ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.12.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5877/2022

HOTĂRÂRE
07.12.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5877/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE: - (1) anularea Ordinului nr. 541 din 14.05.2020 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ca nelegal; - (2) anularea Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referință asociați standardelor de performanță pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, încheierea contractelor de management și evaluarea activității acestora, din 14.05.2020, aprobată prin Ordinul nr. 541/14.05.2020; - (3) anularea Ordinului nr. 571/19.05.2020 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ca nelegal; - (4) obligarea pârâtei la repunerea în funcția de Președinte-Director General al Casei de Asigurări de Sănătate Mureș, manager al sistemului la nivel local, conform contractului de management nr. x din 22.05.2017; - (5) obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente acestei funcții pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcție, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management; - (6) obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenței fiecăreia dintre ele până la momentul plății lor efective; - (7) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 84 pronunțată la 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, anulat Ordinul nr. 541/14.5.2020 și Ordinul nr. 571/19.5.2020 emise de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâta la repunerea în funcție a reclamantei conform contractului de management nr. x/22.5.2017 și la plata drepturilor aferente funcției pentru perioada 19.5.2020 până la data repunerii în funcție, cu dobânzi legale până la momentul plății efective și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.800,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

După expunerea situației de fapt, recurenta - pârâtă arată următoarele:

- reținerile instanței de fond cu privire la anularea Ordinelor președintelui CNAS nr. 541/14.05.2020 și nr. 571/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituționalității de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 229/2020 a O.U.G. nr. 25/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, sunt eronate, întrucât art. 147 alin. (4] din Constituția României, republicată stabilește că deciziile instnaței constituționale au putere numai pentru viitor;

Face precizarea că repunerea în funcție a reclamantei nu poate fi dispusă din două considerente. Primul este că, potrivit prevederilor legale în vigoare, nu mai există funcția de Președinte - Director General al caselor de asigurări de sănătate, ci funcția de Director General. Cel de-al doilea considerent, este că, în prezent, prin prevederile O.U.G. nr. 145/2020, H.G. nr. 786/24.09.2020 și Ordinului președintelui CNAS nr. 973/2020 au fost stabilite standarde de performanță și indicatori de referință asociați prin raportare la situația epidemiologică existentă la nivel național, iar indicatorii de performanță prevăzuți în contractul de management nr. x/22.05.2017 nu se mai regăsesc în legislația în vigoare.

- consideră eronată soluția instanței de fond și în ceea ce privește obligarea CNAS la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente funcției de Președinte - Director - General al Casei de Asigurări de Sănătate Mureș, de la data încetării contractului de management, pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii în funcție, cu dobânzi legale până la momentul plății efective, întrucât, doamna A. și-a reluat funcția publică de conducere de director relații contractuale, funcție pe care o deținea în cadrul CAS Mureș, primind drepturile salariale corespunzătoare aferentă funcției de conducere respective.

Astfel, intimata - reclamantă, pentru perioada în discuție, ar fi pe de o parte remunerată pentru funcția de conducere de Director - relații contractuale, iar pe de altă parte, ar fi remunerată și pentru funcția de Președinte - Director General al CAS Mureș, cumul ce nu poate fi primit conform legii.

Totodată, interpretând rațional dispozițiile art. 2032 alin. (1) C. civ., soluția care se impune este în sensul că prevederile sale se aplică doar în ipoteza în care mandantul revocă mandatul "nejustificat' sau "intempestiv", nu și atunci când revocarea este făcută în mod justificat și neintempestiv, cum s-a întâmplat în cazul de față.

Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, ce se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele și în limitele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu verificarea legalității Ordinelor nr. 541 din 14.05.2020 și nr. 571/19.05.2020 emise de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. reținând că, o decizie de admitere pronunțată de instanța de contencios constituțional produce efecte numai pentru viitor, deoarece nu își întinde efectele în mod nemijlocit și asupra situațiilor juridice litigioase, decizia fiind numai un instrument, un motiv legal pentru schimbarea situațiilor în discuție - acțiunea fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, și nu decizia de admitere a Curții Constituționale.

Instanța de control judiciar reține că sunt nefondate susținerile instituției pârâte în ceea ce privește imposibilitatea repunerii în funcție, întrucât aceasta este o problemă de executare a sentinței atacate, iar nu de legalitate a acesteia.

Trebuie precizat că, la momentul în care judecătorul fondului a dispus repunerea în funcție, a legat dispoziția de contractul de management, context în care măsura repunerii în funcție nu poate fi aplicată dincolo de limitele temporale ale acestuia.

În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la legalitatea actelor atacate, instanța de recurs are în vedere că soluția de admitere a acțiunii a fost întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, or criticile recurentei nu vizează această argumentație.

Curtea de Apel nu a motivat însă soluția dată capătului de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, indicând ca temei de drept prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2005 fără a observa că dispozițiile indicate reglementează exclusiv dreptul la despăgubiri și nu, cuantumul acestora.

Înalta Curte reține că judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. În raport de pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate, în limitele arătate prin prezenta hotărâre și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind a fi necesar a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicție.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin admiterea în tot a acțiunii, fără a motiva soluția dată capătului de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, având în vedere că art. 9 alin. (4) și (5) reglementează exclusiv dreptul al despăgubiri și nu cuantumul acestora .

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 84 din 24 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința atacată și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente funcției pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcție, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management și la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenței fiecăreia dintre ele până la momentul plății lor efective, mențințând celelalte dispoziții ale sentinței.

În rejudecare, instanța de fond va analiza a soluționa motivat capătul de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

Admite recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 84 din 24 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente funcției pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcție, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management și la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenței fiecăreia dintre ele până la momentul plății lor efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței .

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2022
de fond Prin sentința civilă nr. 10 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului președintele Casei Naționale de A
ÎCCJ 2022-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2022
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2022-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2022
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data
ÎCCJ 2021-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2021
Ședința publică din data de 04 iunie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub numărul x/2020 la Cur
ÎCCJ 2021-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2021
pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea în tot a Ordinului nr. 576 din 19.05.2020 emis de către Președintele CNAS, prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. x din 22.05.2017 încheiat între CNAS și reclam
Sursă