ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5222/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF la data de 30.08.2022 sub numărul de dosar x/2022, reclamantul Grup Transport Feroviar S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, admiterea contestației, cu consecința desființării rezoluției Inspectorului-Sef al Inspecției Judiciare, dna. A., din data de 05.08.2022, nr. Lucrare C22-1153, precum si desființarea rezoluției de clasare nr. 1292 din data de 07.07.2022, nr. lucrare 22-2144 emisă de către Direcția de inspecție pentru judecători si trimiterea dosarului către Inspecția judiciara în vederea completării verificărilor. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF la data de 30.08.2022 sub numărul de dosar x/2022, reclamantul B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, admiterea contestației, cu consecința desființării rezoluției Inspectorului-Sef al Inspecției Judiciare, dna. A., din data de 05.08.2022, nr. Lucrare C22-1154, precum si desființarea rezoluției de clasare nr. 1292 din data de 07.07.2022, nr. lucrare 22-2144 emisa de către Direcția de inspecție pentru judecători si trimiterea dosarului către Inspecția judiciara în vederea completării verificărilor. Prin încheierea de ședință din data de 08/12/2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis excepția de conexitate, iar, în temeiul dispozițiilor art. 139 C. proc. civ., a conexat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al secției a - IX - a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-au respins acțiunile conexate formulate de reclamantele Grup Transport Feroviar S.A. prin Administrator Judiciar C. și B. S.R.L. și prin Administrator Judiciar D. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 și a încheierii de amânare a pronunțării din data de 12 iunie 2023, au formulat recurs recurenta-reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator special E., recurenta-reclamantă B. S.R.L. și recurenta F. și Construcții Căi Ferate S.R.L.. 3.1. Recurenta - reclamantă B. S.R.L., prin administrator G. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 5 și 7 din vechiul C. proc. civ. admiterea recursului. S-a arătat că instanța de fond, atât în încheiere, cât și în decizia sus amintită s-a mulțumit să treacă în revista anumite dosare și să copieze susținerile Inspecției Judiciare fără a prezenta un punct de vedere propriu, ci în considerente s-a referit la faptul că ca Inspectorul judiciar a verificat aplicația ECRIS. Neverificând probele depuse la plângerea respectivă, inspectorul judiciar și instanța curții de apel a făcut o verificare superficială, fără o motivare în fapt și în drept, astfel că, raportat la art. 304 punctul 5 din C. proc. civ., instanța curții prin hotărârea atacata a încălcat formele de procedură referitoare la aflarea adevărului și ale art. 129 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. S-a arătat că motivele de recurs vizează nelegalitatea hotărârii amintite din perspectiva art. 304 punctul 7 din vechiul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii". S-a solicitat să se constate incidența acestui motiv de casare, atât în considerente, cât și în dispozitiv, hotărârea nefiind motivată nici în fapt și nici în drept. A susținut recurenta faptul că toate motivele invocate prin sesizarea ce a fost formulată, împreuna cu dovezile aferente prezentate în cadrul sesizării, nu au fost analizate de către inspectorul judiciar - dna. judecător H., punctual, ci aceasta din urma s-a mulțumit doar cu o trecere în revistă a plângerii. S-a invocat încălcarea de către judecătorul sindic a normelor de drept material și procesual, producându-se părților pagube care nu pot fi remediate printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară. Aceste încălcări grave ale dispozițiilor legale de către doamna judecător sindic, se circumscriu dispozițiilor art. 99 lit. t) coroborat cu art. 99 ind. l alin. (1) din Legea nr. 303/2004 producând astfel o vătămare atât a debitoarei Compania de Transport Feroviar București S.A., cât și tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Această rea-credință și încălcarea normelor de drept material și procesual a fost descrisă pe larg în sesizarea formulată, în care fiecare susținere a societății a fost demonstrată prin înscrisuri doveditoare, pentru a nu fi percepute ca o interpretare personală a textelor de lege, a probelor. Contrar reținerilor netemeinice si nelegale ale Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare, inspectorul judiciar nu a ținut cont si a ignorat, fără a răspunde punctual, fiecare motiv invocat, ceea ce conduce la constatarea nelegalității rezoluțiilor contestate. Totodată, aceste încălcări ale dispozițiilor legale efectuate de către doamna judecător sindic I. se circumscriu dispozițiilor imperative ale art. 99 lit. t) coroborat cu 99 ind.l alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reprezentând și acte de indisciplină ale doamnei judecător. S-a susținut că, în complicitate cu lichidatorul judiciar J. SPRL, judecătorul sindic a participat la devalizarea patrimoniului debitoarei Compania de Transport Feroviar București S.A., fiind dezvoltate pe larg în cadrul contestației toate argumentele în susținerea celor menționate. Astfel, etape obligatorii ale proceduri de insolvență, respectiv faliment, nu au fost îndeplinite de către lichidatorul judiciar, întrucât nu a fost aprobat Regulamentul de vânzare de către Adunarea Generală a Creditorilor, nu s-a realizat inventarierea bunurilor societății debitoare, inventariere ce trebuia semnată și de către administratorul special, în calitate de participant si reprezentant din partea acționariatului, nu s-a întocmit evaluarea de către un agent evaluator autorizat ANEVAR. Totodată, deși a fost investită cu o cerere în vederea autosesizarii conform art. 11 lit. e) coroborat cu art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, la termenul de judecata din data de 10.06.2022 în loc sa rămână în pronunțare cu privire la cererea cu care a fost investită, nu a luat-o în considerare, acordând termen în luna septembrie, fără să judece cererea, încălcând dispozițiile art. 129 din vechiul C. proc. civ. De asemenea, judecătorul sindic nu a fost consecvent în deciziile adoptate, trecând peste depunerea de către lichidatorul judiciar a dovezii de comunicare a Regulamentului de vânzare și aprobarea acestuia de către Adunarea Generală a Creditorilor. Deși administratorul special al debitoarei Compania de Transport Feroviar București S.A. a ridicat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului K., fiind formulată și cerere de înscriere în fals, s-a trecut peste această excepție, producându-se o pagubă de peste 38.600.000 euro. Față de cele arătate în cuprinsul recursului, s-a arătat că s-a făcut dovada de netăgăduit a faptului ca judecătorul sindic a încălcat norme de drept material si procesual, grav, producându-se pagube care nu pot fi remediate printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară, astfel încât rezoluția de clasare este evident nelegală. 3.2. Recurenta - pârâtă Grup Transport Feroviar S.A., prin administrator Special E., a formulat recurs împotriva încheierii din 12 iunie 2023 și sentinței nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cuprinsul cererii de recurs având conținut identic cu cel expus la pct. 3.1. 3.3. Recurenta F. și Construcții Căi Ferate S.R.L., prin director general E., a formulat recurs împotriva încheierii din 12 iunie 2023 și sentinței nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cuprinsul cererii de recurs având conținut identic cu cel expus la pct. 3.1.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, excepție care a fost respinsă în ședința publică. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A arătat intimatul - pârât că sentința recurată a fost motivată, în cuprinsul acesteia fiind reținute susținerile părților, situația de fapt pe baza probelor administrate, cât și motivele pentru care instanța a pronunțat această soluție, având în vedere dispozițiile legale în materia contenciosului administrativ și dispozițiile legale privind atribuțiile și competențele Inspecției Judiciare. S-a apreciat, astfel, că argumentele privind incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu pot fi primite.

Procedura de soluționare a recursului Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 9 mai 2024, C., în calitate de lichidator judiciar al recurentei - reclamante Grup Transport Feroviar S.A., a precizat că nu-și însușește recursul declarat de această parte, solicitând anularea căii de atac.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele. 6.1. Argumente de fapt și de drept relevante Sesizarea formulată de petenta Grup Transport Feroviar S.A., adresată Consiliului Superior al Magistraturii, a fost înaintată cu adresa nr. x/23.06.2022 spre competență soluționare Inspecției Judiciare. La Inspecția Judiciară, sesizarea a fost înregistrată la data de 28 iunie 2022, la Direcția de inspecție pentru judecători, sub nr. de lucrare 22-2144. La aceeași dată, pe rolul Inspecției Judiciare au fost înregistrate un număr de 11 sesizări formulate împotriva aceluiași magistrat și pentru aceleași faptă, cauzele vizate având ca obiect măsuri dispuse de judecătorul sindic pe parcursul desfășurării procedurii falimentului. Reținându-se incidența prevederilor art. 8 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul Inspectorului Șef nr. 51 din 14 iunie 2021, la același număr de lucrare au fost conexate următoarele lucrări: - lucrarea nr. 22-2149 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. și care privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2148 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. și care privește dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2147 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. și care privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2146 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. și care privește dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2145 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.A. și care privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2152 formulată de petenta S.C. Grup Transport S.R.L. și privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2153 formulată de petenta S.C. F. și Construcții Căi Ferate S.R.L. și privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2157 formulată de petenta B. S.R.L. și privește dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2156 formulată de petenta B. S.R.L. și privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă; - lucrarea nr. 22-2155 formulată de petenta B. S.R.L. și privește dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII a civilă. Prin sesizările formulate, petentele (contestatoare în cauzele vizate) au criticat modul de instrumentare a dosarelor menționate, respectiv măsurile dispuse de către lichidatorul judiciar, dar și de către judecătorul sindic. Prin rezoluția IJ nr. 1292/07.07.2022, emisă în cadrul lucrării nr. 22-2144, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizărilor formulate de S.C. Grup Transport Feroviar S.A., S.C. B. S.R.L. și F. și Construcții Căi Ferate S.R.L., sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 de către judecătorul indicat în sesizare. Reclamantele S.C. Grup Transport Feroviar S.A. și S.C. B. S.R.L. au contestat rezoluția de clasare nr. 1292/07.07.2022, precum și rezoluțiile inspectorului șef nr. C22-1153/05.08.2022 și nr. C22-1154/05.08.2022, prin care s-a menținut rezoluția de clasare nr. 1292/07.07.2022, reiterând în esență susținerile din sesizările adresate Inspecției Judiciare și solicitând dispunerea continuării verificărilor în vederea tragerii la răspundere disciplinară a magistratului indicat în sesizare. 6.2. Analizând condițiile de sesizare a instanței, cu privire la recursul declarat de recurenta - reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 și sentinței nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată prin administratorul special E.. Prin raportare la dispozițiile Legii insolvenței nr. 85/2014, respectiv art. 53, alin. (2), art. 54 și art. 56 alin. (2), Înalta Curte reține că reclamanta Grup Transport Feroviar S.A. se află în procedura falimentului conform sentinței civile nr. 3000/14.06.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII a Civilă, fiind desemnat lichidator judiciar C.. Prin adresa înaintată la dosarul instanței de recurs la data de 9 mai 2024, lichidatorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu își însușește recursul declarat de reclamantă în prezenta cauză. Instanța de control judiciar amintește că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenței, citarea și reprezentarea în litigiu a părților supuse procedurii se realizează potrivit legii speciale. În cazul de față, vor fi avute în vedere prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora atribuțiile manageriale privind debitorul supus procedurii insolvenței se exercită de administratorul judiciar, precum și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, care reglementează atribuțiile administratorului judiciar. Totodată, sunt incidente și dispozițiile art. 53 din aceeași lege reținut anterior, care reglementează situația ridicării dreptului debitorului de administrare a activității. În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 486 C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."; Precum și dispozițiile art. 84 din C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.(…)", iar art. 151 stipulează: "(1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (…). În cauză, Înalta Curte reține că cererea de recurs a fost formulată de reclamantă prin administratorul special al cărui drept de administrare a fost ridicat, iar lichidatorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu își însușește recursul declarat în prezenta cauză, astfel că, în raport de prevederile art. 82 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.., instanța va anula recursul declarat de reclamantă, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs. 6.3. Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de recurenta - reclamantă B. S.R.L., Înalta Curte constată că, deși aceasta a invocat nelegalitatea sentinței prin prisma cazurilor de casare prevăzute la art. 305 pct. 5 și 7 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte constată, potrivit dispozițiilor art. 24-25 din Noul C. proc. civ. referitoare la aplicarea noilor norme proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a codului, că în raport de data înregistrării cauzei pe rolul instanțelor, 30.08.2022, sunt aplicabile dispozițiile art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ. Reține instanța de recurs că motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct. 5 și 7 din C. proc. civ. din 1865, le corespund cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și pct. 6 - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, din noul C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc. Înalta Curte constată că motivul de casare privind încălcarea unor norme de drept procedural este formal indicat în cererea de recurs, recurenta -reclamantă formulând doar aprecieri cu caracter general cu privire la încălcarea rolului activ a judecătorului (art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865). Sub acest aspect, Înalta Curte reține, însă, că dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., prin alin. (1) prevede obligația judecătorului de a soluționa litigiul conform normelor de drept care îi sunt aplicabile, Corelativ, art. 7 din același cod consacră principiul legalității, prevăzând în alin. (1) că "Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii", motivele cuprinse în cererea introductivă fiind analizate în limitele judecății, conform procedurii prevăzute art. 45 și următoarele din Legea nr. 317/2004 și potrivit competențelor Inspecției Judiciare. Verificând astfel sentința față de motivele circumscrise cazului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (încadrate de recurenta - reclamantă în dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 425 C. proc. civ.:"(1) Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reamintește că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Sub acest aspect, Curtea reține că, într-adevăr, așa cum s-a statuat într-o jurisprudență constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deși o instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta trebuie să-și justifice activitățile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 și cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79). Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că întinderea obligației privind motivarea poate varia în funcție de natura deciziei (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27) și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței: trebuie să se țină seama în special de diversitatea motivelor pe care un justițiabil le poate ridica în instanță și de diferențele din statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentarea și redactarea hotărârilor și deciziilor (cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 29; cauza Hiro Balani împotriva Spaniei, pct. 27). Din această jurisprudență, Curtea reține că, deși art. 6 alin. (1) obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument [ cauzele Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81], ci impune doar ca o instanță internă care și-a motivat decizia pe scurt - fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe de grad inferior (cauza Helle împotriva Finlandei, pct. 60). Mai mult, instanța europeană a recunoscut că este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de apel (Hirvisaari împotriva Finlandei, pct. 30 în fine). Făcând în concret aplicarea acestor principii, Curtea apreciază că instanța de fond și-a motivat sentința în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ. și cu respectarea garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 99 lit. t) din Legea 303/2004, constituie abatere disciplinară exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional a statuat cu privire la art. 99 lit. t), art. 99 1 din legea nr. 303/2004 că acestea: "nu privesc instituirea unui control asupra hotărârilor judecătorești, ci sancționează judecătorul pentru o anumită conduită. Hotărârile pe care acesta le pronunță sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege"; "nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești." De asemenea, relevante sunt și considerentele reținute de prima instanță și extrase din cuprinsul Deciziei nr. 96/2017 pronunțate de ÎCCJ-Completul de 5 judecători în dosar nr. x/2016 și referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 99 lit. t) teza a doua coroborat cu art. 99 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004: "(i) Din punctul de vedere al laturii obiective, poate intra în sfera răspunderii disciplinare adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare, astfel că pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli care au un caracter evident, neîndoielnic, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale; (ii) prin folosirea sintagmei "gravă neglijență", legiuitorul a stabilit gradul culpei ca fiind cel al culpei lata. Prin urmare, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli care au un caracter evident, neîndoielnic și cărora le lipsește orice justificare, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale. În