Decizia nr. 1215/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1392/2022 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 06.03.2020, sub numărul de dosar x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Și Q., procurori, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraților în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism anularea în parte a Ordinului nr. 629/04.12.2019 emis de procurorul șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și obligarea pârâtei să emită ordine prin care salarizarea reclamanților să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 având în vedere valoarea de referință sectorială de 440,16 RON; în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18lei; obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești aferente, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1392 din 13 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Și Q., a anulat în parte art. 1 din Ordinul nr. 629/04.12.2019 emis de către pârâta DIICOT cu privire la reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., P. și Q.. A obligat pârâta să emită un nou ordin pentru reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K. și Q. prin care salarizarea acestora să se realizez pentru perioada 25.03.2016 - 30.11.2016 având în vedere o valoare de referință sectorială de 484,17 RON. A obligat pârâta să emită un nou ordin pentru reclamantul L. prin care salarizarea acestuia să se realizez pentru perioada 25.03.2016 - 20.06.2016 având în vedere o valoare de referință sectorială de 484,17 RON, iar pentru reclamantul P. prin care salarizarea acestuia să se realizez pentru perioada 13.06.2016 - 30.11.2016 având în vedere o valoare de referință sectorială de 484,17 RON. A obligat pârâta să achite reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., K. și Q. diferența de drepturi salariale rezultată, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală calculată la diferența de drepturi salariale de la data scadenței fiecărei obligații, respectiv 25.03.2016, iar pentru reclamantul P. de la data de 13.06.2016, și până la data achitării efective. A respins în rest acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., P. și Q. ca neîntemeiată. A respins în integralitate acțiunea formulată de reclamanții J., R., N. și O. ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., L., Q. și pârâta Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1392 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Recurenta-pârâtă Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În opinia recurentei-pârâte, prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 și ale art. 3 ! alin. (1) 3 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Susține recurenta-pârâtă că nu are justificare anularea art. 1 a actului administrativ contestat, sub aspectul datei de la care trebuie stabilite indemnizațiile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON (anume 25 martie 2016), prin prisma dispozitivului sentinței civile nr. 5898/25.10.2019 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019. Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, este strict reglementată de art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare. Recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., L., Q. susțin prin cererea de recurs că în mod greșit prima instanță a reținut că "singura perioadă identificată în hotărârile judecătorești în care alte persoane deținând aceeași funcție au avut un salariu mai mare este perioada 25.03.2016-30.11.2016, astfel cum rezultă din hotărârea definitivă pronunțată în cauza nr. x/2019, dosar în cadrul căruia reclamanților le-a fost recunoscut VRS 484,18 RON pe perioada indicată". Astfel, precizează recurenții reclamanți că prin sentința civilă nr. 2941/21.06.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 390/02.02.2021 a Curții de Apel PiteșH, secția I civilă, instanța "a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să procedeze la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare a reclamanților pe perioada 09.04.2015 -01.12.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015 și în continuare; a obligat pârâta la plata către reclamanți pentru fiecare lună, a diferenței dintre venitul la care erau îndreptățiți și venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, sume actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective". Prin urmare, susțin recurenții-reclamanți că, la nivelul familiei ocupaționale "Justiție", există hotărâri judecătorești prin care se aplică o valoare de referință sectorială de 484,18 RON începând cu 09.04.2015. Judecătorii, magistrații-asistenți, procurorii, persoanalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (în ultimele două categorii profesionale regăsindu-ne și recurenții) fac parte din familia ocupațională "Justiție".

Apărările formulate de în cauză Recurenta-pârâtă Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenții-reclamanți prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., L., Q. Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au calitatea de procurori, respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, structura din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 629/04.12.2019 emis de procurorul șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și obligarea pârâtei să emită ordine prin care salarizarea acestora să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 având în vedere valoarea de referință sectorială de 440,16 RON; în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18lei; obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești aferente, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective. Prin Ordinul nr. 629/04.12.2019, emis de procurorul șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus ca în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex acestuia, specialiștii, specialiștii IT, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DIICOT, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Potrivit art. 2 din același ordin, s-a dispus că începând cu data de 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Recurenții-reclamanți au arătat că față de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și ale Deciziei nr. 36/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceștia au dreptul la nivelul maxim de salarizare care rezultă din sentința civilă nr. 5898/25.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, considerând astfel că sunt în drept să beneficieze de VRS 484,18 RON începând cu 09.04.2015 întrucât există alte persoane care au hotărâri judecătorești în acest sens. Prin sentința civilă nr. 5898/25.