ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate (în continuare C.N.A.S.) și președintele C.N.A.S., a solicitat:

- anularea în tot a ordinului nr. 546 din 19.05.2020 emis de către președintele C.N.A.S. prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. x/2017;

- repararea pagubei cauzate constând în drepturile salariale și de altă natură la care avea dreptul pentru perioada de la 19 mai 2020 și până la data reintegrării în funcție, iar dacă reintegrarea nu va avea loc, până la expirarea mandatului, respectiv la 22 mai 2021, calculate conform Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 505/2020, a actului adițional nr. x la contractul de management nr. x/2017 și a fișei de evaluare a președintelui-director general al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău la 31 decembrie 2019, sume care să fie actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală până la data plății;

- anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020;

- anularea Ordinului nr. 541/2020 din 14 mai 2020, emis de președintele C.N.A.S ., în întregime;

- plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 10 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 541/2020 emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, în consecință, a respins, ca fiind lipsită de interes, cererea de anulare a anexelor nr. 1 - 4 și 6 - 7 care fac parte integrantă din "Metodologia privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referință asociați standardelor de performanță pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora", aprobată prin Ordinul nr. 541/2020;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, în consecință:

- a anulat ordinul nr. 546 din 19 mai 2020 emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate;

- a dispus repunerea reclamantului în funcția de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Bacău, până la data de 22 mai 2021;

- a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost lipsit în perioada 19 mai 2020-27 septembrie 2020, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală, calculate până la data plății efective;

- a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020 și anularea anexei 5 a "Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referință asociați standardelor de performanță pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora", aprobată prin Ordinul nr. 541/2020.

- a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantului suma de 7.190 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile speței.

Prima critică de nelegalitatea a vizat susținerile instanței de fond potrivit cărora "referatul de aprobare nr. CD/9/14 mai 2020 al Comitetului director al C.N.A.S. - emis, practic, în aceeași zi cu Ordinul nr. 541 - nu oferă dovada modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță. Standardele de performanță și indicatorii de referință asociați au fost menționați ca decurgând din modificarea, prin H.G. nr. 338/2020, a Statutului C.N.A.S, fără însă a se stabili ponderea modificării față de indicatorii de performanță anteriori."

Recurenta-pârâtă a apreciat că susținerile instanței, anterior redate, sunt nefondate deoarece prin H.G. nr. 338/30.04.2020 s-au actualizat dispozițiile Statului CNAS, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, în concordanță cu actualele prevederi ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a celorlalte acte normative de nivel primar cu impact asupra calității de asigurat și a organizării și funcționării activităților desfășurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

A arătat că la nivelul legislației subsecvente s-a urmărit implementarea redefinirii statutului directorului general al CNAS/caselor de asigurări de sănătate cât și a măsurilor unitare pentru încheierea, derularea și încetarea contractelor de management, care au ca reglementare primară dispozițiile specifice prevăzute de Legea nr. 95/2006 și cele ale Codului administrativ, acestea completându-se în mod corespunzător cu regulile generale referitoare la mandat, prevăzute de C. civ.

Contractele de management urmau să aibă la bază standarde de performanță și indicatori de referință asociați, care să redefinească statutul directorului general al CNAS/casei de asigurări sociale de sănătate, în raport de prevederile Legii nr. 66/1993 privind contractul de management, adaptate la reglementările specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, pentru punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 338/30.04.2020, CNAS a emis "Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020, la baza căruia a stat și Anexa I privind "Standarde de performanță", (Anexă depusă de CNAS la dosar, pe care instanța de fond nu a luat-o în considerare), în care se poate observa că dintr-un număr total de 103 indicatori, 53 indicatori reprezintă indicatori de referință noi/indicatori modificați și 50 de indicatori reprezintă indicatori de performanță, în total ponderea modificării indicatorilor de performanțe este de 51,46 %, astfel încât ponderea modificării față de indicatorii de performanță anteriori depășește 50%.

