ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2024

Ședința publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 16.10.2020, reclamantul A. din România, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților - Comisia Specială de retrocedare a, solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- Anularea Deciziei nr. 1236/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea B. și terenul aferent B. situat pe raza comunei Voila; C. și terenul aferent C., situat pe teritoriul comunei Lisa, județul Brașov; D., situată în Masivul Piatra Craiului; Cabana Malaiesti situată în Masivul Bucegi; Cabana Sâmbăta situata în masivul Făgăraș; terenul aferent B.;

- Anularea Deciziei nr. 1242/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea imobilului E. și terenul aferent situat în Munții Postăvarul Poiana Brașov, Municipiul Brașov, județul Brașov;

- Anularea Deciziei nr. 1244/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la retrocedarea imobilului F. (în prezent ruină) și terenul aferent situat în Munții Bucegi situat în orașul Râșnov, județul Brașov, ca fiind netemeinice și nelegale; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 9 din 26 ianuarie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. din România, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

Împotriva sentinței nr. 9 din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. din România, a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței civile, admiterea acțiunii și anularea Deciziilor nr. 1236/28.07.2020, 1242/28.07.2020, 1244/28.07.2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare, cu privire la cu privire la retrocedarea B. si terenul aferent B. situat pe raza comunei Voila, C. si terenul aferent C., situat pe teritoriul comunei Lisa Județul Brașov, G., situate in Masivul Piatra Craiului, H. situate in Masivul Bucegi, I. situate in masivul Fagaras, terenul aferent B., imobilului E. si terenul aferent situat in Munții Postăvarul Poiana Brașov, Municipiul Brașov, Județul Brașov.

În recursul formulat împotriva sentinței civile sus-menționate, recurentul-reclamant învederează în esență următorele aspecte:

Imobilele in cauza au fost preluate de statul roman de la J., iar prin sentința civila nr. 4198/06.10.2006 pronunțata de Judecătoria Sibiu in dosarul x/2006 s-a constatat ca A. din Transilvania este succesorul in drepturi al J..

Susține recurentul-reclamant că, după înregistrarea, conform legii românești (1923), numele J. și sintagmei J. i s-a asociat numele oficial românesc J. care, în acte, chiar și în Cartea Funciară, a fost folosit incorect prin traducerea aproximativă a numelui german (exemple anexate: J., J., J....); până în anul 1945 organizațiile care acum se numesc asociații au purtat cel mai frecvent numele de Societăți și foarte rar Club, Cerc, etc, una singură adoptând numele de Asociație.

De asemenea, recurentul-reclamant mai susține că, art. 6 din statutul F.D.G.R. atestă calitatea de moștenitor al tuturor asociațiilor aparținând minorităților germane din România care au fost desființate prin constrângere, art. 4 din Statutul F.D.G.T atestă calitatea de urmaș în drepturi a tuturor asociațiilor aparținând minorității germane din Transilvania dizolvate în mod abuziv.

Recurentul învederează că prin sentința civila 4198/06 octombrie 2006, îndreptata prin încheierea din 09.08.2022 dosar x/2006 al Judecătoriei Sibiu s-a constatat ca A. este succesorul in drepturi al Asociației "J. - in traducere J. împreuna cu actele aflate la dosarul cauzei, situație ce atestă atesta faptul ca A. este succesorul in dreptul al Asociației "J..

Prin întâmpinarea formulate, intimata-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că prima instanță a apreciat în mod corect că nu există identitate între titularul dreptului de proprietate de la care a avut loc preluarea abuzivă a imobilului și recurentul din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile legale aplicabile care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut comunităților minorităților naționale din România sunt reprezentate de O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999 "imobilele, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora".

Curtea de Apel Brașov a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de cererea reclamantului de restituire în natură a bunurilor care au aparținut înainte de trecerea în proprietatea statului asociației "J., J., J.."

În soluționarea cererilor înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. x/29.09.2004 și y/24.01.2006, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România a emis Deciziile nr. 1236/28.07.2020, 1242/28.07.2020 și 1244/28.07.2020 prin care a respins cererile formulate, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.

