ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2869/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâții: Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: I) Repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare, începând cu data de 07.08.217, a dispozițiilor Art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; 1. Obligarea pârâților la despăgubiri, constând în plata către fiecare dintre reclamanți a unor sume egale cu sumele de care trebuiau sa beneficieze prin indexarea si actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea 223/2015. rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;

Obligarea pârâților la plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare;

Obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI, de efectuare a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamanților, începând cu data la care au produs efecte modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat. 4) Obligarea pârâtului Guvernul României să emită un act administrativ prin care să dispună asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 370/2024 din 5 septembrie 2024 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: A respins cererea de chemare în judecată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâții: Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Guvernul României, ca inadmisibilă. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D., I., B., F., G. în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată recurentul că acțiunea promovată vizează, în primul rând, drepturile rezultate din pensie, respectiv plata drepturilor din pensie de care recurentul a fost privat la actualizarea pensiei, urmare reglementărilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea Guvernului Romaniei sa asigure fondurile necesare pentru plata sumelor de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificarile aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra art. 59) si 60) din Legea 223/2015. Totodată, a arătat recurentul că a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2027, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constitutie care afecteaza Ordonanta Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul sau. Apreciază că în mod greșiti instanța de fond a concluzionat că "în raport de disp. art. 9 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe disp. art. 9 alin. (1) din același act normativ, urmare a respingerii de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționale cu care a fost sesizată în cauza dedusă judecății, va respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.".

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Demersul judiciar al reclamantului este fundamentat de vătămarea produsă prin incidența art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, potrivit cărora Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: - articolul 59 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 59 - Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată." - articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 60 - La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei." Prin motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, reclamantul face referire la efectele deciziei nr. 50/2022 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care la paragraful 44, instanța de contencios constituțional a apreciat asupra obligației Guvernului ca, înainte de a adopta o ordonanță de urgență, să solicite avizul Consiliului Legislativ și a stabilit că nerespectarea acestei obligații duce la neconstituționalitatea actului normativ adoptat. Aceste susțineri sunt de natură să fundamenteze excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant prin acțiunea introductivă cu privire la dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Analizând conținutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, se reține că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ. Obiectul acțiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege și poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. În analiza dispozițiilor legale anterior citate, Înalta Curte are în vedere considerentele deciziei nr. 4/17.01.2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 8 mai 2017, prin care se face o analiză detaliată a naturii juridice a ordonanțelor simple și a ordonanțelor de urgență și se stabilește că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate. La paragraful 39 din decizie mai susmenționată Curtea Constituțională stabilește că, prin art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale. Jurisprudența Curții Constituționale conturează caracterul de excepție al acestui mecanism procedural, din perspectiva unei vătămări produse în mod direct de însăși adoptarea unei ordonanțe de Guvern, privită ca act administrativ al cărui caracter nelegal este constat în urma examenului de constituționalitate. În condițiile în care "fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale" și în contextul în care prin acțiunea formulată conform art. 9 din Legea 554/2004 nu se solicită totodată anularea unui act administrativ individual adoptat în baza ordonanței ori refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operațiuni administrative (atunci când acestea constituie doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză) cadrul procesual, sub aspectul laturii pasive, în acțiunea privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, se determină conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 strict prin raportare la pârâtul Guvernul României, care este autoritatea publică emitentă a dispozițiilor criticate pentru neconstituționalitate. Acțiunea formulată este însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă motivarea acțiunii se confundă cu motivarea excepției de neconstituționalitate, situație față de care excepția invocată își pierde natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, transformându-se într-o veritabilă acțiune directă. De altfel, Înalta Curte reține că, prin acțiunea formulată se solicită inclusiv ca "instanța să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de neconstituționalitate invocate, respectiv să se dispună prin încheiere motivată sesizarea Curții Constituționale, suspendarea pe fond a cauzei, iar după repunerea acesteia pe rol, dacă și în măsura în care excepția de neconstituționalitate va fi admisă, admiterea cererii pe fond astfel cum a fost formulată.". În concluzie, instanța reține că nici unul dintre petitele formulate de reclamanți în prezenta cauză nu poate fi subsumat dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, respectiv dat fiind modul de învestire al instanței, conform voinței reclamanților, acestea nu pot face obiectul unei verificări pe fond, astfel cum impun dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, în ipoteza în care ordonanța sau o dispoziție a acesteia ar fi declarată neconstituțională. Se constată așadar un fine de neprimire în procedura impusă de art. 9 din Legea 554/2004, în ceea ce privește cererile având ca obiect: constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, desființarea O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor privind indexarea și actualizarea pensiei și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017. În sensul art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, obiectul principal al cererii nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, context în care se reține, cu titlu de principiu, că în lipsa unei acțiuni având ca obiect principal o cerere subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, nu este admisibilă o cerere având ca finalitate accesarea mecanismului procedural prevăzut de art. 9 alin. (1) din același act normativ. În egală măsură, se reține că inadmisibilitatea cererii este deopotrivă aplicabilă și în situațiile în care, deși sunt formulate petite care din perspectiva părții corespund situațiilor reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, instanța constată că aceste petite sunt formal deduse judecății, neputând fi soluționate ca atare pe fond, fie din perspectiva cadrului procesual, fie ca urmare a verificării noțiunilor reglementate explicit de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004. În cazul dedus judecății, raportat la motivarea în fapt a demersului judiciar inițiat, se constată că cererea formulată de reclamanți are, practic, un singur petit principal: excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție. În raport de cele ce preced, în mod judicios a reținut instanța de fond că în raport de disp. art. 9 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe disp. art. 9 alin. (1) din același act normativ, urmare a respingerii de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționale cu care a fost sesizată în cauza dedusă judecății, va respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,