ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2025

Ședința publică din data de 6 martie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, anularea: deciziei nr. 126/16.04.2021 privind soluționarea contestației formulata de A. S.R.L., înregistrata la Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala sub nr. A SLP 605/11.03.2021; deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020 emisă de către ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Activitatea de inspecție fiscală; raportului de inspecție fiscală nr. x_66 din 18.12.2020, întocmit de aceeași instituție și comunicat societății la data de 04.01.2021, cu adresa nr. MBC-AIF 2772/18.12.2020; deciziei privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale nr. x/18.12.2020; dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020.

A solicitat, totodată, suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020 in temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 329 pronunțată la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de D.G.R.F.P. București, Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. x/18:12.2020 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020, emise de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, pentru suma de 5.934.257 RON reprezentând impozit pe profit și TVA, anularea deciziei plivind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emisă de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, pentru suma de 1.462.557 RON și anularea dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020, emisă de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. x/18.12.2020 și a raportului de inspecție fiscală nr. x_66/18.12.2020, emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii București, pentru suma de 5.934.257 RON reprezentând impozit pe profit și TVA, anularea deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii București, pentru suma de 1.462.557 RON și anularea dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020, ca inadmisibile, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii și MINISTERUL FINANȚELOR, a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 126/16.04.2021, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr. x/18.12.2020 și a deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020 în ceea ce privește sumele aferente relațiilor comerciale desfășurate între reclamantă și societățile S.C. C. S.R.L, D., E. și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 329 pronunțată la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor și Ministerul Finanțelor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor, după o succintă prezentare a situației de fapt și a formei aplicabile a cadrului legal, învederează următoarele:

În motivarea recursului, pârâtele au invocat dispozițiile art. 483 și art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În mod concret, critică interpretarea eronată a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, instanța de fond apreciind în mod greșit că suspendarea soluționării contestației ar conduce la o întârziere excesivă a procedurii administrativ-fiscale, contrar prevederilor legale exprese. Arată că instanța a ignorat apărarea formulată de ANAF și a însușit integral susținerile intimatei, fără a motiva înlăturarea argumentelor pârâtului.

În susținerea recursului, pârâții au prezentat contextul fiscal și penal în care se înscrie cauza, arătând că prin deciziile de impunere și modificare a bazei de impozitare emise în baza raportului de inspecție fiscală, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina A. S.R.L. în cuantum de 5.934.257 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, precum și o bază impozabilă suplimentară de 1.462.557 RON. Aceste sume au fost determinate ca urmare a constatării unor cheltuieli nereale înregistrate în contabilitate, provenind din operațiuni comerciale lipsite de conținut economic cu societăți precum E., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., C. S.R.L. și I. S.R.L., operațiuni ce au generat un prejudiciu bugetar de 5.934.257 RON.

Constatările organelor fiscale au fost susținute de documentele analizate și de concluziile organelor de cercetare penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, care, prin rechizitoriul din 21.11.2018 în dosarul penal nr. x/2018, au trimis în judecată societatea A. S.R.L. și reprezentanții acesteia pentru fapte de evaziune fiscală, prejudiciul total fiind de 9.553.392 RON. Dosarul penal nr. x/2018 se află pe rolul Curții de Apel București, ANAF fiind parte civilă în cauză.

În acest context, părțile recurente susțin că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, care permit suspendarea soluționării contestației atunci când aceasta depinde de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

De asemenea, invocă art. 277 alin. (4) din aceeași lege, potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale este opozabilă organelor de soluționare competente cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

În concluzie, pârâții solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței civile recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin motive de recurs separate pârâtul Ministerul Finanțelor solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii în totalitate ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

Critică hotărârea pentru încălcarea dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, instanța reținând în mod contradictoriu că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea soluționării contestației, dar considerând că nu este îndeplinită o condiție suplimentară izvorâtă din jurisprudența CJUE, respectiv întârzierea excesivă a procedurii administrativ-fiscale.

Prin motive separate, pârâtul Ministerul Finanțelor susține că interpretarea instanței este contrară prevederilor legale clare și exprese ale art. 277 din Codul de procedură fiscală, întrucât menținerea suspendării până la soluționarea definitivă a procesului penal nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Arată că instanța de fond și-a însușit integral susținerile intimatei, fără a analiza apărările formulate de Ministerul Finanțelor și fără a motiva înlăturarea acestora, pronunțând astfel hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015.

Prin Decizia de impunere nr. x/18.12.2020 și Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. F-MJ 101/18.12.2020, emise în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020, au fost stabilite în sarcina A. S.R.L. obligații fiscale suplimentare în sumă de 5.934.257 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, precum și o bază impozabilă suplimentară de 1.462.557 RON. Organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a înregistrat cheltuieli nereale, reprezentând achiziții de bunuri și servicii de la mai multe societăți, printre care E., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., C. S.R.L. și I. S.R.L., operațiuni lipsite de conținut economic, realizate prin circuite scriptice și creșteri artificiale de prețuri, diminuând astfel baza impozabilă și prejudiciind bugetul de stat.

Constatările fiscale au fost susținute de documentele analizate și de concluziile organelor de cercetare penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, care, prin Rechizitoriul din 21.11.2018 în dosarul penal nr. x/2018, au trimis în judecată A. S.R.L. și reprezentanții săi pentru fapte de evaziune fiscală, prejudiciul fiind stabilit la 9.553.392 RON, sumă regăsită parțial în deciziile de impunere contestate.

