ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/05.10.2023, doamna A., judecător în cadrul Tribunalului Brașov, a solicitat promovarea la Curtea de Apel Timișoara, la secția de contencios administrativ și fiscal prin valorificarea rezultatului obținut în urma concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor organizat în perioada mai - octombrie 2023.

Prin hotărârea nr. 1283 din 13 iunie 2024, Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererile de valorificare formulate de judecătorii prevăzuți în anexă. În cadrul anexei doamna judecător A. se află la poziția nr. 12.

Pentru a hotărî astfel CSM a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 818/Ad/4.06.2024, Curtea de Apel Timișoara a învederat că există un singur post vacant la nivelul instanței, în cadrul secției penale. Deși un judecător din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a solicitat eliberarea din funcție prin pensionare, la momentul soluționării cererii decretul de eliberare din funcție nu a fost încă publicat. În acest context, având în vedere lipsa posturilor vacante pe secția pentru care a optat doamna judecător, secția pentru judecători a respins solicitarea de valorificare formulată.

Contestatoarea A. a susținut că a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor mai - octombrie 2023, optând pentru unul din cele 4 posturi vacante scoase la concurs de Curtea de apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. În ședința secției pentru judecători din 05.10.2023, au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare, ocupând locul 5, punctaj 93 (atestat de raportul de evaluare anexat).

Întrucât la data validării era vacant în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara un post suplimentar față de posturile scoase la concurs, urmare promovării la Înalta Curte de Justiției și Casație a doamnei judecător B., fiind îndeplinite condițiile stabilite de art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, a solicitat, prin cererea transmisă prin fax la data de 05.10.2023 să se aprobe promovarea sa pe locul astfel vacantat. Cererea a fost soluționată după 8 luni, prin hotărârea care face obiectul contestației și în cuprinsul căreia nu se regăsește nicio referire la motivele pentru care pârâta a omis soluționarea cererii în termenul legal de 30 zile și respectiv la cele pentru care locul care era vacant la data formulării cererii nu a fost avut în vedere (aspecte care ar fi determinat admiterea cererii de valorificare).

Contestatoarea în cuprinsul cererii adus următoarele critici:

a) Nesoluționarea cererii în termen. Pârâta era obligată să soluționeze, în termenul de 30 zile instituit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cererea de valorificare formulată. Nu există nicio justificare legală pentru omisiunea pârâtei de a își îndeplini această obligație, cu atât mai mult cu cât postul era vacant iar cererea îndeplinea toate condițiile impuse de lege pentru a fi admisă.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen și conform art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 judecătorii și procurorii care îndeplinesc condiția prevăzută la art. 140 alin. (15) [n.n. au obținut punctaj total de cel putin 70 de puncte], dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data validării concursului.

b) Nemotivarea. În cuprinsul actului atacat nu se regăsesc motivele care au determinat nesoluționarea cererii timp de 8 luni și nici cele pentru care locul care era vacant la data formulării cererii nu a fost avut în vedere. De asemenea, nu se regăsesc motivele pentru care cererea a fost soluționată abia după organizarea a două sesiuni de transfer, în condițiile în care nu aceeași a fost abordarea autorității pârâte în cazul altor cereri de valorificare.

c) Excesul de putere manifestat de pârât, nu doar prin soluționarea cu întârziere a cererii dar și prin adoptarea unor soluții diferite pentru situații similare.

A solicitat să se constate modalitatea în care pârâta a procedat relevă excesul de putere și să invalidați astfel de practici, anulând în parte, în ce o privește, hotărârea contestată și obligând pârâta să admită cererea de valorificare a subsemnatei în principal începând cu data de 05.11.2023 (data expirării termenului de soluționare a acesteia), în subsidiar începând cu data de 25.06.2024 (data vacantării primului dintre cele două posturi ce erau vacantabile la data soluționării cererii - Decret nr. 964/21.06.2024).

La data de 25 septembrie 2025, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a menționat următoarele:

Hotărârea nr. 1283 din 13 iunie 2024, emisă de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), prin care a fost respinsă cererea reclamantei A. de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție, organizat în perioada mai - octombrie 2023, a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în limitele competenței conferite de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Măsura dispusă este motivată în mod complet și adecvat, fără a se putea reține o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 127 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2022, promovarea judecătorilor la instanțe superioare se realizează exclusiv prin concurs național, în limita posturilor vacante pentru promovarea efectivă. Conform art. 140 alin. (15), candidatul trebuie să obțină un punctaj de minimum 70 de puncte pentru a fi declarat admis, iar art. 141 alin. (6) prevede că, în lipsa posturilor vacante, judecătorii care au obținut punctajul necesar pot fi promovați în termen de 6 luni de la data validării concursului, în posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au optat. Aceste dispoziții au caracter supletiv și nu creează un drept subiectiv automat, ci doar o vocație la promovare, exercitarea acestui drept fiind condiționată de existența posturilor vacante.