De asemenea, a mai precizam faptul că, Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020 precum și proiectul pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al CNAS și a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referință asociați standardelor de performantă pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora, inclusiv Anexa 1 privind "Standarde de performanță" (motivate în fapt și în drept și transmise instanței de fond de către CNAS prin răspunsul formulat la interogatoriul) au făcut obiectul proiectului de hotărâre al Consiliului de administrație al CNAS nr. 12 din data de 14.05.2020. Această hotărâre a stat la baza emiterii de către CNAS a Ordinului președintelui CNAS nr. 541 din 14 mai 2020.

Totodată, a învederat faptul că în preambulul Ordinului președintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 de încetare a Contractului de management nr. x/22.05.2017, încheiat între CNAS și reclamantul A., în condițiile art. 10 punctul l lit. e) și j) din Contract sunt invocate ca temei legal al emiterii acestuia și prevederile Ordinului președintelui CNAS nr. 541 din 14 mai 2020, care a avut în vedere Anexa 1 privind "Standarde de performanță", cu formularea și motivarea celor 53 indicatori de referință noi/indicatori modificați și a celor 50 de indicatori de performanță, din care rezultă ponderea modificării indicatorilor de performanță cu 51,46 %, ceea ce înseamnă că ponderea modificării indicatorilor de performanță anteriori depășește 50%.

Noile reglementări au modificat integral întreaga filozofie a sistemului de evaluare a Directorilor Generali ai caselor de asigurări de sănătate județene care în calitate de manageri ai sistemului la nivel local trebuie să îndeplinească toate funcțiile managementului: Previziune, Organizare, Coordonare, Informare-Comunicare, Managementul Resurselor Umane, Control-Evaluare.

Astfel, prin Referatul de aprobare al Comitetului director al CNAS nr. CD/9/14.05.2020, au fost motivate noile reglementări propuse, reglementări prin care i s-a conferit Directorului General al caselor de asigurări de sănătate județene dreptul de a exercita toate funcțiile managementului spre deosebire de vechiul sistem prin care nu se putea cuantifica decât capacitatea de execuție a unor indicatori orientați cu preponderență spre execuția bugetară, nicidecum orientați către autonomia atât de necesară Directorilor Generali ai caselor de asigurări de sănătate județene în luarea deciziilor și coordonarea cu responsabilitate a sistemului la nivel local și din Anexa 1 privind "Standarde de performanță", rezultă fără putință de tăgadă modificarea indicatorilor de performanță cu 51,46%, ceea ce înseamnă că modificarea indicatorilor de performanță anteriori depășește 50%.

A doua critică de nelegalitate a sentinței recurate vizează soluția de anulare a Ordinului președintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 25/2020, prin Decizia nr. 229/2020 a Curții Constituționale.

În acest sens, recurenta-pârâtă a făcut referire la art. 147 alin. (1) din Constituția României potrivit căruia deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor și a arătat că Decizia nr. 229/2020 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 602 din 9 iulie 2020, iar prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la data de 04.08.2020.

Mai mult, a învederat faptul că excepția de neconstituționalitate a vizat doar dispozițiile art. I pct. 1, pct. 2, pct. 5 și pct. 6 din O.U.G. nr. 25/2020, nefiind vizate prevederile legale referitoare la statutul directorilor generali ai caselor de asigurări de sănătate. În vederea pronunțării deciziei nr. 229/2020, Curtea Constituțională a României a analizat cu prioritate doar motivele de neconstituționalitate extrinsecă, neanalizând elementele intrinseci ale excepției de neconstituționalitate.

A apreciat că, în speța de față, în virtutea puterii numai pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale, interpretarea corectă este că Decizia Curții Constituționale se aplică exclusiv situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (facta pendentla), precum și situațiilor juridice care se vor naște, modifica sau stinge după acest moment (facta futura).

