ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., U., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex și specialiști IT din cadrul TRIBUNALULUI DOU, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (2) CAP.VIII, ANEXA V din Legea nr. 153/2017, a formulat au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA prin Președintele Curții de Apel Craiova anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel Craiova nr. 10/14 martie 2022, precum și a Deciziei nr. 76/21.12.2021 emisă de către Președintele Curții de Apel Craiova, obligarea Curții de Apel Craiova la emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare prin care să se dispună încadrarea acestora în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex, specialiști IT din cadrul Curții de Apel Craiova și a instanțelor din circumscripția acesteia prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente/a salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător, precum și plata diferenței între remunerația care include VRS de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective, cu stabilirea corectă a salariului de bază și a sporurilor aferente.

Reclamanții au solicitat ulterior, în ceea ce privește capătul doi de cerere, respectiv obligarea la plata diferenței între remunerația care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, în temeiul disp. art. 78 alin. (2) C. proc. civ. introducerea în cauză, în calitate de intervențienți forțați a Tribunalului Dolj și a Tribunalului Mehedinți (pentru contestatoarele JJJJJ. pentru perioada 01.09.2020- 01.12.2021, JJJJ. pentru perioada 21.03.2021- 01.08.2011 și FFFFF. pentru perioada 01.08.2016-01.07.2018), respectiv a Tribunalului Gorj (pentru contestatoarea IIII. pentru perioada 01.08.2016-14.12.2021), aceștia au fost introduși în cauză în temeiul disp. art. 78 alin. (2) C. proc. civ. în calitate de intervențienți forțați.

Prin sentința civilă nr. 448 din 17 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea completată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., U., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH. și IIIII. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova și intervenienții forțați Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Gorj, având ca obiect "anulare act administrativ", ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că, în ceea ce privește recalcualrea drepturilor salariale și a sporurilor aferente raportat la o valoare de referința sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare, instanța de fond în mod greșit a înțeles să se raporteze la cauzele pe care recurenții le-au avut pe rolul instanțelor, cauze ce au fost pronunțate fără a se avea în vedere practica la nivelul întregii țări, practică ce condus la emiterea de ordine și decizii cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON.

Având în vedere că VRS-ul este componentă variabilă a modului de calcul al drepturilor salariale lunare, iar în situația de față VRS - 605.225 nu a fost aplicat începând cu 01.08.2016 din motive neimputabile reclamanților și pentru celelalte motive expuse în plângere, recurenții au susținut că sunt îndreptățiți la aplicarea VRS de 605,225 începând cu data de 01.08.2016.

În continuare, recurenții-reclamanți au arătat că prin Decizia nr. 14/2018 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova au fost recunoscute sporurile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, dar aplicare art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a făcut prin limitarea acestor sporuri la 30% pe angajat, Decizia nr. 76/21.12/2021 fiind astfel nelegală.

Față de faptul că, în sentința sentința civilă nr. 448/17.03.2022 instanța a reținut că reclamanții nu au contestat veridicitatea înscrisurilor atașate de intimata Curtea de Apel Craiova la întâmpinare, respectiv referatul nr. x/23.03.2018 al managerului economic al Curții de Apel Craiova, recurenții au susținut că acest referat a stat la baza emiterii Decizie nr. 14/2018, decizie prin care în mod greșit s-a pus în plată sporul de 30% pe angajat.

Nici la data emiterii referatului nr. x/23.03.2018 și nici ulterior nu se efectuează de către serviciul Contabilitate al Curții de Apel Craiova un calcul al procentului de 30 % pe total buget pentru ordonator de credite așa cum se prevede în dispzițiile art. 25 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017 și în Decizia nr. 15/28.06.2021 a ICCJ.

În consecință, recurenții a considerat că este nelegală plafonarea individuală a sporurilor, aceasta urmând a fi analizată prin raportare la bugetul ordonatorului de credite.

S-a mai arătat că la nivelul Curții de Apel Craiova, ca ordonator de credite secundar, își desfășoară activitatea mai multe categorii de personal, nu numai personalul auxiliar de specialitate și conex în care se încadrează recurenții.

Fără prezentarea unor argumente suplimentare sau a unor date concrete ale bugetului alocat cu destinația de plată a drepturilor șalariale, nu se poate trage concluzia că numai prin plafonarea individuală a sporurilor la același nivel de 30% se asigură nedepășirea plafonului de 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor lunare pentru ordonatorul de credite.

La prima vedere și în lipsa unor informații de specialitate este posibil ca, individual, să se acorde un cuantum spor mai mare de 30%, dar la nivelul ordonatorului de credite să nu se depășească plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017.

Un argument cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 de către Curtea de Apel Craiova este faptul că, deși în cuprinsul acestui articol, în cadrul plafonului de 30% din totalul bugetului pentru fiecare ordonator de credite, sunt prevăzute nu doar sporurile, ci și indemnizațiile de hrană și vacanțe, la acordarea acestor din urmă drepturi, curtea de apel nu a aplicat același raționament și nu a inclus cele două indemnizații în plafonul de 30%.

