ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5175/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 10.10.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.; U. și V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 349/27.07.2018, cu consecința aplicabilității Ordinului procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 307 din 3 iulie 2018.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 31/F/2019 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei de interes a reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.; U. și V. cu privire la cererea de anulare a Ordinului procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 349/27.07.2018. S-a respins cererea de anulare a Ordinului procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 349/27.07.2018 formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Oragnizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind lipsită de interes.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru motive de nelegalitate în temeiul art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 554/2004. Au arătat recurenții - reclamanți că prin sentința atacată s-a dispus admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii de anulare a Ordinului nr. 349/27.07.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. S-a apreciat că în mod eronat instanța de fond nu a dat dezlegare fondului cauzei ci s-a limitat la a examina chestiuni prealabile, impunându-se astfel trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov. În concret, s-a arătat că prin Ordinul nr. 349/27.07.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus încetarea aplicabilității dispozițiilor Ordinului nr. 307/2038 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pentru întreg personalul care își desfășoară activitatea în cadrul direcției. Anterior, prin Ordinul nr. 307/03.07.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus ca procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, specialiștii, ofițerii și agenții de poliție judiciară, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază, începând cu anul 2018, de un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată de 7 zile lucrătoare. În raport de conținutul Ordinelor nr. 349/27.07.2018 și nr. 307/03.07.2018 ale procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv de precizarea expresă din cuprinsul Ordinului nr. 349/27.07.2018, și anume, că vizează întreg personalul care își desfășoară activitatea în cadrul direcției, s-a arătat că transpare ca nefondată argumentația Curții de Apel Brașov potrivit cu care recurenții reclamanți nu au interes în anularea Ordinului nr. 349/27.07.2018. Pe fondul acțiunii, au fost reiterate dispozițiile din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din alte unități bugetare, republicată. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 31/F/2019 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare ia Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată intimata- pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin Ordinul procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 918 din 3 noiembrie 2017 a fost acordat, începând cu anul 2017, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul acestei instituții un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 3 zile lucrătoare. Prin Ordinul procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 307 din 3 iulie 2018 s-a stabilit că, începând cu anul 2018, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, specialiștii, ofițerii și agenții de politie judiciară, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul acestei instituții beneficiază de concediul de odihnă suplimentar cu o durată de 7 zile lucrătoare, fiind abrogat Ordinul nr. 918 din 3 noiembrie 2017. Emiterea Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 s-a făcut avându-se în vedere nota de fundamentare nr. x/02.07.2018 și procesul-verbal nr. x/02.07.2018 al Colegiului de conducere al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. În urma comunicării către pârâtă a adresei nr. x/2018 din 17.07.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost întocmit procesul-verbal nr. x/18.07.2018 al Colegiului de conducere al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin care s-a stabilit în mod expres că Ordinul nr. 307 din 3 iulie 2018 își va înceta aplicabilitatea numai cu privire la procurori și la personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul direcției, iar pentru celelalte categorii de personal (specialiști, ofițeri și agenți de poliție judiciară, funcționari publici și personal contractual) trebuie menținute dispozițiile acestuia. În acest sens, prin Ordinul procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 328 din 18 iulie 2018 s-a stabilit încetarea aplicabilității dispozițiilor Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 în ceea ce privește procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex. În preambulul Ordinului nr. 328 din 18 iulie 2018 se precizează în mod expres că s-a avut în vedere adresa din 17.07.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și procesul-verbal nr. x/18.07.2018 al Colegiului de conducere al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din care rezultă menținerea dispozițiilor Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 în privința specialiștilor, agenților și ofițerilor de politie judiciară, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul direcției. Ulterior, a fost comunicată pârâtei a adresei nr. x/2018 din 27.07.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se solicita ca pârâta să procedeze la încetarea aplicabilității Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 și în ceea ce privește funcționarii publici și personalul contractual din cadrul acesteia. Urmare a acestei adrese, prin Ordinul procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 349 din 27 iulie 2018, s-a stabilit încetarea aplicabilității dispozițiilor Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 pentru întreg personalul care își desfășoară activitatea în cadrul direcției. În preambulul Ordinului nr. 349 din 27 iulie 2018 se precizează în mod expres că s-a avut în vedere adresa din 27.07.2018 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se solicită emiterea unui act administrativ de încetare a aplicabilității Ordinului nr. 307 din 3 iulie 2018 și pentru funcționarii publici și personalul contractual. Reține Înalta Curte că reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. sunt procurori, reclamanții L., M., N., O., P. și Q., sunt personal auxiliar de specialitate, reclamanții R. și S. sunt personal conex, reclamantul T. are calitatea de specialist IT, iar reclamanții U. și V. au calitatea de specialiști ANAF. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care urmărește a-l obține o persoană prin inițierea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei acțiuni nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Totodată, pentru promovarea oricărei acțiuni judiciare, reclamanții trebuie să justifice un interes propriu, invocarea interesului public nefiind suficientă. Astfel, contenciosul administrativ subiectiv, pus la dispoziția persoanelor fizice, presupune ca drepturile sau interesele lor juridice sa fie afectate prin actul administrativ atacat. Acest principiu este consacrat expres de art. 8 din Legea nr. 554/2004 care condiționează orice acțiune în contencios administrativ de încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Or, în speță, recurenții - reclanați nu justifică nici un astfel de interes privat, în condițiile în care Ordinul procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 349/27.07.2018 vizează încetarea aplicabilității Ordinului procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 307 din 3 iulie 2018 doar pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul pârâtei, pentru reclamanți ordinul care a produs efectul contestat prin plângerea prealabilă fiind Ordinul nr. 328 din 18 iulie 2018 (făcând obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov). Față de aceste considerente, se constată că în mod corect prima instanță a reținut excepția lipsei de interes.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.