ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1611/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.09.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, anularea Raportului de control nr. x/20.05.2020 emis de C.J.A.S. Dâmbovița și înlăturarea măsurilor sancționatorii dispuse prin acest act administrativ.

Prin încheierea din data de 24.09.2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul litigiului poartă asupra unor drepturi și obligații reglementate de dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2913 din data de 29.04.2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Prin încheierea din data de 23.09.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la secția I civilă a Tribunalului Dâmbovița, reținând că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că litigiul este de competența instanțelor civile, nefiind contestate acte de contencios administrativ. De asemenea, sub aspect teritorial s-a constatat competența Ttibunalului Dâmbovița, astfel că din eroare cauza a fost înregistrată la Registratura instanței ca fiind una de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2766 din data de 26.10.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând norma de competență prevăzută de art. 10 din Legea 554/2004 și conținutul concret al raportului de control, care cuprinde măsuri și sancțiuni concrete, ceea ce denotă natura administrativă, și nu civilă a acestuia, apreciind că, în speță, nu este vorba de un litigiu privind încheierea, executarea sau rezilierea unui contract de natură civilă, ci de contestarea unui act administrativ emis de C.J.A.S. Dâmbovița, în calitate de autoritate publică cu atribuții de control.

Prin încheierea din data de 12.01.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că prezenta cauză este de competența secției civile de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în primă instanță; a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului Dâmbovița prin raportare la sediul reclamantei și a acordat termen la data de 03.02.2022, pentru discutarea acestei excepții.

Ulterior, prin sentința nr. 69 din 03.02.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că este incidentă norma de competență prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2913 din data de 29.04.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

În considerentele acestei sentințe s-au reținut dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) și lit. f), art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, din care a reținut că obiectul litigiului de contencios administrativ privește, în esență, actul administrativ, adică acea manifestare de voință, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, de esența contenciosului administrativ fiind caracterul executoriu al actului administrativ, care lipsește în cazul actelor pe care le contestă reclamantul.

Tribunalul a reținut că actelor atacate în prezenta cauză le mai lipsește și un alt atribut esențial pentru a fi considerate acte administrative, și anume prerogativa de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, motive pentru care a apreciat că, atât raportul de control, cât și notificarea nu sunt acte administrative, întrucât nu nasc sau modifică un raport juridic de drept administrativ, ci reprezintă manifestări concrete de executare contractuală.

Reținând dispozițiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a apreciat că natura juridică a raportului dintre reclamanta S.C. A. S.R.L. și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița este una civilă, iar orice efect juridic născut din această legătură urmează natura acesteia, și, prin urmare, nu pot să capete valențele unui raport juridic de drept public, cum este raportul juridic de drept administrativ.

Astfel, s-a apreciat că în prezenta cauză devin aplicabile prevederile C. civ. privind executarea silită a obligațiilor.

Cu privire la competența teritorială, a reținut incidența art. 107 C. proc. civ. și faptul că pârâta are sediul în orașul Târgoviște, județul Dâmbovița, competența revenind Tribunalului Dâmbovița.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 69 din 03.02.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că prin încheierea de la termenul din 12.01.2022, s-a stabilit că prezenta cauză este de competența instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența teritorială, s-a reținut incidența normei de la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, ce prevede o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga.

De asemenea, a reținut că sediul reclamantei, persoană juridică, este în Municipiul București, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a-II-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei, din perspectiva normei aplicabile.

Cu titlu preliminar, se reține că, în cauză, competența funcțională a fost stabilită prin încheierea de la termenul din 12.01.2022 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a stabilit că prezenta cauză este de competența instanței de contencios administrativ, astfel că prin regulatorul de competență de față urmează a se stabili doar instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 17.09.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.09.2020.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speță, are relevanță faptul că reclamanta este S.C. A. S.R.L., persoană juridică de drept privat, al cărei sediu este în municipiul București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, competență stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 17.09.2020.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.