Recurenții au mai susținut că sintagma "de până la", regăsită în modalitatea de redactare a Legii nr. 153/2017, nu este destinată aplicării la întâmplare a legii, ci are menirea de a crea cadrul legislativ pentru a se putea acorda sporurile în mod diferențiat, pe categorii de personal, dar nu într-un mod întâmplător, ci raportat la anumiți factori, în baza unor criterii legale, urmărindu-se astfel eliminarea posibilității creării diferențelor de drepturi salariale.

S-a invocat H.G. pentru aprobarea Regulamentului - cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională, care prevede la art. 6 singura modalitate posibilă prin care se poate acorda un cuantum diferit al unui spor, respectiv cel pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, numai în funcție de numărul de factori de risc sub influența cărora personalul își desfășoară activitatea, dintre cei prevăzuți la art. 5 din aceeași hotărâre.

Așadar, orice altă diminuare a cuantumului unui spor, în afara criteriilor prevăzute de un act normativ, cu atât mai mult neacordarea totală prin plafonarea cuantumului total al sporurilor, este nelegală și se impune a fi sancționată ca atare.

În concluzie recurenții-reclamanți au susținut că salarizarea ar trebui să fie efectuata prin punerea în plată a sporului de 15% pentru condiții, de muncă grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut de art. 4 din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției; a sporului de 25% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art, 5 din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției și a sporului de 5% spor pentru păstrarea confidențialității prevăzut de art. 5 din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției.

În final, recurenții a arătat că, în urma emiterii în cursul lunii aprilie 2023 a ordinului ÎCCj privind salarizarea judecătorilor cu VRS 605,225. RON începând cu 01.01.2018 fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curțile de Apel din țară au emis decizii de salarizare a personalul auxiliar de specialitate și conex prin care s-au recalculat drepturile salariale și sporurile aferente cu VRS 605,225 RON începând cu 01.01.2018, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017.

Au atașat practică judiciară privind acordarea sporurilor în cuantum de 45 %.

Intimații Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova au depus întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși recurenții-reclamanți au invocat și motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., au expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui din urmă motiv de casare.

Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel Craiova nr. 10/14.03.2022 și Decizia nr. 76/21.12.2021 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, solicitând stabilirea salariului de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016, plata diferențelor salariale astfel rezultate, actualizate cu indicile de inflație și plata dobânzii legale aferente, precum și stabilirea unor sporuri în cuantum de 45%.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut data de 21 decembrie 2018 - momentul la care se stabilesc drepturile salariale ale recurenților-reclamanți având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, dată rezultată prin calcularea unui termen de 3 ani anterior datei emiterii actului administrativ litigios.

Instanța de control judiciar observă că recurenții-reclamanți nu invocă vreo hotărâre judecătorească definitivă care să le fi recunoscut dreptul la calcularea drepturilor salariale prin utilizarea valorii de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON în raport de o anumită dată.

În aceste condiții, când ordonatorul de credite nu este obligat să execute la momentul emiterii actului administrativ litigios o obligație stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie și/sau definitivă existentă, problema care trebuie lămurită este dacă ordonatorul de credite trebuia să fi recunoscut dreptul litigios începând cu data emiterii actului respectiv sau și pentru perioada anterioară. Modul de soluționare a problemei amintite este determinat de faptul că aplicarea conformă a legii a fost rațiunea esențială a emiterii actului administrativ sub aspectul recunoașterii dreptului salarial calculat pe baza unei valori de referință sectorială de 605,225 RON. Or, într-o astfel de situație, recunoașterea dreptului salarial trebuia să intervină de la momentul la care acesta trebuia calculat în maniera în discuție, iar nu doar pentru viitor, sub condiția însă de a nu se fi împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, calculat regresiv în raport de data emiterii actului.

Înalta Curte mai subliniază că valoarea de referință sectorială de 605,225 RON este rezultatul aplicării art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, act legislativ publicat în Monitorul Oficial al României nr. 434 din 9 iunie 2016 și astfel preexistent actelor litigioase.

În schimb, limita temporală până la care ordonatorul de credite era dator a recunoaște în acord cu legea dreptul respectiv este aceea a termenului de prescripție, dincolo de care acesta se poate prevala de aplicarea legii în scopul sancționării pasivității creditorului.

Calculând în mod regresiv termenul general de prescripție de 3 ani în raport de data emiterii Deciziei nr. 76/21.12.2021 rezultă că data limită până la care ordonatorul de credite avea obligația de a fi recunoscut dreptul litigios era data de 21 decembrie 2018, moment la care valoarea de referință sectorială relevantă era cea amintită anterior și determina modul de calcul a indemnizației de încadrare potrivit celor învederate de recurenții-reclamanți.

Referitor al cuantumul total al sporurilor acordate, instanța de recurs reține că sporurile sunt calculate cu respectarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, art. 25 alin. (1) amintit prezintă caracter imperativ, impunând ordonatorului de credite ca "Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.".

