ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2011

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.V. a formulat plângere penală împotriva fratelui său, C.R. și a cumnatei sale, C.A., solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. Prin Rezoluția nr. 94/P/2009 din 21 mai 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduș a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții C.R. și C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva sus- amintitei rezoluții, petiționarul au formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 29/II/2/2009 din 2 noiembrie 2009, Procurorul șef al Parchetului de pe lângă Judecători Luduș a respins plângerea formulată de petiționar ca neîntemeiată. Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere, în baza art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată. Prin prin sentința penală nr. 5 din15 ianuarie 2010 Judecătoria Luduș a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.V., cu motivarea că soluția dispusă în cauză este legală și temeinică și că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați. Împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul C.V.

declarat recurs. Tribunalul Mureș, secția penală, prin Decizia penală nr. 237/ R din 31 mai 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de petiționar, cu motivarea că soluția instanței de fond este temeinică și legală. Împotriva deciziei Tribunalului Mureș petiționarul a declarat, din nou, recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 480/ R din 10 noiembrie 2010, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei din urmă decizii, petiționarul C.V. a declarat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. 10 C. proc. pen.

(în redactarea anterioară Legii nr. 202/2010), hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pot fi atacate numai cu recurs, iar acesta se soluționează printr-o hotărâre (decizie) definitivă, care nu mai este supusă nici unei căi ordinare de atac, întreaga reglementare a acestora fiind guvernată de principiul unicității. Examinând, în raport cu cele ce precedă întregul dosar al cauzei, Înalta Curte consată că petiționarul a exercitat, și încă pentru a doua oară, un "recurs la recurs", ceea ce, în mod evident, legea procesual penală în vigoare nu permite. Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.V. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 480/ R din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.