Decizia nr. 1134/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3431/2014 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3431 din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 1386 din 18 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de pârâtul A. și a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 3431/15.12.2014, în sensul că a admis cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul CNSAS la plata către pârât a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 5000 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3431 din 15 decembrie 2014 și a Sentinței civile nr. 1386 din 18 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea calității pârâtului de colaborator al securității. Împotriva Sentinței civile nr. 3431 din 15 decembrie 2014 a declarat recurs și pârâtul A., solicitând, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., înlăturarea considerentelor greșite, lipsite de corespondent în dispozitiv și menținerea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată. 3.1. Recurentul-reclamant CNSAS, în motivarea căii de atac, a susținut, în esență, următoarele: - considerentele hotărârii recurate sunt în vădită contradicție cu dispozitivul acesteia, în sensul că, deși în considerente se reține că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, totuși prin dispozitiv se stabilește contrariul, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; - instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul nerespectării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind arătate motivele care au condus la respingerea cererii de chemare în judecată; - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea unei norme de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în speță fiind îndeplinită atât condiția de fond ce consta în denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și condiția care vizează încălcarea unor drepturi fundamentale. În motivarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1386/18.05.2015, în esență, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 451 și 453 C. proc. civ., în sensul că, în speță, nu se poate reține culpa procesuală a recurentei-reclamante care constituie fundamentul acordării cheltuieli de judecată, de vreme ce prin considerentele Sentinței nr. 3431/15.12.2014 se reține temeinicia cererii de chemare în judecată. 3.2. Prin recursul declarat împotriva considerentelor Sentinței civile nr. 3431/15.12.2014, recurentul-pârât A. a criticat considerentele greșite care reprezintă o dezlegare eronată a problemei de drept dedusă judecății. În opinia recurentului-pârât, se impune substituirea considerentelor recurate cu cele care decurg din apărările formulate în fața primei instanțe, în sensul că nu sunt îndeplinite cele două condiții statuate cumulativ în cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât declarațiile date au fost obținute prin șantaj, recurentul-pârât fiind o victimă, iar nu un colaborator al Securității, ca poliție politică.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 4.08.2015, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului promovat de recurentul-pârât A. împotriva considerentelor sentinței recurate și, în subsidiar, respingerea ca nefondat. În opinia recurentului-reclamant, prin înlocuirea considerentelor sentinței recurate, hotărârea definitivă care va rezulta nu va putea satisface exigențele de claritate și accesibilitate pe care trebuie să le atingă o hotărâre judecătorească ce are ca scop edificarea opiniei publice în privința relației dintre persoana verificată și fosta Securitate. Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant a reluat motivele invocate în cererea de recurs pentru care se impune reținerea calității de colaborator al Securității în privința recurentului-pârât. 4.2. Recurentul-pârât A., prin întâmpinarea depusă la data de 4.08.2015 a reiterat coordonatele esențiale ale cauzei și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, a arătat că recurentul-reclamant se raportează exclusiv la considerentele finale ale sentinței atacate cu recurs și de către recurentul-pârât și ignoră considerentele care susțin soluția de respingere a cererii ca neîntemeiate, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților prin încheierea din data de 14.11.2017, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 23.10.2018, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenelor de judecată pentru examinarea recursurilor prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) C. proc. civ., s-a dispus acordarea termenului de judecată în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentințele civile recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Instanța de fond a fost investită, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu soluționarea acțiunii formulată de recurentul-reclamant de constatare, în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a calității recurentului-pârât de colaborator al Securității. Prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, motivarea hotărârii judecătorești cuprinzând 2 seturi de considerente, unul în sensul respingerii cererii, iar celălalt în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În atare situație, Înalta Curte reține ca fiind întemeiate criticile formulate de ambele părți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Verificând conținutul sentințelor atacate, instanța de control judiciar constată că acestea nu îndeplinesc exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului nu a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Din parcurgerea considerentelor Sentinței civile nr. 3431/15.12.2014 se observă că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor formulate de către reclamant și nici a apărărilor pârâtului sub aspectul circumstanțelor recrutării acestuia de către securitate, motivarea propriu-zisă prezentând considerentele sumare atât în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, dar și în sensul admiterii acestuia și constatării calității pârâtului de colaborator al securității. În aceste condiții, este evident că motivarea sentinței recurate nr. 3431/15.12.2014 nu este de natură să furnizeze părților litigante dovada că susținerile și mijloacele de apărare au fost examinate în mod efectiv, împrejurare ce denotă, în fapt, o necercetare a fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, atrăgând casarea sentinței atacate. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1386/18.05.2015 prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 3431/15.12.2014 în sensul obligării reclamantului CNSAS la plata cheltuielilor de judecată către pârât, Înalta Curte constată că, în raport de considerentele contradictorii ale Sentinței civile nr. 3431/2014, nu se poate reține că reclamantul CNSAS este "partea care pierde procesul". Aceasta întrucât obligarea la plata cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuală a celui care le-a provocat, iar o atare culpă nu poate fi reținută în sarcina reclamantului CNSAS, în condițiile în care considerentele instanței de fond fac referire atât la admiterea cererii de chemare în judecată, cât și la respingerea acestuia. În raport de motivele reținute anterior, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea ambelor hotărâri atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant, prin raportare la apărările formulate de pârât și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt. În raport de soluția pronunțată, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate în cauză, urmând a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentințele recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.