ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 920/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în calitate de judecători la Judecătoria Sectorului 1 București, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- reîncadrarea reclamanților și recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale acestora, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Legea nr. 71/2015, O.U.G.. 20/2016 și Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, începând cu 09.04.2015 (se va observa că soluția legislativă a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim a fost adoptată de legiuitor, începând cu data de 9 aprilie 2015) și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, precum și a Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, în raport de perioada efectiv lucrata de fiecare reclamant, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006), cu emiterea de noi ordine de salarizare din care să reiasă cuantumul acestor drepturi;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentate de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și în continuare, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare prin obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare pentru fiecare lună în parte reprezentând diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare;

- obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună precum si pe viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului în efectiv lucrată de fiecare reclamant, a sumei reprezentând actualizarea diferențelor bănești corespunzătoare cu indicele de inflație calculat de la data scadenței/exigibilității fiecărei diferențe lunare;

- obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună precum și pe viitor, până la recunoașterea efectivă a dreptului, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, a dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor bănești corespunzătoare, calculate de la data scadenței/exigibilității fiecărei diferențe lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâților la plata dobânzii scadente, la dobânzile penalizatoare în virtutea art. 1489 C. civ., începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la stingerea debitului principal și al accesoriilor.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, că raportat la modalitatea în care a fost formulată acțiunea reclamanților, aceștia au solicitat, în ordinea firească a obligațiilor, "reîncadrarea" prin care să le fie recunoscute indemnizațiile prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare începând cu 09.04.2015 și în continuare, urmând recalcularea și plata salariului prin raportare la coeficienții de multiplicare, inclusiv în ceea ce privește prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care consideră că ar fi trebuit să beneficieze. Cum prin precizarea primului capăt al cererii, din data de 08.03.2021 reclamanții au arătat faptul că solicită emiterea de noi ordine de salarizare din care să reiasă cuantumul drepturilor solicitate, a apreciat instanța că emiterea unei noi decizii de încadrarea a reclamanților, presupune implicit analiza legalității și temeiniciei deciziei de încadrare care își produce efectele față de aceștia, la data promovării acțiunii, astfel încât, raportat la prevederile art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V, a Legii nr. 153/2017, competența aparține Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut, în esență, că solicitarea reclamanților nu vizează anularea unui ordin sau a unei hotărâri de Colegiu de Conducere în sensul Legii nr. 153/2017, ci demersul acestora reprezintă în realitate un litigiu privind conflicte de muncă și asigurări sociale, urmărindu-se recunoașterea unor drepturi salariale în contextul invocării unor situații de discriminare raportate la nivelul de salarizare din structurile de parchet specializate.

Astfel, a concluzionat curtea de apel că dispozițiile speciale ale art. 7, Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză, ele neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, așa încât instanța competentă material să soluționeze litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții A., B. și C., în calitate de judecători la Judecătoria Sectorului 1 București, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reîncadrarea acestora la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Legea nr. 71/2015, O.U.G.. 20/2016 și Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, începând cu 09.04.2015, începând cu 09.04.2015 și în continuare și emiterea de noi ordine de salarizare din care să reiasă cuantumul acestor drepturi.

Prin precizarea primului capăt al cererii, transmisă la dosarul cauzei la data de 08.03.2021, reclamanții au arătat faptul că solicită emiterea de noi ordine de salarizare din care să reiasă cuantumul drepturilor solicitate, prin care să le fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, prin raportare la dispozițiile art. 7, Capitolul VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017, prima instanță reținând aplicabilitatea acestor prevederi legale, în timp ce, curtea de apel a apreciat că aceste dispoziții nu sunt incidente în speța de față.

Înalta Curte reține că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează emiterea de noi ordine de încadrare, acte administrative prin care reclamanților să li se recalculeze indemnizațiile de încadrare, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Prin urmare, suntem în situația unui refuz nejustificat de emitere a unor noi ordine de încadrare și recalcularea indemnizațiilor de încadrare, act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 7 din Capitolului VIII intitulat "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Înalta Curte constată că aceste dispoziții sunt aplicabile în cauză, întrucât prin cererea formulată reclamanții critică modul de stabilire a drepturilor salariale și solicită emiterea de noi ordine de salarizare, cererea încadrându-se, astfel, în ipoteza reglementată de art. 7 Capitolului VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere competența materială exclusivă stabilită de legiuitor în ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei încadrării personalului din justiție, raportat la acțiunea formulată așa cum a fost precizată de către reclamanți, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., B. și A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul București, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.