ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1489/2024

Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată la data de 5 august 2010, sub nr. x/2010, pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, contestatorii A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului Brașov, municipiul Brașov, reprezentat legal de primar, și Primarul municipiului Brașov, ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să se anuleze Dispoziția de primar nr. 4187/23.04.2010, să admită notificarea, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.500 mp, situat în Poiana Brașov, înscris în cartea funciară nr. x Brașov, sub numerele topografice x și y, și să instituie în sarcina părților intimate obligația de a suporta cheltuielile generate de prezentul proces. Ca urmare a celor dispuse de instanța de judecată prin încheierea ședinței publice din data de 28 februarie 2011, contestatorul B. a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a solicitat instanței ca prin sentința civilă pe care o va pronunța să restituie ambilor contestatori, în natură, suprafața de 1.149,59 mp, iar, pentru suprafața de 686,36 mp, ce este afectată de o parcare auto, precum și pentru suprafața de 660,99 mp, care este împădurită, municipiul Brașov să le dea în compensație un alt imobil situat, în principal, în Poiana Brașov, iar, în subsidiar, în municipiul Brașov. La termenul de judecată din 31 octombrie 2016, la dosar a fost depusă o cerere formulată de contestatorul A., prin reprezentantul său convențional, prin care s-a solicitat instanței să introducă în proces moștenitorii contestatorului B., indicați ca fiind C. și D..

Sentința Tribunalului Brașov, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 113 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă, în parte, contestația, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de contestatorii A., cetățean al Statelor Unite ale Americii, și B., cetățean al statului Israel, care a decedat pe parcursul desfășurării procesului, demersul său judiciar fiind continuat de succesoarele sale în drepturi, C. și D., ambele cetățeni israelieni, în contradictoriu cu intimații municipiul Brașov, reprezentat legal de primar, și Primarul municipiului Brașov și, în consecință: a fost anulată dispoziția nr. x/23.04.2010, ce a fost emisă de intimatul municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal; s-a stabilit că părțile contestatoare sunt îndreptățite la restituirea în natură, sub forma constituirii unui drept special de folosință, în cotă de 1/2 parte, contestatorul A., și în cote de 1/4 parte, fiecăreia dintre contestatoarele C. și D., a suprafeței de 1.239 mp din suprafața reală a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. x Brașov, sub numerele topografice z și x, aceea de 1.641 mp; s-a stabilit că părțile contestatoare sunt îndreptățite să primească, în cotele mai sus indicate, pentru suprafața de 402 mp, din suprafața reală a imobilelor anterior identificate, măsuri reparatorii în echivalent sub forma punctelor, ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013; a fost respins restul pretențiilor formulate de contestatori, în contradictoriu cu intimații municipiul Brașov și Primarul municipiului Brașov; au fost obligate părțile contestatoare să plătească domnului expert E. suma de suma de 5.700 de RON, cu titlu de onorariu; au fost obligați intimații municipiul Brașov și Primarul municipiului Brașov să achite contestatorilor, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 6.900 RON; a fost anulată contestația, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de contestatorii A. și B., care a decedat pe parcursul desfășurării procesului, demersul său judiciar fiind continuat de succesoarele sale în drepturi, C. și D., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Brașov.

Decizia Curții de Apel Brașov, secția civilă Prin decizia nr. 106 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanții A., C. și D., în contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar; a fost schimbată, în parte, sentința civilă nr. 113/S/11.04.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în sensul în care s-a stabilit că părțile contestatoare sunt îndreptățite să primească, în cotă de 1/2, contestatorul A., și în cotă de 1/4 parte, fiecare dintre contestatoarele C. și D., pentru suprafața de 687 mp, măsuri reparatorii în echivalent sub forma punctelor, ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate care nu contravin prezentei decizii; a fost respins apelul formulat de apelanții pârâți Primarul municipiului Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva aceleiași sentințe civile, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Brașov și Municipiul Brașov - prin Primar, susținând, în esență, că instanța de apel nu a luat în considerare aspectele invocate vizând imposibilitatea punerii în executare a sentinței atacate, reținând că printre petitele cererii de apel nu se regăsesc și unele care să implice pronunțarea în sensul celor susținute de apelanți. Arată că atât sentința, cât și decizia pronunțate în cauză nu pot fi puse în aplicare întrucât la restituirea în natură loturile nu au fost identificate din punct de vedere cadastral, iar în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate al apelanților reclamanți, care ar rămâne proprietari tabulari, dar ar beneficia de acordarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimații A., D. și C. au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele: Recurenții supun căii de atac a recursului decizia nr. 106 din 1 februarie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul având ca obiect contestația prin care s-a solicitat anularea Dispoziției de primar nr. 4187/23.04.2010, admiterea notificării precizate, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.500 mp, situat în Poiana Brașov, înscris în cartea funciară nr. x Brașov, sub numerele topografice x și y. Potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010, "Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...) se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi". Se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 5 august 2010, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010, care prevedea, la art. XII, modificarea alin. (3) al articolului 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în sensul că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". Conform normelor tranzitorii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale precitate reiese că hotărârea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului, fiind definitivă la momentul soluționării apelului și irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 106 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, nu este supusă recursului. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul formulat în cauză, ca inadmisibil.