ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5218/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 23.02.2024, reclamantul Consiliul Național pentru Combaterea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să constate existența calității lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 2119 din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât ca nefondată.

S-a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 311 din data de 27 februarie 2024 s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 2119 din 20 decembrie 2023 cu obligația reclamantului de a plăti pârâtului suma de 11900 de RON, onorariu avocațial.

Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2119 din 20 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal recurentul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare si aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările si completările ulterioare, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Contrar celor reținute de prima instanță, măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constare nr. Dl/1/1082/08.11.2022 au fost măsuri excesive, intruzive în viața privată și neconstitutionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale, și, fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale.

Motivația politică a urmăririi informative a titularului dosarului a fost ignorată de către prima instanță, titularul, fost membru PNȚ Maniu - tineret arestat și condamnat în 1949 de către Tribunalul Militar Galați la 4 ani închisoare pentru această activitate, intrând în evidența organelor de securitate după eliberare.

Urmărirea de către Securitate a celor care făcuseră parte din fosta Mișcare Legionară, precum și a descendenților acestor persoane, avea, de obicei, absolut aceeași motivație ca și urmărirea foștilor membri ai partidelor istorice democratice: faptul că și unii, și alții erau opozanți ai regimului comunist, neavând nicio relevanță, din perspectiva Securității, dacă ei proveneau din grupări politice cu caracter democratic sau extremist. De altfel, persoana urmărită informativ fusese membru PNȚ.

Interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este greșită, deoarece art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător al Securității de poziția unei terțe persoane (superiorul ierarhic) față de măsurile propuse/dispuse. Prima instanță, prin sentința recurată, a adăugat astfel la lege, ipoteză în care s-ar ajunge la situația absurdă ca recunoașterea încălcării drepturilor fundamentale realizate prin măsurile lucrătorilor cu grade inferioare să depindă de poziția ofițerilor Securității cu grade superioare.

Încălcând prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță, deși a reținut că pârâtul a dirijat surse/informatori pe lângă titularul dosarului de urmărire, deși a reținut că au fost luate măsuri împotriva acestuia, a concluzionat că activitatea desfășurată de către pârât nu a adus atingere vieții private a subiectului întrucât informațiile colectate/furnizate de către informatori nu au fost de natură a-i produce un prejudiciu real acestuia.

Or, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este greșită, deoarece art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător al Securității de natura informațiilor furnizate de către sursele Securității

S-a invocat și practica constantă a Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia activitatea de dirijarea surselor și propunerea/dispunerea de măsuri precum investigații la domiciliu, interceptarea corespondenței, reprezentau, în sine, activități prin care lucrătorii Securității încălcau dreptul la viață a persoanelor urmărite informativ. Acest tip de practică a Securității era prin ea însăși o practică în contradicție flagrantă cu principiile democratice.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viață personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

În concluzie, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr. 2119/20.12.2023, iar în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 311 din data de 27 februarie 2024 s-a criticat dispoziția instanței sub aspectul necenzurării cuantumului onorariului, considerat disproporționat în raport de complexitatea cauzei.

Intimatul - pârât A. nu a formulat întâmpinare la cererile de recurs.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de recurs reține faptul că din cuprinsul Notei de constatare nr. x/23.11.2022 rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent major în cadrul I.J. Galați - Securitate, Serviciul 2/B (1983 - 1988) calitate în care a contribuit la instrumentarea dosarului x care l-a vizat pe domnul B., aspect reținut corect și de prima instanță.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, din aceleași înscrisuri rezultă că, în această calitate, pârâtul a participat activ la instrumentarea Raportului cu propunere de deschidere D.U.I., din 21.06.1986, întocmit și semnat olograf de Lt. maj. A., I.J. Galați - Securitate, Serv. 2/B, în care se consemnează:

