parchetul de care aparține, dacă a participat la ședință; dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților, precum și a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ședință; soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept;calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; dacă judecarea a avut loc în ședință publică, fără prezența publicului ori în camera de consiliu;semnătura membrilor completului și a grefierului.

Toate aceste mențiuni sunt de natură să asigure transparența actului de justiție și desfășurarea procesului cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, creând părților convingerea că au beneficiat de un proces echitabil, în fața unei instanțe competente, precum și posibilitatea verificării legalității și temeiniciei hotărârii în căile de atac, precum și a continuității completului de judecată ce a pronunțat sentința, care trebuie să aibă aceeași compunere ca cel în fața căruia au avut loc dezbaterile soluționat cauză.

Cum încheierea de amânare face parte integrantă din hotărârea pronunțată, Curtea reține că, încheierea de amânare de pronunțare în data de 13 septembrie 2022 permite părților să cunoască ce s-a întâmplat la acea dată precum și instanței învestite cu soluționarea căii de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 162/27 septembrie 2022, care face parte integrantă, să cenzureze legalitatea soluției adoptate.

Or, prima instanță, a explicat raționamentul juridic adoptat, așa încât hotărârea sa creează transparența asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și grație căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

În aceste condiții, Curtea apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora actul de procedură este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

Examinarea încheierii din ședința publică de la 13 septembrie 2022, care, de altfel, reprezintă și momentul procedural de închidere al dezbaterilor și de acordare a cuvântului părților pentru prezentarea concluziilor, făcând, astfel parte integrantă din soluția adoptată la data fixată, de 27 septembrie 2022 demonstrează, fără echivoc, că judecătorul fondului a pus în dezbaterea părților excepțiile invocate și, totodată, s-a pronunțat asupra temeiniciei acestora.

În sensul art. 235 C. proc. civ., coroborat cu art. 425 C. proc. civ., nu se poate, așadar, reține nepronunțarea, respectiv omisiunea instanței de fond de a soluționa excepția invocată în cauză de reclamat.

De altfel, așa cum s-a arătat anterior nu a produs nicio vătămare, câtă vreme, în mod efectiv, în partea introductivă a sentinței a fost trecută soluția instanței cu privire la toate excepțiile invocate.

Cu referire la excepția tardivității întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocată de recurentul-reclamant la termenul de judecată din 13 septembrie 2022, Înalta Curte reține că nu poate fi primită în condițiile în care judecătorul fondului a explicat cu date concrete când a fost făcută comunicarea, potrivit actelor din dosar, vol. x/2021, adresa de comunicare fila x, dovada de comunicare fila x, rezultând că întâmpinarea a fost primită la data de 30.12.2021.

Ca atare, instanța în mod corect a reținut că întâmpinarea a fost depusă în termen, excepția invocată de către reclamant referitoare la decăderea din dreptul de a formula întâmpinare fiind respinsă ca neîntemeiată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate aprecia că au fost încălcate garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO dacă reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie; dacă a putut, în diferitele etape ale acesteia, să prezinte argumentele și probele pe care le consideră relevante pentru apărarea cauzei sale; dacă a putut contesta efectiv argumentele și probele prezentate de partea adversă; dacă toate argumentele sale obiectiv relevante pentru soluționarea litigiului au fost audiate și examinate de instanță în mod corespunzător; dacă sentința în litigiu este amplu motivată, atât în fapt, cât și în drept, și că, în consecință, procedura considerată în ansamblul său a fost echitabilă [Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 29].

Referitor la motivele de recurs aduse sentinței subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-reclamant reiterează, sub o altă formă, considerentele prezentate prin susținerile formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumit de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Situația de fapt astfel stabilită, pe baza probelor administrate, nu poate fi reevaluată de către instanța de recurs, deoarece atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt circumscrise verificării exclusiv a legalității sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu și a temeiniciei acesteia, care nu se subsumează niciunuia dintre cazurile care pot conduce la casarea deciziei.

Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană fără interes a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că, în cauza dedusă judecății, înlăturarea ipotetică din sfera raporturilor juridice a raportului de control nr. x/25.03.2021 și a procesului-verbal de constatare înregistrat la CAS Dâmbovița sub nr. x/26.02.2021 nu ar conduce la nicio modificare situației reclamantului și nu ar influența legalitatea actelor invocate de către reclamant, în condițiile în care actele administrative ulterior adoptate nu au drept temei raportul de control.

