ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5220/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, la data de 05.04.2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., și Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției au solicitat obligarea pârâtului să modifice parțial Ordinul nr. 401/C/07.02.2022 emis de Ministrul Justiției, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi, ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea cadrul nr. 153/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 precum și a Ordinului nr. 401/C/2022 emise de Ministerul Justiției, în sensul:

1.recalculării și plății drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016 și nu cu data de 30.12.2021, data emiterii ordinului contestat.

2.înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul;

Prin încheierea din data de 23.01.2023, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția conexității dosarului x/2022, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Craiova.

Prin sentința civilă nr. 108 din 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității contestării Ordinului 401/C/2022.

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul 1 al cererii conexate, în ceea ce privește perioada 01.08.2016-12.03.2017 și în consecință s-a respins cererea de chemare în judecată aferentă acestei perioade.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului București în privința capătului de cerere privind anularea Ordinelor 6245/C/2021 și 401/C/2022 și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pentru capetele de cerere privind recalcularea și plata drepturilor salariale menționate în cererea de chemare în judecată conexată, capetele 1 și 3 ale cererii și în consecință s-au respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu acest pârât.

S-au admis în parte cererile conexate formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., Z., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., AA., BB., CC., DD. și EE., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

S-au anulat în parte Ordinele nr. 6245/C/2021 și 401/C/2022 emise de MJ, în ceea ce îi privește pe reclamanți, în sensul că s-a înlăturat sintagma " cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", astfel cum este cuprinsă la art. 1.

S-au respins petitele 1 și 3 din cererea conexată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că sentința a fost decisă în contradictoriu cu această parte deși potrivit prevederilor art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciara, Ministerul Justiției nu mai are calitate procesuală pasivă, iar instanța de fond a introdus în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, admiterea excepției lipsei de obiect și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect având în vedere că intimaților-reclamanți le-au fost recunoscute deja diferențele salariale solicitate prin acțiunea formulată prin emiterea Ordinului nr. 959 din 12.04.2023 de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În condițiile în care intimații-reclamanți beneficiază deja de recunoașterea drepturilor salariale potrivit celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum s-a stabilit prin Ordinul ICCJ nr. 959/2023, s-a solicitat să se aprecieze că aceștia nu mai justifică interesul procesual, privit ca folosul practic urmărit prin declanșarea prezentei acțiuni.

Recurenta - pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție, subrogată în drepturile pârâtului Ministerul Justiției, a depus note de ședință în susținerea recursului.

S-a arătat că Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 959/1/12.04.2023, cu privire la drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor, care se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în Anexele 1-13.

Ulterior emiterii ordinului nr. 959/1/2023, întrucât dreptul de a fi salarizat în raport cu VRS 605 a fost recunoscut odată cu emiterea Ordinului ministrului Justiției nr. 6245/C/30 decembrie 2021, și doar pentru viitor, pentru stabilirea retroactivă a drepturilor judecătorilor de la celelalte instanțe prin raportare la VRS 605,225 fără aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a fost necesar să fie emis un alt ordin, Ordinul nr. 2734/1/2023.

Față de aceste aspecte, s-a arătat că pretenția intimaților - reclamanți este lipsită de interes, solicitându-se admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și respingerea ca lipsită de interes a pretenției vizând înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 157/2017.

Intimații - reclamanți nu au formulat întâmpinări la cererea de recurs.

Prin încheierea din data de 27 martie 2024, în baza art. 517 alin. (1

1

) din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat până la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 4/11.03.2024 și a Deciziei nr. 3/11.03.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanții, judecători în cadrul Tribunalului București, respectiv Curții de Apel București, au obținut hotărâri judecătorești definitive prin care s-a stabilit obligația Ministerului Justiției, a Tribunalului București și a Curții de Apel București la recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale acestora, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 605,225 RON, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din această recalculare, precum și hotărâri judecătorești privind recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19,000.

Prin sentința nr. 361/16.02.2021 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia nr. 67/14.01.2022 a Curții de Apel Ploiești, s-a recunoscut reclamanților (cu excepția reclamanților F. și G.) dreptul la recalcularea și plata indemnizațiilor de încadarare raportat la vrs 605,225 RON începând cu data de 13.03.2017, în contradictoriu cu cei trei pârâți menționați mai sus (decizia pronunțată în apel schimbând soluția primei instanțe cu privire la lipsa calității procesuale pasive a MJ doar în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferențelor salariale).

Pentru reclamanții F. și G. a fost pronunțată în același sens sentința nr. 783/30.03.2021, în dosarul x/2020, drepturile fiind recunoscute reclamanților începând cu data de 07.12.2017.

Referitor la coeficientul de multiplicare 19,00, prin sentințele nr. 267/03.03.2020 și nr. 686/17.04.2019 ale Tribunalului Dâmbovița și 2430/02.11.2021 a Tribunalului Vâlcea s-a recunoscut reclamanților, în contradictoriu cu cei trei pârâți, dreptul la recalcularea și plata acestui coeficient începând cu o dată anterioară intrării în vigoare a Legi 153/2017 și emiterii ordinelor contestate, cu excepția reclamanților F. și G., pentru care acest drept a fost recunoscut începând cu data de 11.02.2018.

