ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 465/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea în tot a adresei nr. x/2021 din data de 19.01.2022 a procurorului șef adjunct al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr. 519/10.12.2021; - anularea în tot a deciziei contestate și emiterea unei noi decizii care să prevadă: Art. 1. La data de 01 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex acestuia, se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, Art.

La data de 01 ianuarie 2018, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate se calculează prin aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%, fără a fi depășită limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale. Art.

Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării, la conducerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Art.

Serviciul de resurse umane și Departamentul economico-financiar și administrative din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1205 din 14 iunie 2022, a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința pronunțată este netemeinică. Astfel, recurenții-reclamanți apreciază că în ceea ce privește valoarea de referință sectorială, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, incidente cauzei sunt Decizia nr. 89 din data de 04.04.2023 a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 a Președintelui înaltei Curți de Casație și Justiție, Ordinul nr. 551 din data de 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinul nr. 190 din data de 13.04.2023 al procurorului șef adjunct direcție al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Decizia nr. 201 din data de 21.04.2023 a procurorului șef direcție al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Decizia nr. 87 din data de 25.01.2022 a Președintelui Curții de Apel București. Din motivarea actelor administrative invocate s-a constatat faptul că dreptul la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON exista în patrimoniul personalului din iunie 2017, astfel încât, în conformitate cu cele stabilite prin hotărârile judecătorești, acesta se impune a fi menținut în continuare, fără a fi afectat de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Recurenții-reclamanți mai arată că prin sentința civilă nr. 972/10.02.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, schimbată în parte și rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6620/24.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, li s-a acordat valoarea de referință sectorială de 605,225 RON (care cuprinde valoarea de referință de 484,18 RON majorată cu 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu data de 10.07.2017 si până la 01.12.2021. Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. Astfel, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul este același, stabilit la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum și alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării salariilor la nivel maxim. Prin urmare, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare." Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Pentru a se înțelege pe deplin mecanismul aplicabil salarizării în justiție, recurenții apreciază că se impune a se face referire la decizia RIL nr. 15/2021, în condițiile preluării întregului buget pe salarizare de către pârâtă. Analizând per a contrario acest considerent se ajunge la concluzia că, în cadrul aceluiași ordonator de credit, pentru situații de fapt identice, nu pot exista diferențe între salarii, din perspectiva aplicării unui cuantum diferit al sporurilor. În contextul în care întregul buget pe salarizare în justiție a fost preluat de un singur ordonator de credit, existând un singur buget supus analizei, apare profund injust și discriminatoriu ca instanțele arondate celor 7 curți de apel să aibă o salarizare superioară, diferită de cea stabilită pentru personalul din cadrul instanței supreme. Pentru considerentele expuse, recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, anularea în tot a adresei nr. x/2021 din data de 19.01.2022 a procurorului șef adjunct al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin care s-a respins contestația noastră împotriva deciziei nr. 519/10.12.2021, anularea în tot a deciziei deciziei nr. 519 din data de 10.12.2021 a Procurorului-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracționalității de Criminalitate Organizată și Terorism și emiterea unei noi decizii care să prevadă: Art. 1. La data de 01 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex acestuia, se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază brute lunare și a celorlalte drepturi ale subsemnaților urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu consecința plății efective a indemnizațiilor de încadrare/salariilor de încadrare brute lunare și a celorlaltor drepturi ale subsemnaților recalculate prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON. Art. 2. Începând cu data de 01 ianuarie 2018, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate se calculează prin aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%, fără a fi depășită limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat note de ședință prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii precum și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 519/10.12.2021 a Procurorului-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracționalității de Criminalitate Organizată și Terorism s-au stabilit următoarele: Art. 1. La data de 1 decembrie 2021, drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate, astfel cum au fost stabilite conform deciziei nr. 515 din data de 9 decembrie 2021 a Procurorului-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracționalității de Criminalitate Organizată și Terorism, sunt cele prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezenta decizie. Art. 2. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 20 de zile calendaristice de la dat comunicării, la conducerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Art. 3. Serviciul de resurse umane și Departamentul economico-financiar și administrative din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii. În preambulul deciziei, emitentul precizează că actul se emite în considerarea Deciziei nr. 515 din data de 9 decembrie 2021 a Procurorului-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracționalității de Criminalitate Organizată și Terorism, prin care s-a stabilit că salariile de încadrare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul direcției să se calculeze prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225,începând cu data de 01.12.2016. Împotriva Deciziei nr. 519/10.12.2021 a Procurorului-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracționalității de Criminalitate Organizată și Terorism, reclamanții au formulat contestație în temeiul art. art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care au solicitat calcularea drepturilor salariale având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază brute lunare și a celorlalte