ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1463/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 13.06.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care au solicitat anularea ordinelor Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru fiecare dintre reclamanți, astfel:

- A., ordinul nr. 888 din 5 aprilie 2019, comunicat la 16 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- B., ordinul nr. 725 din 3 aprilie 2019, comunicat la 16 aprilie 2019, a cărei contestație a fost comunicată ca fiind respinsă la data de 23 mai 2019;

- C., ordinul nr. 1183 din 26 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- D., ordinul nr. 663 din 22 martie 2019, comunicat la 2 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- E., ordinul nr. 1109 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- F., ordinul nr. 645 din 21 martie 2019, comunicat la 28 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- G., ordinul nr. 591 din 18 martie 2019, comunicat la 28 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 23 mai 2019;

- H., ordinul nr. 664 din 22 martie 2019, comunicat la 2 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 14 mai 2019;

- I., ordinul nr. 1038 din 12 aprilie 2019, comunicat la 23 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- J., ordinul nr. 1144 din 24 aprilie 2019, comunicat la 13 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- K., ordinul nr. 1134 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- L., ordinul nr. 1130 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- M., ordinul nr. 1145 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- N., ordinul nr. 1128 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- O., ordinul nr. 641 din 21.03.2019, comunicat la 27 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la 23 mai 2019

- P., ordinul nr. 643 din 21 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la 23 mai 2019

- Q., ordinul nr. 727 din 3 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la 23 mai 2019

- R., ordinul nr. 646 din 21 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 14 mai 2019

- S., ordinul nr. 1142 din 24 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă

- T., ordinul nr. 661 din 22 martie 2019, a cărui contestație a fost respinsă la 17 mai 2019

- U., ordinul nr. 642 din 21 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 23 mai 2019

- V., ordinul nr. 571 din 18 martie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 23 mai 2019,

- W., ordinul nr. 1255 din 25 aprilie 2019, a cărei contestație a fost respinsă la data de 03.06.2019 prin care, conform ordinului nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a recalculat indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 9 aprilie 2015-30 noiembrie 2015; la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioadele 1 decembrie 2015-31 iulie 2016, 1 august 2016-30 septembrie 2016 și 1 octombrie 2016-31 decembrie 2017;

Reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită noi ordine de salarizare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, prin care să se acorde o valoare de referință sectorială majorată cu 8,5%, conform Ordonanței Guvernului nr. 13/2008, astfel:

• pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 majorarea de 8,5% a valorii de referință sectorială prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinele sus menționate, rezultând o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON

• pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 majorarea de 8,5% a valorii de referință sectorială, la care se adaugă creșterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, rezultând o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON;

• începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 să se aplice față de nivelul acordat în luna decembrie 2017 recalculat prin acordarea valorii de referință sectorială de 484,18 RON

Reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționată anterior și venitul efectiv plătit, obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate până la data plății efective; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție la cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 944 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., prin reprezentant V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a anulat ordinele de salarizare atacate, a obligat pârâtul să emită noi ordine de salarizare prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanților prin raportare la VRS de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la VRS de 484,18 RON pentru perioada începând cu 01.12.2015, a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale dintre salariile stabilite conform prezentei hotărâri și cele efectiv achitate, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței fiecărei sume și data plății efective și a obligat pârâtul să plătească suma de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă V. (taxa de timbru).

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 944 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În motivare arată că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamanților valoarea de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007, deoarece reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică. Acordarea majorărilor în discuție numai anumitor categorii profesionale a reprezentat opțiunea legiuitorului, și nu o formă de discriminare.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere că începând cu această dată s-au acordat drepturile salariale solicitate de reclamanți.

La termenul de judecată din 11 martie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului, având în vedere că Ministerul Public a emis ordinul prin care au fost recunoscute și acordate drepturile salariale la nivelul și în cuantumul solicitat de reclamanți prin prezenta acțiune.

1.4. Apărările formulate de intimați

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au arătat că Ministerul Public a recunoscut pretențiile reclamanților deduse judecății, prin emiterea Ordinului nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unor ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016 -31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

Atâta vreme cât recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține că și-a îndeplinit obligațiile de plată care au stabilite prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, situație confirmată de intimați prin întâmpinarea formulată în cauză, nu mai justifică un interes în continuarea și susținerea prezentului recurs,

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamanților.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 944 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.