ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, conform gradului deținut, actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile H.G. nr. 1086/2004, Legii nr. 42/2004, Legii nr. 121/2011, O.G. nr. 13/2011, Codului administrativ, art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 544/2004, precum și art. 1522, art. 1532 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 197 din 11 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, reclamantul neînvestind instanța cu soluționarea unui litigiu privind drepturile de pensie. Sub acest aspect, s-a motivat că jurisdicția asigurărilor sociale este reglementată de art. 152 și urm. din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 140 și urm. din Legea nr. 127/2019, iar în cuprinsul ambelor acte normative sunt enunțate litigiile de asigurări sociale care se circumscriu jurisdicției asigurărilor sociale, de competența tribunalelor în primă instanță.

În continuare, s-a reținut că litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ, întrucât autorul demersului judiciar urmărește anularea parțială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Față de dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1298 din 25 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea soluției, instanța a subliniat că simpla invocare a neconstituționalității prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, ca motiv al cererii de restituire a sumelor neacordate cu titlu de indexare și actualizare pensie, nu determină calificarea acesteia ca fiind o acțiune împotriva ordonanțelor Guvernului, cale procesuală prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În continuare, instanța a motivat că prin capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu s-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017, ci asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor solicitate de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, s-a constatat că alocarea fondurilor necesare nu reprezintă o formă de manifestare a obligației de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G nr. 59/2017.

În concluzie, reținând incidența dispozițiilor art. 100 - 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 121 LM/AS din 25 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că prezenta acțiune este de competența instanței de contencios administrativ, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2004 privind acordarea de despăgubiri ca urmare a aplicării dispozițiilor unei ordonanțe de guvern, față de care reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate.

În continuare, s-a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, competența materială de soluționare a cauzei aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ s-a constatat competența teritorială a Curții de Apel București față de domiciliul reclamantului din județul Giurgiu.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Giurgiu, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel București, secția VIII - a contencios administrativ și fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Acțiunea formulată de reclamant, fost militar, beneficiar de pensie de serviciu, vizează atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri calculate la nivelul sumelor reținute din pensie, în temeiul ordonanței, indexate și actualizate cu indicele de inflație.

De asemenea, în cuprinsul cererii, reclamantul a solicitat și sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Este de subliniat și faptul că cererea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ același act normativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" și alin. (5) "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În considerarea temeiurilor legale evocate și având în vedere finalitatea demersului judiciar constând în repararea unui prejudiciu prin atragerea răspunderii Guvernului pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat la paragraful nr. 33 din decizia nr. 4/2017 că "din punct de vedere formal, al autorității emitente, atât legislația secundară (hotărârile de Guvern), cât și legislația primară (ordonanțele simple și de urgență) reprezintă acte administrative. Dreptul comun în materia controlului actelor administrative îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004" iar la paragraful nr. 34 că "dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamental".

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa cauza este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceeași instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

În continuare, competența teritorială de soluționare a cauzei, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, față de domiciliul reclamantului din Mun. Giurgiu.

În considerarea celor expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.