Ultima critică de nelegalitate formulată s-a referit la soluția de obligare a pârâtei CNAS să plătească reclamantului suma de 7190 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Recurenta a apreciat că este nejustificat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate și a solicitat diminuarea acestora, având în vedere obiectul litigiului și complexitatea cauzei, raportat la faptul că întregul probatoriu a fost administrat de CNAS în fața instanței de fond, precum și formularea apărărilor, dând totodată eficiență soluționării cu celeritate a cauzei de către instanța de fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește starea de fapt care a condus la litigiul dintre părți, Înalta Curte reține că intimatul-reclamant A. a avut calitatea de președinte director-general al C.A.S. Bacău, manager al sistemului la nivel local. Acesta a fost numit prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 360 din 22 mai 2017, la aceeași dată fiind încheiat și contractul de management nr. x, pentru o perioadă de patru ani.

Prin Ordinul nr. 541/2020 din 14 mai 2020, președintele C.N.A.S. a aprobat "Metodologia privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referință asociați standardelor de performanță pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora".

Prin Ordinul nr. 546/2020 s-a dispus încetarea Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 360/2017 și a contractului de management nr. x/2017, în temeiul art. 10 pct. 1 lit. e) și j) din contractul de management, ca urmare a modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului, precum și a legislației specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate în ceea ce privește statutul președintelui director-general.

După îndeplinirea procedurii prealabile, intimatul-reclamant A. a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Ordinelor nr. 541/2020 și nr. 546/2020 emise de președintele C.N.A.S.

Prima instanță a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a anulat Ordinul nr. 546/2020 emis de președintele C.N.A.S., a dispus repunerea reclamantului în funcția de director general al C.N.A.S. Bacău până la data de 22 mai 2021 și a obligat pârâta C.N.A.S. să plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost lipsit în perioada 19 mai 2020 - 27 septembrie 2020, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală, calculate până la data plății efective.

În privința capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 541/2020, prima instanță a respins, ca lipsită de interes, cererea de anulare a anexelor nr. 1 - 4 și 6 - 7 și, ca nefondate, cererile de anulare a anexei nr. 5 și a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/2020.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică de nelegalitate vizează reținerile instanței de fond cu privire la faptul că "referatul de aprobare nr. CD/9/14 mai 2020 al Comitetului director al C.N.A.S. - emis, practic, în aceeași zi cu Ordinul nr. 541 - nu oferă dovada modificării cu peste 50% a indicatorilor de performanță. Standardele de performanță și indicatorii de referință asociați au fost menționați ca decurgând din modificarea, prin H.G. nr. 338/2020, a Statutului C.N.A.S, fără însă a se stabili ponderea modificării față de indicatorii de performanță anteriori."

În opinia recurentei-pârâte, aceste rețineri sunt neîntemeiate și nelegale deoarece, prin Referatul de aprobare al Comitetului director al C.N.A.S. nr. CD/9/14 mai 2020 au fost motivate noile reglementări propuse și, din Anexa 1 privind "Standarde de performanță", rezultă fără putință de tăgadă modificarea indicatorilor de performanță cu 51,46%, ceea ce înseamnă că modificarea indicatorilor de performanță anteriori depășește 50%.

Analizând conținutul Referatului de aprobare al Comitetului director al C.N.A.S. nr. CD/9/14 mai 2020 (aflat la dosarul de fond, vol. II), Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, constată că încă de la momentul întocmirii acestui Referat fusese luată decizia încetării contractelor de management aflate în derulare, fără ca în prealabil să se fi stabilit că modificarea indicatorilor depășește 50%.

Relevante în acest sens sunt mențiunile de la pct. 3 și pct. 4 din Referatul de aprobare potrivit cărora:

"(...) precizăm că standardele de performanță și indicatorii de referință asociați pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractele de mandat vor avea în vedere respectarea drepturilor asiguraților în cadrul sistemului de asigurări de sănătate și vor fi detaliate în legislația secundară, respectiv prin ordin al președintelui CNAS.

- prin noile contracte de management care urmează să se încheie vor fi stabilite standardele de performanță și indicatorii de referință asociați care în prezent nu sunt cuprinse în contractele de management în derulare;

- mandatele aflate în curs vor înceta, urmând a fi încheiate noi contracte de management prin care să se aplice în mod unitar și coordonat standardele de performanță și indicatorii de referință asociați acestora, (...)"

