ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin plângerea penală adresată

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 7

decembrie 2010, petiționara B.E. a solicitat efectuarea de cercetări față de

magistratul M.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen.

Plângerea a fost declinată spre

competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș unde a

format obiectul dosarului nr. 333/P/2010 și a fost soluționată prin rezoluția

cu același număr din 22 decembrie 2010 prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistratul M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 264 C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Plângerea formulată de petiționară, în

temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției procurorului a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 21/II/2/2011 din 18 ianuarie 2011

a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș.

Nemulțumită de modul de rezolvare a

plângerilor sale, petiționara a formulat o nouă plângere, întemeiată pe

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de Apel Tg. Mureș.

Prin sentința penală nr. 7 din 28

martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara B.E. împotriva rezoluției nr. 333/P/2010 din 22 decembrie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, menținându-se rezoluția

atacată.

La data de 11 iulie 2011, petiționara B.E.

a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 44/43/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385

15

pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., a pus în

discuția părților

inadmisibilitatea recursului declarat de petiționară.

Analizând recursul declarat de

petiționara B.E., Înalta

Curte constată că

acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor

arăta în

continuare:

Legea procesuală

penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor

art. 129 din Constituția României,

revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea

protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele

art. l, 5, 6 și 13 din Convenția pentru

apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în

condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură

penală.

Astfel, corespunzător principiului constituțional

al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală

penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile

a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora,

precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit

alineatului 8 al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința

penală nr. 7 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de

familie,

pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea

nr.

202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse

recursului.

În consecință, recursul declarat de

petiționara B.E. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor

prevăzute de art. 385 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționara B.E. împotriva sentinței penale nr. 7 din 28 martie 2011 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

ianuarie 2012.