Prin cele două cereri conexate, reclamanții au solicitat anularea Ordinelor 6245/C/2021 și 401/C/2022, în sensul înlăturării plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6), prin cele două ordine (primul privind judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, iar cel de-al doilea magistrații Curții de Apel București) stabilindu-se, începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (6) și art. 25 din Legea 153/2017.

Cele două ordine au fost contestate de reclamanți. Astfel, împotriva Ordinului 6245/2021 a fost formulată contestația 5571/2022, care s-a respins prin adresa MJ nr. 2/5571/2022, arătându-se că vrs 605,225 RON nu poate fi acordat începând cu data de 01.08.2016, întrucât Decizia ICCJ 55/2021 nu a indicat în mod explicit o dată a identificării acestui maxim, iar în ceea ce privește înlăturarea plafonării, după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, în măsura atingerii maximului pentru anul 2022, acest vrs nu mai are relevanță.

Ordinul 401/2022 a fost contestat de asemenea de reclamanți, prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, contestația fiind soluționată de MJ prin adresa x/2022 în sensul respingerii acesteia.

Instanța de control judiciar a fost învestită cu recursul formulat de recurenta -pârâtă Înalta Cute de Casație și Justiție, subrogată în drepturile Ministerului Justiției, vizând exclusiv soluția primei instanțe de anulare a celor două ordine atacate în sensul înlăturării de la aplicare a limitei rezultate din prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, celelalte dispoziții, prin nerecurarea sentinței de către reclamanți, dobândind autoritate de lucru judecat.

În privința aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017 curtea de apel a apreciat că se aplică, în mod corespunzător, raționamentul Deciziei RIL nr. 7/2019 prin care s-a lămurit problema momentului până la care drepturile obținute de magistrați prin hotărâri judecătorești, în temeiul art. 1 din O.G. nr. 10/2007, pot fi valorificate, stabilind că ele vor trebui plătite și după intrarea în vigoare a Legii 330/2009.

A considerat instanța de fond, în ceea ce privește drepturile recunoscute reclamanților prin hotărârile ce reprezintă titluri executorii, că acestea sunt obligatorii pentru pârâți, cu atât mai mult cu cât aceștia au fost părți în dosarele respective, dispunând anularea în parte a Ordinelor nr. 6245/C/2021 și 401/C/2022 emise de MJ, în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", astfel cum este cuprinsă la art. 1.

Asupra acestui aspect, care face obiectul criticilor de nelegalitate în recurs, instanța de control judiciar reține că Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 959 din 12.04.2023.

Prin art. 1 al Ordinului s-au dispus următoarele:

"Drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor se calculează avand în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele prezentului ordin. (...)

Art. (3) - Drepturile salariale individuale calculate potrivit prezentului ordin vor fi stabilite prin ordine ale președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza documentației transmise de fiecare curte de apel.

Art. (4) - Sumele care reprezintă diferența dintre drepturile stabilite potrivit prezentului ordin și drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se actualizează cu indicele de inflație, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Art. 5 - Plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor art. 1 și art. 4 din prezentul ordin se va efectua, în condițiile legii, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul înaltei Curți de Casație și Justiție".

Ulterior, au fost emise și ordinele individuale de stabilire a drepturilor salariale, inclusiv ale intimaților din prezenta cauză.

Prin Ordinul nr. 2734/1/27.09.2023, s-a arătat că drepturile salariate ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curiilor de apel, precum și ale asistenților judiciari din cadrul instanțelor judecătorești, calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform Ordinului ministrului justiției nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, se stabilesc, începând cu data intrării în vigoare a ordinului fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Constată astfel Înalta Curte, în contextul emiterii Ordinului nr. 2734/I/27.09.2023 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin recunoașterea drepturilor judecătorilor de a fi salarizați cu o VRS de 605,22 RON, fără aplicarea limitei rezultate din prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, că vătămarea cauzată intimaților - reclamanți prin emiterea nelegală a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 precum și a Ordinului nr. 401/C/2022 emise de Ministerul Justiției a încetat.

Prin obiect se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, or, cât timp pârâta a recunoscut această pretenție (obligarea la emiterea unui ordin prin care să fie acordată valoarea de referință 605,22 RON, neplafonată), la acest moment procesual, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Ca urmare, din această perspectivă, se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și respingerea petitelor din cererile conexate în ceea ce privește anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 și 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect, observând Înalta Curte că respingerea petitelor 1 și 3 ale acțiunii conexate privind recalcularea și plata drepturilor salariale nu a fost recurată de către intimații - reclamanți.

Recunoașterea pe cale administrativă a modului de calcul a indemnizației reclamanților prin includerea valorii de referință sectorială de 605,225 RON fără a fi afectat de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, reprezintă un element autonom, ce face inutilă cercetarea legalității ordinelor atacate pe acest aspect.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge petitele cererilor conexate în ceea ce privește anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 și 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect, menținând în rest sentința civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție (subrogată în drepturile Ministerului Justiției) împotriva sentinței nr. 108 din 28 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând:

Respinge petitele din cererile conexate formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., Z., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., AA., BB., CC., DD. și EE., în ceea ce privește anularea Ordinelor nr. 6245/C/2021 și 401/C/2022 emise de M.J. în sensul înlăturării sintagmei "cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6)...din Legea 153/2017", ca rămase fără obiect.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.