Decizia nr. 5321/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. prin Mandatar B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK. și LLLLLL., personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor aflate în aria teritorială a Curții de Apel Timișoara, au solicitat, în contradictoriu cu Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, Președintele Curții de Apel Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării: - anularea Hotărârii nr. 4 din 14 martie 2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Timișoara prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de președintele Curții de Apel Timișoara; - anularea Deciziei nr. 18/RU din 6 februarie 2018 emisă de președintele Curții de Apel Timișoara prin care au fost stabilite drepturile salariale ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017; - obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara la emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din aria teritorială a Curții de Apel Timișoara cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor salariale cu luarea în considerare a ulterior sporurilor în procentul legal (cuantum total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, calculat la salariul de bază/indemnizația de încadrare, și a următoarelor sporuri: - sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% din salariul de bază/indemnizația de încadrare; - sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din salariul de bază/indemnizația de încadrare; - recunoașterea stării de discriminare în care ne aflăm, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, care beneficiază de un cuantum total sporuri în procent de 45%, cuantum care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul instanțelor din aria de competență a Curții de Apel Timișoara. - uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; - repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care ni s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor cuvenite, de risc și suprasolicitare neuropsihică, confidențialitate și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce sumele necesare și a pârâților Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - la zi și pentru viitor; - actualizarea sumelor stabilite la pct. 7), cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) și până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Hotărârea primei instanțe și calea de atac exercitată 2.1. Prin sentința nr. 143 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției și a respins cererea de chemare față de această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți ca nefondată. 2.2. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ZZ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamanta ZZ. împotriva sentinței nr. 143 din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, recurenta-reclamantă ZZ. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea solicitând anularea deciziei atacate și rejudecare cauzei, cu consecința admiterii cererii de recurs în sensul casării sentinței civile nr. 143 din data de 19 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarului nr. x/2028 și a soluționării fondului cauzei în sensul admiterii acțiunii introductive.

Apărările formulate în cauză 5.1. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Curtea de Apel Cluj a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. 5.2. Intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă." Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă. În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 1486 din data de 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost comunicată la data de 7 iunie 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curți. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestației în anulare, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 23 iunie 2023, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Contestația în anulare a fost formulată, prin email, la data de 24 iunie 2023, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la dosar, împrejurare față de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ.. Se impune a fi subliniat că hotărârea atacată a fost comunicată anterior împlinirii termenului de un an prevăzut de art. 506 din C. proc. civ., astfel că sunt incidente prevederile primei teze a acestui articol, contestatoarea având obligația depunerii contestației în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată contestatoarea ZZ., ca tardiv formulată.