Contrar susținerilor reclamantei, nu se poate reține că intimatul ar fi trebuit să soluționeze cererea de promovare în termen de 30 de zile de la înregistrare, întrucât legea specială (Legea nr. 303/2022) prevede un termen distinct de 6 luni, care prevalează asupra termenului general reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 5 octombrie 2023, reclamanta a formulat cererea de valorificare, iar la 11 octombrie 2023, președintele CSM a dispus declanșarea celei de-a doua sesiuni de transfer din anul 2023, în conformitate cu art. 189 alin. (1). Postul vizat de reclamantă, vacantat la 1 octombrie 2023 prin promovarea doamnei judecător B., a fost inclus pe lista posturilor vacante pentru transfer, conform art. 189 alin. (2), întrucât legea nu impune indisponibilizarea postului ca urmare a formulării unei cereri de promovare.

În ședința din 21 noiembrie 2023, secția pentru judecători a dispus transferul judecătoarei C. pe postul vizat de reclamantă. Invocarea unei practici diferite a secției pentru procurori nu este relevantă, întrucât legea conferă președintelui și vicepreședintelui CSM o marjă de apreciere în privința ordinii procedurilor, conform art. 189 alin. (1). Interpretarea reclamantei este neîntemeiată, iar includerea postului pe lista de transfer nu contravine dispozițiilor legale.

Prin sentința civilă nr. 28 din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, instanța a respins acțiunea reclamantei, reținând că dreptul la valorificarea rezultatului obținut la concurs conferă judecătorului doar o vocație de a obține gradul profesional și dreptul de a funcționa la instanța superioară pentru care a optat, în timp ce dreptul la transfer este un drept născut în mod valabil odată cu dobândirea gradului profesional, exercitarea sa fiind condiționată doar de formularea cererii și de vacantarea postului.

Această interpretare este susținută de Hotărârea Plenului CSM nr. 496/2016, menținută prin Hotărârea nr. 155/2018, care stabilește cu valoare de principiu că cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare, atunci când gradul profesional a fost dobândit anterior concursului. În cazul în care cererile de transfer sunt formulate de candidați care au participat la același concurs, prioritate au cererile de valorificare. Această ordine de prioritate a fost confirmată și prin Decizia nr. 380 din 7 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele acestor hotărâri de principiu sunt aplicabile în interpretarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2), art. 140 alin. (15), art. 141 alin. (6) și art. 189 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2022.

Plenul CSM are atribuția legală și constituțională de a emite hotărâri de principiu privind cariera magistraților, în aplicarea concretă a normelor legale din domeniul justiției, iar această practică a fost constantă, fiind exemplificată prin Hotărârile Plenului nr. 1185/2015, nr. 698/2014 și nr. 928/2013, adoptate în interpretarea prevederilor din Legea nr. 303/2004, anterior în vigoare.

În mod corect, în ședința din 7 decembrie 2023, secția pentru judecători a dispus amânarea soluționării cererii reclamantei, întrucât nu era împlinit termenul de 6 luni de la validarea concursului și nu existau posturi vacante la instanța pentru care aceasta optase.

Reclamanta a susținut că existau două posturi vacantabile, ca urmare a aprobării cererilor de pensionare ale doamnelor judecător D. și C., în ședințele din 28 mai 2024 și 6 iunie 2024. Totuși, aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât cele două posturi nu se vacantaseră în termenul de 6 luni prevăzut de art. 141 alin. (6), iar decretele de eliberare din funcție, respectiv nr. 964/21.06.2024 și nr. 989/01.07.2024, au fost emise după ședința din 13 iunie 2024. Conform art. 189 alin. (2), vacantarea unui post se produce doar după emiterea decretului de eliberare din funcție, iar până la acel moment, titularul poate reveni asupra deciziei de pensionare, ceea ce face ca situația să fie incertă.

Reclamanta a invocat cazuri de promovare la Curtea de Apel Pitești, prin Hotărârile nr. 229/01.02.2024 și nr. 1282/13.06.2024, însă aceste situații nu sunt comparabile. În respectivele cazuri, la data soluționării cererilor de valorificare, existau posturi vacante confirmate prin decrete de eliberare din funcție: E. (decret nr. 1637/08.12.2023), F. (decret nr. 30/11.01.2024), G. (decret nr. 35/11.01.2024) și H. (decret nr. 113/31.01.2024). De asemenea, cererea domnului judecător I. a fost formulată în termenul legal, iar la data soluționării fusese emis decretul de eliberare din funcție al doamnei J..

