ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 22.07.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității. Prin sentința civilă nr. 3431/15.12.2014 Curtea de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 1134/05.03.2019 Înalta Curtea de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. împotriva sentinței nr. 3431/15.12.2014 și a sentinței civile nr. 1386/18.05.2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal la data de 18.10.2019 sub nr. x/2014*.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 222/2020 pronunțată la 10 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON reprezentând onorariu avocat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 222/2020 pronunțată la 10 iulie 2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv constatarea calitătii de colaborator al Securitătii în ceea ce îl priveste pe domnul A.. Recurentul-reclamant expune pe larg situația de fapt a speței și susține că instanța de fond a încălcat și aplica greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin notele informative depuse la dosar rezultă încălcarea dreptului la viată privată, cât și o gravă atingere adusă imaginii persoanei denunțate, acte întocmite și semnate olograf de intimat cu numele conspirativ. Mai mult denunțarea unor persoane care își manifestau nemulțumirea fată de practicile abuzive ale Securității reprezenta denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist fiind încălcat dreptul la viată privată, prin divulgarea unor detalii strict legate de viața personală a celui denunțat. Este evident că divulgarea preocupărilor și convingerilor unei persoane reprezenta un act de încălcare efectivă (nu doar potențială) a dreptului la viață privată, dar și a dreptului la liberă exprimare, atât timp cât opiniile celui denunțat ajungeau la cunoștința autorităților, împotriva vointei acestuia. Consideră că furnizarea unor astfel de informații este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Este îndeplinită atât prima condiție de fond, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale. În spetă, încălcarea drepturilor este efectivă și nu doar potențială. Mai întâi, este demonstrată prima condiție pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității: fumizarea de infomatii despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. Este notoriu faptul că statul comunist încerca să limiteze relatiile neoficiale stabilite de cetățenii, români cu străinii. Prin aceste relații, pe de o parte, cetățenii români puteau veni în contact cu idei care circulau în lumea liberă și care nu puteau fi cunoscute prea ușor în tară ori puteau să cunoască adevărul despre nivelul de trai din străinătate și diferența dintre acesta și cel din tară. Pe de altă parte, cetățenii străini puteau cunoaște adevărata situație cu privire la nivelul de trai din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în tară. Așa cum se cunoaște, situația reală din tară era profund diferită fată de cea prezentată de oficialități. Pentru acest motiv, regimul vedea în aceste legături un pericol și căuta să reducă la minimum numărul contactelor dintre români și vizitatorii externi. Este cunoscut că românii erau obligați să înștiințeze autoritățile de fiecare dată când aveau contacte neoficiale tu străinii. Lipsa unei astfel de înștiințări, coroborată cu un denunț referitor la discuția dintre un cetățean român și un cetățean străin expunea persoana denunțată suspiciunilor sau chiar sancțiunilor autorităților Prin urmare, denunțarea unor relații neoficiale dintre un cetățean român și un cetățean occidental reprezenta denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, practica judecătorească validând această teză. A doua condiție de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor fumizate. Și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în notele sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. Or, această acțiune de investigare presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cel urmărit, fără acordul acestuia. A doua condiție nu este doar atinsă în speță, ci, mai mult, este depășită, câtă vreme Securitatea era informată referitor la chestiuni strict legate de viața personală, de opiniile și preocupările celor denunțați, cu consecință încălcării efective a dreptului la viață privată. Astfel, încălcarea dreptului la viată privată în privința persoanelor denunțate este efectivă și nu numai potențială (standardul legal referitor la vizarea îngrădirii unui drept fundamental fiind nu numai atins, ci chiar depășit).

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a argumentelor invocate în apărare de către intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instituția reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât. Verificările au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în baza Legii nr. 187/1999 în prezent abrogată, nota fiind emisă în baza O.U.G. nr. 24/2008. Din conținutul Notei de constatare nr. Dl/1/1463/11.05.2009, rezulta că intimatul-pârât A., a fost recrutat pentru supravegherea informativă sub numele conspirativ "B."(1976-1979) și "C."(1978-1979), în vederea supravegherii informative a cursului postliceal de pe lângă uzina "D." din Iași și în perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu la UM 02114 Ineu. În acest sens, pârâtul a întocmit și semnat olograf mai multe note informative. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată reținând că deși a fost recrutat de organele de securitate și a completat mai multe note informative pârâtul nu a realizat o activitate de furnizare de informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în sensul O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate . Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale". Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securității", presupune întrunirea a trei condiții cumulative: - furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; - informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conținutul și efectele Notelor informative furnizate de intimatul - pârât, din perioada 1979-1981, care în opinia recurentului a fost greșit interpretate de prima instanță și, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părții care furniza informațiile, față de urmările faptelor sale. Curtea de Apel a făcut o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată a aspectelor deduse judecății, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificație juridică adecvată, în raport cu toate circumstanțele cauzei. În cauză, recurentul-reclamant a susținut, în esență, îndeplinirea condițiilor legale prin prisma Notelor informative din perioada serviciului militar, considerate de acesta relevante, furnizată de intimatul-pârât în perioada 1979-1981, identificate în note de constatare din 2004 și 2007, dosarul x Iași (distrus după ce a devenit membru de partid) și dosarul x (3 volume), pe care s-a întemeiat nota de constatare și acțiunea în justiție, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatului de colaborator al Securității. Referitor la notele informative din datele de 24.01.1979, 04.04.1979, 08.01.1981, 22.01.1981, 21.04.1981 indicate prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că relatările din cuprinsul acestora vizează relații dintre un cetățean român cu cetățeni străini (englezi/americani), modul în care trăia un fost profesor universitar pensionat, faptul că pârâtul era colaborator al securității etc., notele fiind întocmite și semnate olograf de către pârât sub numele B./C. sau de către ofițerul de securitate în urma discuțiilor cu pârâtul A.. În mod legal judecătorul fondului a precizat că "..., în lipsa unor informații care să furnizeze elemente factuale percepute direct sau indirect de pârât, simpla exprimare a unei opinii în legătură cu o anumită persoană, (raportate exclusiv la vârsta și pregătirea acesteia) chiar dacă aceasta privea posibilitatea ca persoana să acționeze împotriva regimului comunist de la acea vreme, respectiv aceea de a fi agent britanic venit pentru a spiona în blocul sovietic, nu poate constitui o furnizare de informații în sensul avut în vedere de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008."și că "nu pot constitui o furnizare de informații prin care sunt denunțate activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2004, întrucât primele privesc în concret exclusiv situația psiho-socială în care se regăsea persoana în discuție fără vreo referire la orice fel de faptă sau atitudine potrivnică regimului comunist iar cele din urmă, deși par a evidenția o disponibilitate a pârâtului de a furniza organelor de securitate informații de interes, o astfel de disponibilitate nu s-a materializat." Așadar, nu rezultă că intimatul-pârât a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța de control judiciar constată că notele informative semnate de către intimatul-pârât, invocate în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât ele nu reprezintă denunțarea unor activități potrivnice regimului comunist, potrivit primei cerințe instituite de legiuitor, ci se referă în mare majoritate la evenimente culturale și cărți. Relatările din conținutul notelor nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante, având în vedere și Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale. Astfel de informări generale, prin conținutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, iar pe de altă parte nu erau de natură să producă nici o consecință negativă asupra respectivelor persoane, cetățeni români, englezi sau americani, cum corect a apreciat și judecătorul fondului. Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor, ca nefondat. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-pârât A., obligând recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON, reprezentând onorariu avocațial, a cărui achitare a fost probată prin prezentarea chitanța nr. 4 din 14 septembrie 2020 .