Decizia nr. 1771/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Anularea adresei nr. x/08.02.2022 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

Revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 2295 din data de 07 decembrie 2021, respectiv a art. 2 din actul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul;

Revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 2295 din data de 07 decembrie 2021, respectiv a art. 4 și art. 6 din actul administrativ, în sensul recalculării și plății diferențelor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016 și nu cu 3 ani anteriori datei emiterii ordinului contestat;

Revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 2400 din data de 27 decembrie 2021, respectiv a art. 1 și 2 din actul administrativ, în sensul stabilirii drepturilor salariale fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul;

Actualizarea sumelor menționate mai sus cu indicele de inflație la care să fie adăugată dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor diferențe salariale. Prin încheierea din data de 15.11.2022, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, constatând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor. Cauza a fost repusă pe rol în data de 19.06.2023, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ. La termenul de judecată din 19.09.2023, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1266 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu. A constatat perimată cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., pentru 2 motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că reclamanții nu au primit încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru a putea fi contestată. Recurenții au mai suținut că nu au primit nici documentul prin care instanța a stabilit anumite obligații în sarcina lor și, astfel, nu au avut cunoștiință de obligațiile stabilite de instanță și care trebuiau îndeplinite de reclamanți pentru putea continua desfășurarea normală a procesului. În final, recurenții au învederat că nu au fost citați pentru termenul din 19.09.2023, când s-a pronunțat hotărârea de perimare, deși art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. prevede obligativitatea citării părților. II. Analiza motivelor de casare Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin cererea dedusă judecății reclamanții urmăresc obținerea unor drepturi salariale pe care consideră că sunt îndreptățiți să le primească. Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat perimată acțiunea reclamanților. Instanța de recurs reține că potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." De asemenea, potrivit art. 417 din C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.: "Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate" Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților. Astfel, încheierea de ședință din 15 noiembrie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15 mai 2023. Totodată, se observă că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. l din C. proc. civ., și nu au făcut 3 dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare. Ca atare, constatând că de la data de 15 noiembrie 2022, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părților, fără să se mai îndeplinească niciun act de procedură în vederea judecării cererii, care să întrerupă termenul de perimare, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și a constatat, din oficiu, perimarea cererii de chemare în judecată. Instanța de control judiciar constată că nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, întrucât criticile dezvoltate de recurenți subsumate acestui motiv de casare sunt nefondate. Referitor la necomunicarea încheierii de ședință din 15 noiembrie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, Înalta Curte constată că la dosarul curții de apel se află dovada de comunicare către reclamanți a respectivei încheieri, critica fiind, deci, nefondată. De asemenea, contrar celor susținute de recurenți, instanța de control judiciar reține că aceștia au fost legal citați pentru termenul din 19 septembrie 2023, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la dosarul curții de apel. În sfârșit, nu pot fi primite nici susținerile recurenților potrivit cărora nu au primit documentul prin care instanța a stabilit anumite obligații în sarcina lor, întrucât aceste critici puteau fi invocate, eventual, în contestarea încheierii de suspendare, neavând relevanță în soluționarea prezentului recurs, prin care se analizează legalitatea soluției de perimare a cauzei. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia In baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M.. PENTRU ACESTE MOTIVE,