În concluzie, respingerea cererii reclamantei prin Hotărârea nr. 1283/13.06.2024 este legală și temeinică, fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, a jurisprudenței relevante și a hot

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-206 din C. proc. civ., republicat, precum și celelalte norme menționate în cuprinsul întâmpinării.

S-a derulat procedura de regularizare a contestației și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata contestației la data de 23.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin Hotărârea nr. 1506/11.05.2023, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor în funcție de execuție, sesiunea mai - octombrie 2023, în condițiile art. 139 - 141 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1434/2023 de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatoarea A. a optat pentru un post la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, clasându-se pe locul 5 cu un punctaj de 93 de puncte.

Prin Hotărârea nr. 2326 din data de 05.10.2023, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă a judecătorilor desfășurat în perioada mai - octombrie 2023, iar prin Hotărârea nr. 2327 din data de 05.10.2023, s-a dispus promovarea efectivă a judecătorilor declarați admiși începând cu data de 01.11.2023, sub rezerva deținerii funcției de judecător la data promovării.

Prin cererea transmisă Consiliului Superior al Magistraturii la data de 05.10.2023, contestatoarea a solicitat promovarea sa la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca efect al valorificării rezultatului obținut în urma concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor organizat în perioada mai - octombrie 2023.

Prin Hotărârea nr. 1283/13.06.2024, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare formulată de A., întrucât la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal nu existau posturi vacante.

Înalta Curte reține dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2022, care prevăd următoarele:"(1) Promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțe și parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face potrivit prezentei secțiuni, la instanța sau parchetul imediat superior, respectiv în gradul imediat superior celui pe care îl deține judecătorul ori procurorul, până la nivelul curții de apel pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru promovarea efectivă a procurorilor, sau până la nivelul parchetului de pe lângă curtea de apel, pentru promovarea pe loc a procurorilor. 2) Promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțe și parchete superioare, efectivă sau pe loc, se face doar prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante, pentru promovarea efectivă, respectiv în limita locurilor scoase la concurs, pentru promovarea pe loc. "; precum și prevederile art. 140 alin. (15) din Legea nr. 303/2022 în conformitate cu care "(15) Pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină un punctaj total de cel puțin 70 de puncte." coroborate cu cele ale art. 141 alin. (6) din același act normativ "(6) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condiția prevăzută la art. 140 alin. (15), dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data validării concursului. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, dispozițiile art. 189 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2022 statuează că:

"(1) Declanșarea procedurii de transfer prevăzute la art. 188 se decide, de regulă, semestrial de președintele sau, după caz, de vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii și se face prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a unui anunț în acest sens, însoțit de lista posturilor vacante de la instanțe sau parchete, precum și a posturilor care urmează a se vacanta, cu menționarea, acolo unde este cazul, a secției unde se regăsește postul vacant. (2) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege, pentru posturile de judecător, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțe superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror, numirea în funcții de conducere ori eliberarea din funcție."

Înalta Curte constată că la data de 05.10.2023 contestatoarea a formulat cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcție de execuție, sesiunea mai - octombrie 2023, iar în data de 11.10.2023 a fost declanșată a doua sesiune de transfer a judecătorilor pentru anul 2023, postul eliberat la Curtea de Apel Timișoara fiind dat prin transfer doamnei judecător C..

În mod legal intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a declanșat a doua etapă a procedurii de transfer, întrucât nu era obligat să indisponibilizeze postul pentru valorificarea solicitată de reclamantă, astfel că postul devenit vacant ulterior, ca urmare a plecării la ICCJ al unui judecător a fost inclus în sesiunea de transfer.

Contestatoarea s-a adresat instanței, care prin sentința civilă nr. 28/2024 a respins cererea de obligare a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea sa la Curtea de Apel Timișoara ca efect al valorificării rezultatului obținut în urma concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor organizat în perioada mai- octombrie 2023.

Ulterior, a fost declanșată prima sesiune de transfer a judecătorilor din cursul anului 2024, contestatoarea menționând că nu are șanse de valorificare a concursului din 2023.

În conformitate cu Hotărârea nr. 496 din 26 aprilie 2016, menținută prin Hotărârea nr. 155/2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii "Cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatului".

Contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte apreciază că hotărârea CSM mai sus menționată stabilește modalitatea de soluționare a concursului dintre cererile de transfer și cererile de valorificare a rezultatelor obținute la concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și, în consecință, este aplicabilă și în prezent, atât timp cât nu a fost adoptată o nouă hotărâre CSM contrară.