Din acest unghi de analiză, instanța a observat că, prin raportul de control nr. DGCA 109/25.03.2021 emis de Direcția Generală Control și Antifraudă din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au fost identificate disfuncționalități în ceea ce privește emiterea de către directorul general al CAS Dâmbovița a deciziei nr. 65/22.02.2021. Luând în considerare și celelalte decizii emise de către conducătorul instituției în legătură cu d-na D., echipa de control a considerat că, pentru aceste situații, directorul general al CAS Dâmbovița a acționat cu nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau în baza contractului de management, respectiv art. 6 lit. B), pct. 6, 7, 18, 28 și art. 9.

S-a mai reținut că potrivit Ordinului nr. 653/1.07.2021 emis de președintele CNAS, începând cu data de 1.07.2021 d-na C. este numită, pentru un mandat de 4 ani, în funcția de director general al CAS Dâmbovița. La adoptarea acestui ordin au fost avute în vedere, printre altele, rezultatele concursului organizat de CNAS la data de 16.06.2021 (proba scrisă) și 23.06.2021 (proba orală), conform anunțului nr. x/17.05.2021., încetează în condițiile art. 13 pct. 3 din contract.

Contractul de management a fost înregistrat la instituția pârâtă, sub nr. x/9.10.2020, durata contractului încheiat cu reclamantul fiind determinată, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit actelor normative în vigoare sau până la 31.12.2020, cu posibilitatea prelungirii anuale a mandatului pentru o perioadă de maxim 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu aprobarea președintelui CNAS (art. 3).

Directorul general al CAS Dâmbovița, prin decizia nr. 116/25.07.2021, a dispus reluarea activității reclamantului A. în funcția publică de conducere de director executiv Direcția Relații Contractuale din cadrul CAS Dâmbovița, începând cu data de 1.07.2021, ca urmare a încetării mandatului de director general al CAS Dâmbovița, în urma ocupării postului prin concurs.

De asemenea, s-a dispus menținerea în activitate a reclamantului, în funcția publică deținută, peste vârsta standard de pensionare, până la data de 1.10.2021-perioadă necesară finalizării procedurilor de contractare, a încheierii contractelor de furnizare de servicii medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale pentru anul 2021.

Criticile recurentului nu sunt fondate și ignoră atât temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată, cât și considerentele explicite ale instanței de fond care a arătat pe larg contextul în care a fost promovată cererea de chemare în judecată, dar și împrejurarea că reclamantul fiind nemulțumit de conținutul raportului de control nr. x/25.03.2021 și al procesului-verbal de constatare din data 26.02.2021 nu este de natură să confere legitimitate interesului în promovarea acțiunii.

Relativ la motivul de recurs privind modul de soluționare a excepției lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.

Din actele și lucrările dosarului mai reiese că prin ordinului președintelui CNAS nr. 599/19.05.2020, modificat prin Ordinul președintelui CNAS nr. 768/6.07.2020 reclamantul, aflat la data respectivă în funcția de director executiv Direcția relații contractuale din cadrul CAS Dâmbovița a fost mandatat să exercite prin delegare mandatul de director general al CAS Dâmbovița, sens în care s-a încheiat un contract de management pentru o perioadă determinată.

Din contractul de management înregistrat la instituția pârâtă sub nr. x/9.10.2020, reiese că durata contractului încheiat cu reclamantul este determinată, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit actelor normative în vigoare sau până la 31.12.2020, cu posibilitatea prelungirii anuale a mandatului pentru o perioadă de maxim 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu aprobarea președintelui CNAS (art. 3).

Începând cu data de 1.01.2021, a fost aprobă prelungirea contractului de management nr. x/9.10.2020, prin Ordinul președintelui CNAS nr. 1236/30.12.2020, până la ocuparea postului prin concurs, conform legii sau pentru o perioadă de maxim un an, respectiv până la data de 31.12.2021, sens în care art. 3 din contractul de management nr. x/9.10.2020 se modifică în mod corespunzător, prin act adițional.