concluzie, pentru angajarea răspunderii disciplinare în temeiul dispozițiilor menționate, probatoriul administrat trebuie să reflecte îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) încălcarea de către magistrat, în exercitarea funcției, din culpă, a dispozițiilor legale; (ii) încălcarea dispozițiilor legale să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală; (iii) această modalitate de exercitare a funcției să genereze consecințe grave. Pentru a se reține existența unei grave neglijențe în sensul dispozițiilor menționate din Legea nr. 303/2004, se apreciază că încălcarea constatată este necesar să vizeze o normă imperativă onerativă/prohibitivă, întrucât nu se poate reține caracterul evident, neîndoielnic și nescuzabil în privința unei norme dispozitive permisive/supletive." Hotărârea primei instanțe respectă cele statuate prin decizia Curții Constituționale, întrucât verificările ce pot fi efectuate de inspecția judiciară în cadrul unei sesizări privind săvârșirea unei abateri disciplinare și, implicit, verificările ce pot fi efectuate de instanța de contencios învestită cu analiza temeiniciei și legalității actului emis de inspecție nu privesc instituirea unui control asupra Încheierilor judecătorului sindic, ci conduita judecătorului, limita dintre acesta două impunând o minimă analiză a aspectelor invocate de petent. Or, prin contestația formulată se solicită o astfel de verificare, nepermisă de dispozițiile legale ce reglementează activitatea de verificare a Inspecției Judiciare, în speță fiind criticate soluțiile adoptate de judecătorul sindic în procedura insolvenței, împotriva cărora partea are deschisă căile prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. Înalta Curte constată că, pe fondul argumentelor părții (care efectiv sunt critici la adresa soluției date de judecătorul sindic), în mod corect, nici inspecția judiciară și nici prima instanță nu își puteau exprima punctul de vedere, tocmai pentru a evita transformarea acestui demers într-un veritabil control judiciar asupra soluției. Ca urmare, ceea ce invocă recurenta ca fiind o lipsă a cercetării judecătorești sau a analizei instanței se explică prin chiar natura acestui mecanism procesual, care nu este menit să îndrepte erori de judecată, ci să sancționeze o conduită necorespunzătoare a judecătorilor, conduită care nu se definește exclusiv prin încălcarea unor dispoziții legale. Pentru aceleași argumente, Înalta Curte nu va răspunde, în mod similar modului în care a procedat prima instanță, criticilor din prezentul recurs, prin care s-ar susține o eventuală încălcare a normelor de drept material și procesual în cauza judecată de către completele reclamate. Observă instanța de control judiciar că, în urma verificării efectuate de către Inspectorul Judiciar asupra celor 11 dosare având ca obiect - contestație împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar, nu a rezultat niciun element privind încălcarea normelor de drept material sau procesual care să pună în discuție însăși valabilitatea actelor întocmite de judecătorul sindic fără nicio justificare legală și care să plasase soluția dispusă, cum ar fi cea dată asupra excepției lipsei calității de reprezentant, în sfera disciplinarului. Totodată, se constată că instanța de fond a realizat o analiză a aspectelor invocate și din perspectiva laturii subiective, reua-credință sau gravă neglijență implicând o distorsionare conștientă a normelor de drept, împrejurare care nu a fost probată. Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată, considerentele acestea nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura cauzei și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, motivarea având o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind astfel respectate cerințele unui proces echitabil. 6.4. În ceea ce privește recursul declarat de F. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 12 iunie 2023 și a sentinței nr. 1278 din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Totodată, art. 458 din C. proc. civ. prevede că pot fi exercitate căile de atac numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane. Constatând Înalta Curte că recurenta F. și Construcții Căi Ferate S.R.L. nu a avut calitatea de parte la judecata fondului, iar dreptul de a formula recurs nu îi este dat de vreo normă specială ("potrivit legii"), în temeiul dispozițiilor mai sus arătate, urmează să admită excepția lipsei capacității procesuale active în recurs și să respingă ca atare recursul formulat de acesta.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator special E., pentru lipsa calității de reprezentant, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., ca nefondat și va respinge recursul declarat de F. și Construcții Căi Ferate S.R.L. ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală activă. PENTRU ACESTE MOTIVE,