drepturi ale subsemnaților urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,precum și aplicarea unui cuantum total al sporurilor de 45%. Cu privire la valoarea de referință sectorială, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 din Decizia nr. 515/09.12.2011 începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din aceeași decizie, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Articolul 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." Ipoteza normativă în care poate fi aplicată este aceea în care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii-cadru de salarizare pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, dar numai "ca urmare a majorărilor salariale reglementate". Salariile personalului auxiliar de specialitate și conex acestuia nu au fost mărite ca urmare a unor majorări reglementate (prin legea-cadru de salarizare), ci ca urmare a majorării succesive a cuantumului valorii de referință sectoriale, prin hotărâri judecătorești definitive, care trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim al salariului la nivelul întregii Familii ocupaționale "Justiție". Recunoașterea realizată prin hotărârile judecătorești definitive cu aplicabilitate generală și prin actele administrative emise de ordonatorii de credite are un caracter retroactiv, fiind dispusă începând cu data de 01.08.2016, prin urmare majorarea VRS la 605,225 RON este anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, creșterea salarială rezultată în urma egalizării nivelului salariului la cel mai înalt nivel, conform hotărârilor judecătorești definitive, este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, astfel încât salariile astfel stabilite nu pot fi plafonate printr-un text intrat în vigoare ulterior deoarece, conform jurisprudenței CEDO și a Curții Constituționale, drepturile salariale sunt drepturi patrimoniale câștigate, ce nu pot fi diminuate. Înalta Curte reține că în practica Curții Constituționale s-a constatat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, Curtea a reținut că, deși drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate bunurilor, statuându-se în acest sens că noțiunile de "bun" și "proprietate" au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100). Un alt argument în sensul că plafonarea impusă prin art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu are în vedere și majorările retroactive ale cuantumului VRS este acela că, la momentul elaborării Legii-cadru nr. 153/2017, salariile de încadrare erau greșit calculate, respectiv coeficientul prevăzut în grila de salarizare, anexă la Legea nr. 153/2017, a fost calculat prin raportare la o VRS de 305 RON, mult mai mică decât cea rezultată din aplicarea legilor de AAAA., respectiv 605,225 RON, atestată inclusiv printr-un număr foarte mare de hotărâri judecătorești definitive. Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de încadrare al procurorilor din cadrul Ministerului Public era compus din două elemente: coeficientul de multiplicare pentru fiecare funcție în parte, în raport de vechimea în muncă și în funcție, și valoarea de referință sectorială. Angajatorii din cadrul Familiei ocupaționale "Justiție" nu au aplicat sau au aplicat neunitar legile succesive de salarizare din anul 2007 și până în prezent, fapt dovedit prin hotărârile judecătorești definitive prin care s-a recunoscut modul greșit de calcul al salariilor și, implicit, recalcularea acestora retroactiv și pentru viitor. Aceleași prevederi se regăseau transpuse în conținutul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, care stabilea că: "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 794/2016, a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale. Prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt constituționale, în raport cu criticile formulate, dispozițiile art. 31 alin. (11) și (l3) din O.U.G. nr. 57/2015. Curtea Constituțională a reținut că, "prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim". Nu în ultimul rând, plafonarea veniturilor este nelegală și de natură a încălca puterea hotărârilor judecătorești/a deciziilor administrative ce consacră o altă modalitate de calcul a drepturilor bănești, având loc, în acest context, o încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat - legislativă, executivă și judecătorească, prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 diminuându-se drepturile salariale cuvenite conform hotărârilor judecătorești definitive. Astfel fiind, Înalta Curte reține că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 nu pot constitui un temei suficient pentru ca pârâtul să ignore opozabilitatea hotărârilor judecătorești, întrucât aceste norme legale nu pot fi desprinse de contextul în care au fost adoptate, de celelalte prevederi ale art. 38 și de interpretarea dată de Curtea Constituțională. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate pe acest aspect, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa, va admite în parte acțiunea reclamanților, va anula art. 2 din Decizia nr. 515/2011, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017. În ceea ce privește sporurile de 45% pretinse de către recurenții-reclamanți, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a reținut că prin actul dedus judecății nu se dispune cu privire la cuantumul acestora, ci exclusiv asupra valorii de referință sectorială de 605,225 de care beneficiază reclamanții. Cuantumul sporurilor a fost stabilit prin acte administrative anterioare, pe care reclamanții au înțeles chiar să le deducă controlului de legalitate, inițiind acțiuni pe rolul instanței de contencios administrativ, context în care nu se poate reține în mod rezonabil vreun motiv de nelegalitate a actului dedus judecății în legătură cu acest aspect. De asemenea, art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017 prevede că: "Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz". Așadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăși plafonul de 30% raportat la suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. Pentru situația recurenților-reclamanți sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispozițiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 - VIII", dar și cu prevederile art. 5 din Anexa V, Capitolul VIII. Potrivit art. 5 din același act normativ "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare". Din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite recurenților-reclamanți ca drept ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizație, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte. În aceste condiții, Înalta Curte constată că recurenților-reclamanți nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. Astfel fiind, pentru considerentele arătate, va respinge acțiunea recurenților-reclamanți pe acest aspect.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată în sensul că va admite, în parte, acțiunea reclamanților și va anula art. 2 din Decizia nr. 515/09.12.2011, în sensul înlăturării plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, respingând, în rest, acțiunea.