În raport cu contextul factual al cauzei, Curtea a constatat că reclamantul nu justifică un interes determinat, legitim, personal și actual în formularea acțiunii ce formează obiectul dosarului, prin demersul procesual urmărind, potrivit petitului acțiunii, anularea în totalitate a Raportului de control al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. DGCA 109/25.03.2021 anexa 1 la prezenta și a procesului-verbal de constatare înregistrat de echipa de control a CNAS la sediul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Dâmbovița cu nr 2440/26 februarie 2021.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant în nume propriu, fiind înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 19.11.2021, când reclamantul nu mai exercita mandatul de director general al CAS Dâmbovița și nici nu mai ocupa funcția publică de conducere de director executiv Direcția Relații Contractuale din cadrul CAS Dâmbovița.

Aceasta în condițiile în care Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate stipulează la pct. 5.23.5. și pct. 5.2.3.6. din Norme că raportul de control poate fi contestat în condițiile legii, de către entitatea controlată, iar contestația se depune la sediul entității care a dispus efectuarea controlului.

Cercetarea existenței interesului de a acționa, atât la data învestirii instanței, cât și pe parcursul soluționării cauzei, are o importanță deosebită, dat fiind faptul că prin această condiție se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmărește realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu un scop pur șicanator, încărcând rolul instanțelor de judecată cu cereri lipsite de interes realizabil.

Prima instanță învestită cu soluționarea unei acțiuni trebuie să verifice dacă există interesul reclamantului de a acționa, atât la data promovării acțiunii, cât și pe parcursul soluționării cauzei. Interesul practic îl analizează instanța în concret, și nu de principiu, iar, în aceste condiții, corect a reținut prima instanță că împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de conținutul raportului de control nr. x/25.03.2021 și al procesului-verbal de constatare din data 26.02.2021 nu este de natură să confere legitimitate interesului în promovarea acțiunii.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu mai avea nicio calitate în cadrul entității controlate-CAS Dâmbovița.

Or, interesul, ca și condiție generală de exercitare a acțiunii civile, prevăzută de art. 32 și art. 33 din C. proc. civ., incidentă și în cazul acțiunii în contencios administrativ, constă în folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea în justiție, iar, în litigiile de contencios administrativ, are calitatea procesuală activă orice persoană care se care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, este de menționat că nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste acte contestate și actele ulterior emise, care au condus la organizarea nelegală în luna inie 2021 a unui concurs pentru ocuparea postului de director general al CAS Dâmbovița, precum și la emiterea ordinelor președintelui CNAS nr. 653/1.07.2021, nr. 663/1.07.2021, a deciziei nr. 116/25.07.2021 emise de directorul general al CAS Dâmbovița, precum și la refuzul nejustificat de soluționare a cererii nr. x/10.03.2021.

Toate aceste acte invocate de recurent fie în faza de fond, fie prin memoriul de recurs, nu cuprind vreo referire la raportul de control nr. x/25.03.2021 ori la procesul-verbal de constatare nr. x/26.02.2021, nici explicit, prin indicarea acestor acte și nici implicit prin prezentarea unei situații de fapt ce ar fi fost deja reținută în cadrul actelor contestate.

Referitor la criticile privind respingerea ca inadmisibile a excepțiilor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată (dosar inițial nr. x/2021).

Este adevărat că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004),dau un atare demers procesual, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este posibil numai în măsura în care există legătură între actele administrative individuale ce fac obiectul excepției și soluționarea litigiului pe fond ("de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond").

Judecătorul fondului a constatat corect că nu există nicio legătură între raportul de control nr. DGCA 109/25.03.2021, procesul-verbal de constatare din data 26.02.2021, pe de o parte și actele invocate de reclamant, pe de altă parte, astfel că actele supuse excepției de nelegalitate nu pot influența capătul principal al cererii de chemare în judecată.

Astfel, cum bine a punctat judecătorul fondului, contestarea în cadrul excepției de nelegalitate a unor acte administrative individuale, adoptate ulterior actelor ce fac obiectul acțiunii, nu este aptă pentru a putea fi realizat scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituției excepției de nelegalitate, în condițiile în care nici raportul de control nr. x/25.03.2021 și nici procesul-verbal de constatare din data 26.02.2021nu puteau fi influențate de actele administrative adoptate ulterior.

Curtea constată că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 32 și art. 33 C. proc. civ. și în consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., păstrând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2022 și a sentinței nr. 162 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 7 februarie 2024.