"Din semnalările făcute organelor noastre de către informatorul C. și D. a rezultat că numitul C. V./.../de profesie maistru în cadrul întreprinderii de Prefabricate din Beton Galați, în funcția de tehnician C.T.C. Cel în cauză este cunoscut în evidențele de securitate ca fost membru P.N.Ț., condamnat politic 4 ani pentru uneltire împotriva orânduirii noastre sociale, aflat în supraveghere informativă în cadrul dosarului de obiectiv, anexa 6. Din studierea materialului informativ aflat la dosarul elementului rezultă că manifestă o atitudine ostilă față de măsurile aplicate în domeniul economic, este veșnic nemulțumit de retribuția primită, adoptând o poziție de neîncredere față de viitorul economic al țării noastre. La locul de muncă, ca CTC-ist, admite la recepție elemente prefabricate de proastă calitate. în discuțiile sale cu colegii folosește foarte des fraza: în ziua de azi este bine să nu te omori cu munca, căci nu-ți face nimeni statuie. Poziția elmentului conduce la formularea a 3 ipoteze:

În scopul documentării și stabilirii poziției elementului, se impune îndeplinirea următoarelor sarcini: prevenirea apariției a noi adepți ai ideilor și concepțiilor sale.

Termen - permanent. Răspunde: Lt. maj. A..

Curtea de apel a reținut că activitățile desfășurate cu privire la titularul dosarului informativ s-au referit exclusiv la activități profesionale, precum și că lucrarea a fost aprobată olograf de col. F.., șeful serviciului 2/B, I.J. Galați - Securitate, iar activitatea desfășurată de către pârât nu a adus atingere vieții private a subiectului, informațiile colectate/furnizate de către informatori nefiind de natură a-i produce un prejudiciu real acestuia, aspect care reiese și din natura sancțiunii dispuse, respectiv avertisment și închiderea dosarului.

Din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, importanță prezintă imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celui urmărit.

Or, operațiunea de dirijare a rețelei informative constând în preluarea notelor furnizate de informatori, trasarea sarcinilor ce revin acestora în cadrul supravegherii informative a persoanelor intrate în atenția Securității, dispunerea altor măsuri necesare pentru efectuarea acestei supravegheri, exploatarea informațiilor obținute constituie imixtiune în viața privată a persoanei semnalate și îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, îngrădire care s-a produs în momentul în care a întreprins măsurile anterior menționate care au avut ca rezultat obținerea unor informații despre viața privată și anturajul persoanei urmărite, fără cunoștința și acordul acesteia și pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de faptul că regimul comunist nu accepta nici un fel de manifestare religioasă, se producea încălcarea dreptului la viață privată.

Înalta Curte reține că persoana urmărită a fost luată în evidență pentru faptul că a fost membru PNȚ Maniu - tineret, arestat și condamnat în 1949 de către Tribunalul Militar Galați la 4 ani închisoare contrarevoluționară pentru această activitate.

Din cuprinsul notelor redate rezultă că, pe lângă activitatea de obținere de informații pe legătură profesională, acestea vizau identificarea unor legături cu persoane care au avut activitate reacționară în trecut, care în prezent se află în străinătate, comentariilor negative ce le face la adresa politicii partidului și statului, ascultarea unor posturi de radio străine, activități care priveau convingerile politice ale persoanei urmărite. În egală măsură investigațiile la domiciliu dispuse erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituie o violare a dreptului la viață privată.

Înalta Curte reține că toate activitățile întreprinse care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc. conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

În ceea ce privește aprecierile primei instanțe, se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

În acest context se mai reține și că, în privința argumentului instanței de fond că în speță nu s-a dovedit ingerința pârâtului în viața privată a persoanei urmărite, se constată că este lipsită de importanță împrejurarea dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu avea opinii critice la adresa regimului.

Înalta Curte reține că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste împrejurări demonstrează încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității a intimatului-pârât, sentința recurată fiind dată cu greșita aplicare a acestor dispoziții, motiv pentru care se impune casarea acesteia și admiterea acțiunii.

Pe cale de consecință, cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de apărător este nefondată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., urmând a fi casată și cea de a doua sentință, prin care s-a dispus completarea dispozitivului și, pe cale de consecință, respinsă cererea pârâtului ca nefondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentințele atacate, și, în rejudecare, va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2119 din 20 decembrie 2023 și recursul declarat impotriva sentinței nr. 311 din data de 27.02.2024. pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Casează sentințele atacate și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.