Ministerul Finanțelor subliniază că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, întrucât soluționarea contestației depinde de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, respectiv dosarul penal nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București. Invocă și prezumția de nevinovăție de care beneficiază societatea până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Arată că inspecția fiscală a verificat aceleași relații comerciale analizate în dosarul penal, iar suspendarea soluționării contestației este justificată pentru a evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, fiind susținută de prevederile art. 277 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, conform cărora hotărârea definitivă a instanței penale este opozabilă organelor de soluționare competente cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a deciziei nr. 126/16.04.2021, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/18.12.2020, a raportului de inspecție fiscală nr. x_66 din 18.12.2020, a deciziei privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale nr. x/18.12.2020 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.12.2020.

Prin sentința recurată s-a admis în parte acțiunea, pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor și Ministerul Finanțelor formulând recurs, cererile fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actului atacat, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanța de recurs reține că recursurile formulate sunt nefondate, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Recursurile declarate de pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Ministerul Finanțelor vor fi analizate împreună întrucât cuprind argumente similare, iar aceste părți au aceeași poziție procesuală.

Înalta Curte precizează că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica recurenților-pârâți privind interpretarea eronată instanței de fond asupra dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) este nefondată.

Curtea de Apel București a reținut în mod corect că suspendarea soluționării contestației pentru o perioadă nedeterminată, în contextul în care litigiul penal se află în rejudecare, poate conduce la o întârziere excesivă a procedurii administrative, contrar principiului termenului rezonabil consacrat de jurisprudența Curții Europene de Justiție (Hotărârea CJUE din 24.02.2022, cauza C-582/20) și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 774/2019).

Instanța de fond a analizat temeinic efectele suspendării și a constatat că, în privința relațiilor comerciale cu C. S.R.L., D. și E., soluțiile de clasare dispuse în dosarul penal nr. x/2018 au fost confirmate definitiv de instanța penală, iar menținerea suspendării nu mai era justificată.

Prin urmare, interpretarea instanței de fond este conformă cu dispozițiile legale și jurisprudența relevantă, iar critica recurenților este neîntemeiată.

Este nefondată susținerea părților recurente în sensul că instanța ar fi ignorat apărarea formulată de pârâta ANAF. Sentința civilă nr. 329/2023 cuprinde o analiză detaliată a apărărilor formulate de pârâte, inclusiv a susținerilor privind existența dosarului penal, constituirea ca parte civilă și temeiurile invocate pentru suspendarea contestației.

Judecătorul fondului a admis excepțiile de inadmisibilitate acolo unde era cazul, a respins cererile neîntemeiate și a admis parțial acțiunea doar în privința obligației Ministerului Finanțelor de a soluționa contestația pentru sumele aferente relațiilor comerciale deja clarificate în materie penală.

Instanța a motivat în mod clar înlăturarea acestor apărări, reținând că soluțiile penale definitive impun reluarea procedurii administrative pentru partea de contestație suspendată.

Prin urmare, nu se poate susține că prima instanță ar fi ignorat apărarea recurentilor-pârâți, ci dimpotrivă, aceasta a fost analizată și înlăturată motivat.

Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor invocă faptul că nulitatea actelor de urmărire penală nu ar trebui să influențeze procedura administrativă. Această critică este lipsită de temei.

Instanța de fond nu a fundamentat soluția exclusiv pe nulitatea actelor penale, ci pe faptul că, în privința unor relații comerciale, soluțiile de clasare au fost confirmate definitiv, iar menținerea suspendării ar fi nejustificată. În plus, instanța a reținut că reluarea procedurii penale nu privește acele relații comerciale, ci alte aspecte, astfel că suspendarea nu mai este proporțională.

Susținerea cu privire la faptul că hotărârea recurată ar fi lipsită de temei legal este generică și nefundamentată.

Înalta Curte constată că sentința recurată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 277, art. 279 și art. 272 din Legea nr. 207/2015, precum și a prevederilor din Legea nr. 554/2004. În mod corect, prima instanță a admis în parte acțiunea, a anulat parțial decizia de soluționare a contestației și a obligat Ministerul Finanțelor la soluționarea contestației pentru sumele aferente relațiilor comerciale cu societățile menționate, în considerarea caracterului definitiv al soluțiilor penale.

Critica privind nelegalitatea obligării Ministerului Finanțelor la soluționarea contestației este nefondată. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 272 din Legea nr. 207/2015, în forma modificată prin Legea nr. 295/2020, care prevăd că structura specializată din cadrul Ministerului Finanțelor este competentă să soluționeze contestațiile aflate în curs. Întrucât suspendarea nu mai era justificată, instanța de fond în mod corect a dispus obligarea autorității competente la soluționarea contestației, fără a intra în fondul acesteia.

Hotărârea este motivată în fapt și în drept, cu indicarea dispozițiilor legale aplicabile și a jurisprudenței relevante, inclusiv a hotărârilor CJUE și CEDO, fiind astfel pe deplin legală și temeinică.

În finalul motivelor de recurs recurentul-pârât Ministerul Finanțelor invocă jurisprudența CJUE și CEDO susținând că suspendarea este permisă și soluția instanței de fond este nelegală.

Înalta Curte observă că prima instanță nu a ignorat aceste repere, ci le-a aplicat în mod acord cu legislația și jurisprudența internă și internațională, reținând că suspendarea este admisibilă doar în măsura în care nu conduce la o întârziere excesivă. În cauza de față, instanța a constatat că această limită a fost depășită, justificând reluarea procedurii administrative.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că sentința recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor și Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 329 pronunțate la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 martie 2025.