ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 15.07.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 03.12.2021 - 28.02.2022, inclusiv orele suplimentare, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 6780/31.10.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul a învestit instanța cu o cerere de soluționare a unui conflict de muncă, însă nu a făcut dovada unui loc de muncă pe raza Municipiului București, ca urmare, în temeiul art. 210 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 445/08.03.2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a statuat că, din moment ce reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între două instanțe deopotrivă competente, sesizând jurisdicția în raza căreia se află locul său de muncă și sediul angajatorului, competența instanței astfel selectate nu mai poate fi pusă în discuție.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un conflict de muncă ivit între reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.R.L.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, relevante pentru stabilirea competenței sunt dispozițiile art. 269 din Codul muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Astfel, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

În sfera litigiilor de muncă, norma de competență teritorială instituită de legiuitor prevede în beneficiul reclamantului dreptul de a opta între mai multe instanțe, devenind incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Așadar, în cazuri ca cel de față, în care normele de competență teritorială dau dreptul reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, sesizarea uneia dintre acestea fixează definitiv competența teritorială a instanței respective, iar alegerea reclamantului nu mai poate fi contestată.

În cauză, de vreme ce legea prevedea pentru reclamant o dispoziție de favoare în alegerea instanței competente, de care acesta s-a prevalat - învestind Tribunalul București, instanță în circumscripția căreia a avut locul de muncă -, împrejurarea că, la momentul sesizării instanțelor, contractul individual de muncă era încetat, este lipsită de relevanță și nu permite instanței învestite să își reevalueze competența.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2023.