ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. Prin B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF.,

GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK. și LLLLLL., personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor aflate în aria teritorială a Curții de Apel Timișoara, au solicitat, în contradictoriu cu Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, Președintele Curții de Apel Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

- anularea Hotărârii nr. 4 din 14 martie 2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Timișoara prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de președintele Curții de Apel Timișoara;

- anularea Deciziei nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de președintele Curții de Apel Timișoara prin care au fost stabilite drepturile salariale ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din aria teritorială a Curții de Apel Timișoara cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a ulterior sporurilor în procentul legal (cuantum total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, calculat la salariul de bază/indemnizația de încadrare, și a următoarelor sporuri:

- sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% din salariul de bază/indemnizația de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din salariul de bază/indemnizația de încadrare;

- recunoașterea stării de discriminare în care ne aflăm, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, care beneficiază de un cuantum total sporuri în procent de 45%, cuantum care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul instanțelor din aria de competență a Curții de Apel Timișoara.

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care ni s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor cuvenite, de risc și suprasolicitare neuropsihică, confidențialitate și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce sumele necesare și a pârâților Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - la zi și pentru viitor;

- actualizarea sumelor stabilite la pct. 7), cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) și până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 143 din 19 aprilie 2021, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției și a respins cererea de chemare față de această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ZZ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe și a făcut trimitere la motivele invocate în acțiunea dedusă judecății, apreciind că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru că judecătorul fondului, deși a constatat că pârâta Curtea de Apel Timișoara a aplicat un procent de sporuri egal de 30% salariului de bază al fiecărui angajat indiferent de condițiile de muncă, nu a diferențiat sporul în funcție de factorii de boală și risc existenți/locul de muncă, funcții și activitatea prestată, astfel cum au făcut curțile de apel care au acordat grefierilor procentul de 45%. ducând din culpa sa, în mod artificial la atingerea celor 30% pe total buget ordonator de credite, contrar celor dispuse de Decizia 15/2021 paragraful 92. "Ceea ce prezintă relevanță este aspectul că limitarea cuantumului sporurilor la care se referă art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este prevăzută pe total buget aferent salariilor de bază destinat fiecărui ordonator de credite în parte, iar nu individual, prin raportare directă Ia salariul lunar pe care îl primește fiecare salariat aparținând aceleiași categorii profesionale."

Totodată, a arătat că pârâta nu a păstrat procentul de 15% stabilit prin Ordinul 279/2010, în vigoare până la data abrogării Iui prin intrarea în vigoare Ia H.G. nr. 118/2018, împreună cu celelalte 2 sporuri prevăzute în anexa V la Legea 153/2018, fără a face dovada că a ameliorat condițiile de muncă pentru persoanele încadrate cu un spor de 45% și că a aplicat un procent egal de 30% din salariul de bază, pe motiv că pentru funcțiile încadrate cu un procent mai mic de 30% condițiile de muncă s-au agravat.

În opinia părții, prima instanță amintește în considerentele hotărârii de dispozițiile art. 25 din Legea 153/2017 însă nu a analizat actul administrativ atacat în raport cu aceste dispoziții și nu a solicitat pârâtei să facă dovada depășirii a 30% din total buget dacă aplica procentul de 45% în discuție.

Așa fiind, a apreciat că este justificată solicitarea atâta timp cât pe raza Curții de Apel Timișoara și mai ales în instituția angajatoare - Tribunalul Timiș sunt grefieri încadrați cu același grad 1, gradația 5 care sunt retribuiți cu un spor pentru condiții de muncă în cuantum de 45%. în baza titlurilor executorii. cărora Ii se acordă acest procent prin calcularea a 45% începând cu data de 01.01.2018 la zi, invocând Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 și Decizia nr. 15/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și prevederile Codului muncii în privința obligațiilor angajatorului.

În continuare, față de actele a căror anulare o solicită și legile aplicabile, recurenta a apreciat că prima instanță trebuia să admită cererea în modalitatea în modalitatea în care a fost formulată și să dispună emiterea altei decizii de salarizare, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a sporurilor în procentul legal (cuantum total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5%, calculate la salariul de bază/indemnizația de încadrare.

Astfel, a precizat că în prezent în cadrul pârâtei Curtea de Apel Timișoara și în cadrul instituției angajatoare Tribunalul Timiș sunt grefieri - reclamanți din prezenta acțiune cărora li s-a recunoscut procentul de 45%, grefierii care dispun de titluri executorii, sentințe civile irevocabile și grefieri cărora li s-a recunoscut dreptul ca urmare a emiterii deciziilor în acest sens, invocând și notele de ședință depuse în primă instanță, din care rezultă cele susținute, și care nu au fost avute în vedere.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt și argumentele invocate în cererea dedusă judecăți, apreciind, în esență, că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât se impunea să se dispună emiterea altei decizii de salarizare, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a sporurilor în procentul legal (cuantum total de 45%), așa cum s-a procedat la alte instanțe, inclusiv pe raza Curții de Apel Timișoara și la instituția angajatoare – Tribunalul Timiș, apreciind că nu s-a ținut cont de prevederile art. 25 din Legea 153/2017, fără însă a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe este nelegală, invocând, în esență, o discriminare în privința acordării sporurilor în litigiu, cum de altfel a invocat și în primă instanță, și la nivel formal că nu au fost analizate prevederile art. 25 din Legea 153/2017, apreciind că acțiunea dedusă judecății trebuia admisă în raport cu prevederile legale aplicabile.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta ZZ. împotriva sentinței nr. 143 din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.