Așadar, elementul litigios dedus judecății vizează, în esență, lămurirea împrejurării legate de calitatea de continuator al persoanei juridice de la care s-au preluat bunurile de către stat, având în vedere că imobilele în litigiu au fost preluate de la J., iar cererile de retrocedare au fost formulate de A. din Transilvania, acesta fiind, în esență, motivul respingerii cererilor de retrocedare de către autoritatea pârâtă.

Referitor la susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora, după înregistrarea conform legii românești (1923), numelui J. și sintagmei J. li s-a asociat numele oficial românesc J., care în acte, chiar și în Cartea Funciară, a fost folosit incorect prin traducerea aproximativă a numelui german (exemple anexate: J., J., J....), precum și că până în 1945 organizațiile care acum se numesc asociații au purtat cel mai frecvent numele de Societăți și foarte rar Club, Cerc, etc, una singură adoptând numele de Asociație, instanța de control judiciar reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat, constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat. În situația în care continuitatea entității juridice de drept privat, care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate, nu reiese din actele normative în vigoare, această continuitate se recunoaște de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea entității juridice de drept privat, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 4198/06.10.2006, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2006, s-a constatat că A. din Transilvania este succesorul în drepturi al J..

Imobilele solicitate care fac obiectul deciziei contestate au fost preluate de statul român de la J., secția Bistrița.

Prin sentința civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu s-a reînființat J. și a dobândit personalitate juridică

Asociația reînființată a promovat acțiune în constatare, solicitând instanței să constate continuitatea sub aspect juridic a asociației fondate în anul 1880, sub denumirea de J., cu asociația reînființată sub aceeași denumire prin sentința civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 3146/2002 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. x/2002, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta J..

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora art. 6 din statutul F.D.G.R. atestă calitatea de moștenitor al tuturor asociațiilor aparținând minorităților germane din România care au fost desființate prin constrângere, iar art. 4 din Statutul F.D.G.T atestă calitatea de urmaș în drepturi a tuturor asociațiilor aparținând minorității germane din Transilvania dizolvate în mod abuziv, se reține că această pretinsă continuitate ar deriva din prevederile Statutului reclamantului - de organizare și funcționare - pe care 1-a creat și adoptat și la care hotărârea judecătorească de acordare a personalității juridice face trimitere.

Atât Statutul cât și Actul adițional la Actul Constitutiv cuprind doar simplul acord de voință al membrilor săi în a considera noua asociație, în mod generic, ca un succesor al organizațiilor și asociațiilor germane.

Simpla modificare a art. 6 din Statut, potrivit căruia F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituțiilor și organizațiilor ale minorității germane care au fost desființate prin constrângere, precum și a art. 4 din Statutul F.D.G.T., nu pot face dovada că A. din Transilvania este succesorul fostului titular al dreptului de proprietate - J. și nici nu presupune îndeplinirea cerințelor stipulate de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001, republicată.

Referitor la susținerile recurentului-reclamant referitoare la sentința civilă nr. 4198/06 octombrie 2006, îndreptată prin încheierea din 09.08.2022 pronunțată în dosarul x/2006 al Judecătoriei Sibiu, Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt reiterate identic prin cererea de recurs, fără a se aduce critici asupra modului în care prima instanță s-a pronunțat deja, constatând că în ceea ce privește J., aceasta a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 128/1998 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sibiu, astfel că este o persoană juridică nou înființată, iar faptul că prin încheierea civilă pronunțată la data de 09.08.2022 în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sibiu s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că în loc de "J." se va menționa "J.", nu este de natură să conducă la concluzia identității între titularul dreptului de proprietate de la care s-a făcut preluarea și reclamanta din prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, corect s-a reținut de către Comisia specială de retrocedare faptul că cererile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 83/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât acesta nu are calitatea de continuator în drepturi al persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat și, implicit, calitatea de proprietar asupra imobilelor solicitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. din Transilvania împotriva sentinței nr. 9/2023 din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.