ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 martie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat instabnței, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚEȚELOR PUBLICE, obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Înalta Curte de Casație și Justiție (până la 31.12.2022), respectiv Ministerul Apărării Naționale (după 01.01.2023) să aloce fondurile necesare, și a pârâților TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DB APEL BUCUREȘTI (până la 31.12.2022), respectiv DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE (după 01.01.2023) să calculeze și să plătească drepturile salariale neachitate pentru munca suplimentara prestată, proporțional cu perioadele lucrate în cadrul fiecărui angajator, ce vor fi stabilite prin adăugarea unui procent la indemnizația sa brută lunară (reprezentând proporția dintre posturile prevăzute în schema de personal la nivelul instanței și cele neocupate, împărțită la numărul de posturi efectiv ocupate), pe ultimii 3 ani de la data promovării prezentei acțiuni (respectiv începând cu 22.03.2020) și până la eliberarea din funcție prin pensionare sau prin orice alt mod, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând de la data la care erau cuvenite și pană la data plății efective, acordarea drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu depășirea limitelor prev. de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

În motivare a arătat că a fost judecător în cadrul Tribunalului Ilfov până la data de 31.12.2022, fiind transferată în funcția de judecător în cadrul Tribunalului Militar București, iar în ultimii 3 ani anterior depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, schema de personal a fost incompletă, în cazul ambelor instanțe. Din cauza gradului redus de ocupare a schemei de personal, volumul de activitate a fost ridicat, reclamanta fiind nevoită să muncească suplimentar, efortul fiind epuizant. Concomitent, Statul Român face economii la drepturile salariale pe care nu le achită judecătorilor care lipsesc din schema de personal.

Prin sentința civilă nr. 1485 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, iar cauza a fost declinată Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., iar reclamanta din prezenta cauza are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Militar București, care nu are în competența de soluționare litigii dintre angajat și angajator.

În aceste condiții, s-a apreciat ca fiind incidente prevederile de drept comun, astfel încât tribunalul competent este cel în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, locul de muncă reclamanta, potrivit art. 269 alin. (2) Codul Muncii.

S-a reținut că reclamanta avea alegerea între mai multe instanțe competente, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Cluj raportat la locul de muncă/domiciliu.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată la 9 noiembrie 2023, sub număr de dosar x/2023

La termenul din 11 ianuarie 2024 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

S-a constatat că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta și-a manifestat opțiunea recunoscută de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. față de faptul că printre pârâții chemați în judecată se află și o instanță care ar fi putut judeca în cauză în calitate de instanță de apel, motiv pentru care a sesizat una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, respectiv Tribunalul Dâmbovița, instanță a cărei hotărâri sunt judecate în apel de Curtea de Apel Ploiești.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 210 din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ILFOV, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚEȚELOR PUBLICE.

Înalta Curte constată că ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Aceste prevederi legale, invocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Raportat la data introducerii acțiunii - 23 martie 2023, potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, acțiunea a fost demarată de reclamantă în calitate de fost judecător al Tribunalului Ilfov, actualmente în cadrul Tribunalului Militar București, iar, alături de ceilalți pârâți, și Tribunalul Ilfov, și Curtea de Apel București au calitate de pârâți în cauză, fiind instanțe de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, se constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea recunoscută de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. față de faptul că printre pârâții chemați în judecată se afla și o instanță care ar fi putut judeca în cauză în calitate de instanță de apel, motiv pentru care a sesizat una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, respectiv Tribunalul Dâmbovița, instanță a cărei hotărâri sunt judecate în apel de Curtea de Apel Ploiești.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.