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei-pârâte în sensul că prin referatul de aprobare au fost motivate noile reglementări propuse, câtă vreme o motivare sumară în această privință a fost prezentă abia în fața instanței de fond în cadrul probei cu interogatoriu.

Totodată, din cuprinsul Ordinului nr. 546/2020 nu se poate determina modul și prevederile legale care au modificat statutul președintelui director-general al casei de sănătate.

Prin urmare, nefiind îndeplinite situațiile prevăzute de art. 10 pct. 1 lit. e) și j) din contractul de management nr. x/2017, respectiv modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului, precum și a legislației specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate în ceea ce privește statutul președintelui director-general, nu se poate reține legalitatea Ordinului nr. 546/2020 prin care s-a dispus încetarea Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 360/2017 și a contractului de management nr. x/2017.

Al doilea motiv de nelegalitate al sentinței recurate a vizat soluția de anulare a Ordinului președintelui CNAS nr. 546/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 25/2020, prin Decizia nr. 229/2020 a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 229/2020 a Curții Constituționale, O.U.G. nr. 25/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate a fost declarată neconstituțională în ansamblu său, astfel cum s-a reținut la pct. 56 din considerentele acestei decizii:

"Față de temeinicia motivelor de neconstituționalitate extrinsecă, reținută prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2020 în ansamblul său, Curtea constată că nu mai este cazul să examineze și celelalte motive de neconstituționalitate formulate de autorul excepției de neconstituționalitate."

Prin urmare, câtă vreme efectele juridice ale Deciziei CCR nr. 229/2020 au dus la abrogarea O.U.G. nr. 25/2020, adoptată în lipsa avizului Consiliului Legislativ și a legislației secundare adoptată, critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că excepția de neconstituționalitate a vizat doar dispozițiile art. I pct. 1, pct. 2, pct. 5 și pct. 6 din O.U.G. nr. 25/2020, nefiind vizate prevederile legale referitoare la statutul directorilor generali ai caselor de asigurări de sănătate nu poate conduce la reformarea sentinței atacate.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituția României în privința Deciziei CCR nr. 229/2020.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, în cauză nu este vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, câtă vreme litigiul având ca obiect anularea celor două acte administrative emise în baza O.U.G. nr. 25/2020 nu se afla pe rolul instanței judecătorești și nici nu a fost soluționat înainte de publicarea Deciziei CCR nr. 229/2020.

Așadar, la momentul la care Decizia nr. 229/2020 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 602 din 9 iulie 2020, situația juridică nu era deja constituită, ci putea fi modificată de către instanțele judecătorești competente.

Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale, și că decizia Curții Constituționale nu are efect direct asupra cauzelor definitiv soluționate și care au intrat sub autoritatea lucrului judecat.

Or, raportul juridic dintre intimatul-reclamant A. și recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu era epuizat, respectiv definitivat și consolidat la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 229/2020, astfel că acesta nu poate fi calificat drept facta praeterita din perspectiva deciziei de constatare a neconstituționalității menționate.

Cât privește motivul de recurs referitor la soluția de obligare a pârâtei CNAS să plătească reclamantului suma de 7190 RON reprezentând cheltuieli de judecată, o dată constatată legalitatea soluției pronunțate de instanța de fond, respectiv nelegalitatea Ordinului nr. 546 din 19 mai 2020 emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ., potrivit căruia partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Referitor la subsidiarul acestei critici, în sensul neîndeplinirii condiției cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată întrucât cauza nu prezintă o complexitate deosebită, raportat și la faptul că întregul probatoriu a fost administrat de CNAS în fața instanței de fond, Înalta Curte reține că asupra acestei chestiuni s-a pronunțat Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În motivarea soluției astfel dispuse, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că:

"proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanțelor de judecată prin decizia anterior menționată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de recurenta-pârâta, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluție, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, care a formulat recurs privind modul de soluționare a fondului litigiului de către prima instanță, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistență juridică calificată, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviința, conform dovezii depusă de acesta în dosarul de recurs, la fila x.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtă, ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 10/2021 din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 RON.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.