ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2023

HOTĂRÂRE
20.06.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 06.10.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la încetarea contractului individual de muncă în REVISAL, unde acesta figurează activ, deși raporturile contractuale au încetat.

Prin sentința civilă nr. 463/02.02.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Evocând dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și pe cele ale art. 210 din Legea nr. 61/2011 care instituie, în cazul cererilor formulate de către salariat, o competență alternativă, această instanță a reținut că domiciliul reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Dâmbovița.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 908/04.05.2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că una din instanțele deopotrivă competentă este și cea de la sediul angajatorului pârât, iar dispozițiile legale sunt unele de favoare pentru salariat, căruia îi revine dreptul de opțiune; a apreciat că instanța nu se poate substitui părții, stabilind unilateral o competență exclusivă pentru una dintre instanțele competente.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii prevăd că cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în timp ce art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - în vigoare la data sesizării instanței de judecată, 06.10.2022 - reglementează o excepție de la această regulă, în sensul că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care, deși instituie o competență alternativă în beneficiul reclamantului, sunt norme imperative, dreptul de alegere existând numai între instanțele prevăzute de lege, fie tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul, fie cel în a cărui circumscripție se află locul său de muncă.

În cauză, singurul element în raport cu care se poate stabili instanța competentă este domiciliul reclamantului, iar acesta - potrivit art. 91 alin. (1) C. civ. și al cărții de identitate, atașată acțiunii - este situat în comuna Odobești, sat Zidurile, județul Dâmbovița.

Din cuprinsul cererii introductive și al înscrisurilor aflate la dosar, nu rezultă unde a avut locul de muncă reclamantul și nici că activitatea acestuia s-ar fi desfășurat la sediul angajatorului din București, astfel încât competența teritorială nu poate fi stabilită în raport cu acest element.

Prin urmare, competența teritorială va fi stabilită, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 față de domiciliul reclamantului, iar aceasta revine Tribunalului Dâmbovița.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-05-10
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2023
Ședința publică din data de 10 mai 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 15.07.202
ÎCCJ 2024-03-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2024
este cel în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, locul de muncă reclamanta, potrivit art. 269 alin. (2) Codul Muncii. S-a reținut că reclamanta avea alegerea între mai multe instanțe competente, respectiv T
ÎCCJ 2024-09-19
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2024
. 585 din 08.02.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în f
ÎCCJ 2024-04-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2024
Ședința publică din data de 16 aprilie 2024 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII
ÎCCJ 2024-05-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2024
competentă. Pentru aceste motive de fapt și de drept, prima instanță de conflict a hotărât admiterea excepției necompetenței teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Bucureșt
Sursă