În orice caz, reglementările succesive aplicate modului de stabilire a dreptului salarial nu au dispus că suma sporurilor cuvenite ca drept ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizație, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.

Astfel, recurenților-reclamanți nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute de lege (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

În plus, în lipsa unei reglementări detaliate cu privire la modul de acordare a sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică + sporul pentru păstrarea confidențialității și câtă vreme nu se acordă în acest sens o sumă derizorie, intră în marja de apreciere a ordonatorului de credite determinarea nivelului concret al acelor sporuri, aspectul acesta privind oportunitatea alegerii de către ordonatorul de credite a respectivului nivel dintre mai multe posibile.

Or, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească.

În consecință, în cauză, revine ordonatorului de credite să aprecieze cuantumul sporurilor acordate în favoarea reclamanților-recurenți prin reindividualizarea acestora, sub condiția ca suma acordată să nu fie modică.

Prin Decizia nr. 3/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a decis că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 …, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ.".

În considerentele deciziei nr. 3/2024, s-a reținut inclusiv că:

"81. Prin urmare, în contextul în care sporurile nu sunt reglementate într-un cuantum fix, legea conferă ordonatorilor de credite o marjă de apreciere în stabilirea lor, dar dreptul de apreciere trebuie exercitat în limitele prevăzute de lege, fiind supus unei duble condiționări: la nivel individual, cele trei sporuri ar putea totaliza cel mult 45% din salariul de bază lunar sau din indemnizația lunară de încadrare, iar la nivelul bugetului gestionat de ordonatorul de credite, suma sporurilor și a celorlalte elemente adiționale salariului de bază sau indemnizației de încadrare nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare. Marja de apreciere implică și posibilitatea ajustării periodice a sporurilor, cu respectarea condițiilor de acordare a acestora, astfel încât, în funcție de circumstanțele concrete, să se asigure încadrarea în limita prevăzută în art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. … 95. Abordarea trebuie să fie aceeași și dacă reperul de comparație l-ar constitui nivelul sporurilor recunoscute prin hotărâri judecătorești unor persoane care își desfășoară activitatea în cadrul acelorași instanțe sau parchete, invocarea prevederilor art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 nefiind suficientă pentru a impune ordonatorului de credite egalizarea la nivel maxim a cuantumului procentual al sporurilor individuale, cu încălcarea limitei generale prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. 96. Aceasta, pentru că, așa cum s-a mai menționat în cuprinsul prezentei decizii, responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor salariale revine ordonatorilor de credite, care, în temeiul art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. 97. În această situație, își menține valabilitatea soluția de principiu pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015, … în care s-a statuat, în aplicarea art. 2, raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 …, că punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați.".

Astfel, în raport de caracterul obligatoriu al deciziei respective în condițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., argumentele dezvoltate de recurenții-reclamanți sub aspectul pretinsei discriminări sunt lipsite de temei.

În sfârșit, în privința efectelor altor hotărâri judecătorești invocate de recurenți, cu titlul de precedent judiciar, Înalta Curte reamintește că în sistemul românesc de drept hotărârile judecătorești nu au calitatea de izvor de drept, neavând caracter general obligatoriu.

Astfel, instanța subliniază că, din punct de vedere legal, referirile la hotărârile judecătorești pronunțate de alte instanțe nu pot fi luate în considerare, dat fiind faptul că, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora "este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății" - jurisprudența unei instanțe naționale nu constituie izvor de drept și nu este obligatorie, cu excepția deciziilor Curții Constituționale - conform art. 147 alin. (4) din Constituția României - precum și a soluțiilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sau în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din C. proc. civ., în care instanța supremă este competentă să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Așadar, nu toate hotărârile judecătorești pronunțate de instanța supremă sau alte hotărâri judecătorești definitive sunt general obligatorii.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți B., F., J., N., R., V., Z., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., FFF., III., MMM., QQQ., UUU., YYY., CCCC., GGGG., KKKK., OOOO., SSSS., WWWW., AAAAA., EEEEE., IIIII., A., E., I., M., Q., U., Y., CC., GG., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., HHH., LLL., PPP., TTT., XXX., BBBB., FFFF., JJJJ., NNNN., RRRR., VVVV., ZZZZ., DDDDD., HHHHH., D., H., L., P., T., X., BB., FF., JJ., NN. - Reprezentant Al Recurenților Reclamanți, RR., VV., ZZ., DDD., U., KKK., OOO., SSS., WWW., AAAA., EEEE., IIII., MMMM., QQQQ., UUUU., YYYY., CCCCC., GGGGG., KKKKK., C., G., K., O., S., W., AA.,EE., II., MM., QQ., UU., YY., CCC., GGG., JJJ., NNN., RRR., VVV., ZZZ., DDDD., HHHH., LLLL., PPPP., TTTT., XXXX., BBBBB., FFFFF. împotriva sentinței civile nr. 448 din 17 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 28 mai 2024.