Din analiza dispozițiilor hotărârii CSM mai sus citate rezultă că, în situația în care titularii cererilor de transfer au dobândit gradul profesional anterior concursului, cererile lor se soluționează cu prioritate, iar în ipoteza în care posturile vacante nu au fost ocupate, acestea pot fi utilizate în vederea valorificării rezultatelor obținute la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor în termenul de 6 luni prevăzut de art. 141 alin. (6) din Legea nr. 303/2022.

Așadar, în ipoteza existenței a cel puțin două cereri pentru un post la o instanță de control judiciar, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului, iar a doua este o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat la o altă instanță (fie o instanță de același grad cu cea la care se cere transferul, fie o instanță de grad inferior), se dă eficiență anteriorității dreptului.

Pe cale de consecință, ordinea de preferință în situația premisă a concursului între două drepturi de aceeași natură, complet autonome unul de altul și având același obiect, respectiv ocuparea unui post la instanța de control judiciar, ambele născute în mod valabil, se raportează la dreptul mai vechi, astfel încât nu sunt incidente nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin decizia nr. 380 din 07.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut aceeași ordine de prioritate a dreptului la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, față de dreptul la valorificare.

Totodată, trebuie precizat că, în condițiile inexistenței posturilor vacante la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Timișoara, unde își exprimase opțiunea reclamanta, în mod corect, în ședința din data de 13.06.2024, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut de reclamantă la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcție de execuție, sesiunea mai- octombrie 2023, fiind împlinit termenul de 6 luni de la data validării concursului prevăzut de lege.

La data soluționării cererii reclamantei, 13.06.2024, nu erau emise decretele de eliberare din funcție ale doamnelor D. (25.06.2024) și C. (01.07.2024), astfel că situația sa nu este asemănătoare cu cea a magistraților din cadrul Curții de Apel Pitești, indicată ca și practică neunitară de către contestatoare.

Sub aspectul nemotivării deciziei contestate, Înalta Curte constată că este nefondată susținerea că cererea sa de valorificarea a fost respinsă fără o motivare coerentă și fără previzibilitate, din considerentele hotărârilor rezultând că intimatul a examinat criteriile prevăzute în Regulament și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat decizia, justificarea respingerii cererii fiind una obiectivă, susținută de toate datele de ordin obiectiv ale solicitanților și de cele privind motivele personale invocate de aceștia, pe care intimatul le-a avut la dispoziție.

Împrejurarea că hotărârea atacată este în dezacord cu soluția dorită de contestatoare nu poate avea semnificația nemotivării ei, întrucât se constată că aceasta satisface exigențele motivării actului administrativ.

În ceea ce privește excesul de putere invocat de contestatoare prin acțiune, Înalta Curte are în vedere dispozițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului adminstrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care definesc excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

În acest sens, Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a dovedit încălcarea dispozițiilor de drept material incidente față de analiza cererilor de valorificare și declanșarea sesiunii de transfer.

Din definiția actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Observând definiția legală menționată, Înalta Curte constată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispozițiile constituționale, cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative având forță juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, (3) în forma și cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a soluționat cererea formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de promovovare/valorificare/transfer și interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că legea stabilește un termen de 6 luni în care poate fi valorificat rezultatul concursului de promovare efectivă, iar normele care reglementează instituția valorificării au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situațiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condițiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare și cererile de transfer, așa cum au fost stabilite prin Hotărârea de principiu nr. 496/2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, s-a avut în vedere că pentru situația în care ar exista cel puțin două cereri, pentru un post la o instanță de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până în momentul formulării cererii la altă instanță, prioritate are aceasta din urmă.

Astfel, făcând o aplicare a principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil.

Nu poate fi primită nici critica contestatoarei privind obligația intimatului CSM de a răspunde cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare adresate în termenul de 30 de zile, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 deoarece există reglementări speciale ce guvernează activitatea CSM, legislația specială fiind aplicabilă speței în temeiul principiului specialia generalibus derogant.

Înalta Curte constată că nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obținute la concursurile de promovare în funcții de execuție, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Prin urmare, în condițiile inexistenței posturilor vacante la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Timișoara, unde și-a exprimat opțiunea contestatoarea, Înalta Curte reține că, în mod corect, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de valorificare a rezultatului obinut la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcția de execuție, sesiunea mai- octombrie 2023, fiind împlinit termenul de 6 luni de la data validării concursului prevăzut de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1283 din 13 iunie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 1283 pronunțate la 13 iunie 2024 de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 ianuarie 2025.