ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2012

Asupra recursului penal de față; Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 7 decembrie 2010, petiționara B.E. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul M.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. Plângerea a fost declinată spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș unde a format obiectul dosarului nr. 333/P/2010 și a fost soluționată prin rezoluția cu același număr din 22 decembrie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționară, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 21/II/2/2011 din 18 ianuarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș. Nemulțumită de modul de rezolvare a plângerilor sale, petiționara a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Tg. Mureș. Prin sentința penală nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara B.E.

împotriva rezoluției nr. 333/P/2010 din 22 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, menținându-se rezoluția atacată. La data de 11 iulie 2011, petiționara B.E. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 44/43/2011. La termenul fixat pentru soluționarea recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 15 pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționară.

Analizând recursul declarat de petiționara B.E., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. l, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală. Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alineatului 8 al aceluiași text de lege, este definitivă. Prin urmare, se constată că sentința penală nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului. În consecință, recursul declarat de petiționara B.E. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 385 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara B.E. împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.