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost acordat reclamanților VRS 484,18 RON începând cu data de 14.05.2016. Prin decizia civilă nr. 3928/03.11.2020 a fost admis apelul DIICOT, schimbată în parte sentința civilă nr. 5898/25.10.2019 și admisă excepția lipsei de obiect a pretențiilor având ca obiect calcularea drepturilor salariale prin raportare la un VRS de 484,17 RON începând cu 01.12.2016 și respinse aceste pretenții ca rămase fără obiect, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței. În dosarul nr. x/2019 invocat de recurenții-reclamanți, de asemenea, s-a admis excepția prescripției pentru perioada 09.04.2015 - 24.03.2016 și a fost acordat VRS 484,18 RON reclamanților din acea cauză în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 25.03.2016. Recurenții-reclamanții au invocat faptul că art. 1 și art. 2 din ordinul atacat încalcă hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2019. Instanța de fond a reținut că prin decizia pronunțată în apel în dosarul nr. x/2019 s-a acordat VRS 484,17 RON începând cu data de 14.05.2016, iar reclamanților le-a fost acordat VRS 484,17 RON prin ordinul atacat începând cu data de 01.12.2016. A mai reținut instanța de fond că singura perioadă identificată în hotărârile judecătorești în care alte persoane deținând aceeași funcție au avut un salariu mai mare este perioada 25.03.2016 - 30.11.2016, astfel cum rezultă din hotărârea definitivă pronunțată în cauza nr. x/2019, dosar în cadrul căruia reclamanților le-a fost recunoscut VRS 484,18 RON pe perioada indicată. Contrar argumentelor expuse de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 2941/21.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea reclamanților; a obligat pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să procedeze la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare a reclamanților pe perioada 09.04.2015 - 01.12.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON, și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015 și în continuare; a obligat pârâta la plata către reclamanți pentru fiecare lună, a diferenței dintre venitul la care erau îndreptățiți și venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, sume actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective. Astfel, Înalta Curte reține că, începând cu data de 09.04.2015, nivelul maxim de salarizare îl reprezintă o indemnizație brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 (VRS 440,16) și, începând cu data de 01.12.2015, o indemnizație brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 și procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 484,18). Aceasta deoarece, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36/04.06.2018, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare." Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Instanța de recurs retine în același context si forța obligatorie a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. În cuprinsul deciziei, Curtea a reținut că prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim. Așadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim. Prin aceeași decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. Astfel, potrivit Deciziei Curții Constituționale arătate mai sus, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferențele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad. Ulterior, prin Decizia nr. 36/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Totodată, reține instanța că prin Decizia nr. 49/2018 pronunțată de către ÎCCJ s-a decis că nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național. Prin urmare, după rămânerea definitivă a hotărârii, pârâta în calitate de angajator și ordonator de credite are obligația calculării venitului maxim conform considerentelor prezentei sentințe. De asemenea, prin Ordinul nr. 276/21.10.2019 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus ca salarizarea judecătorilor, magistrațior-asistenți, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex să se realizeze după cum urmează: în perioada 09.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referință sectorială de 440,16 iei; în perioada 01.12.2015 -31.12.2017 prin acordarea valorii de referință sectorială de 454,18 RON. Înalta Curte precizează că Ordinul menționat a fost emis avându-se în vedere: sentința civilă nr. 2941/21.06.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, precum și sentința civilă nr. 1333/10.09.2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, privind acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și în sumă de 484,18 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017; decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în M.Of. nr. 1029 din 21.12.2016, precum și recomandarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii către ordonatorii principali de credite, privind aplicarea în mod unitar a aceleiași valori de referință sectorială la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" începând cu data de 09.04.2015. Înalta Curte constată că în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant L., în mod greșit prima instanță a obligat recurenta-pârâta D.I.I.C.O.T. să emită un nou ordin pentru acesta în baza căruia salarizarea să se realizeze cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 484,17 RON doar aferentă perioadei 25.03.2016-20.06.2016. Astfel, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 2834/14.12.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentul-reclamant L. a fost delegat, începând cu 04.01.2016 pe o perioadă de 6 luni, la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Prin Ordinul nr. 1198/21.06.2016 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurentul-reclamant a fost numit, începând cu 21.06.2016, în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Prin urmare, reclamantul L. a îndeplinit funcția de procuror la D.I.LC.O.T. și ulterior datei de 20.06.2016, astfel că argumentele prezentate de judecătorul fondului în ceea ce-l privește nu pot fi reținute. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., L., Q. împotriva sentinței civile nr. 1392 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare: va admite acțiunea, va anula în parte art. 1 din Ordinul nr. 629/4.12.2019, emis de către pârâta DIICOT cu privire la reclamanții care au declarat recurs, va obliga pârâta să emită un nou ordin pentru reclamanții care au declarat recurs, prin care salarizarea acestora să se realizeze după cum urmează: în perioada 9.04.2015-30.11.2015 având în vedere valoarea de referință sectorială de 440,16 RON; în perioada 1.12.2015-30.11.2016, având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Totodată va obliga pârâta să achite reclamanților care au declarat recurs, diferența de drepturi salariale rezultată, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală calculată la diferența de drepturi salariale de la data scadenței fiecărei obligații, respectiv pentru perioada 9.04.2015-30.11.2016. Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia. Recurenta-pârâtă critică soluția primei instanțe din perspectiva faptului că nu are justificare anularea art. 1 a actului administrativ contestat, sub aspectul datei de la care trebuie stabilite indemnizațiile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON (anume 25 martie 2016), prin prisma dispozitivului sentinței civile nr. 5898/25.10.2019 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019. În opinia sa, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, este strict reglementată de art. 39 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte reține că prin art. I din Legea nr. 71/2015, s-a aprobat O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar prin pct. 1 la art. 1, după alin. (5), a fost introdus alin. (5) 1 conform căruia prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Actul normativ mai sus menționat a fost adoptat în scopul de a elimina discrepanțele legate de aplicarea dispozițiilor legilor de salarizare, care au determinat în acest domeniu diferențe între drepturile salariale încasate de persoane cu aceeași pregătire și vechime, care desfășoară aceeași activitate. Intenția legiuitorului a fost clară, în sensul eliminării discriminărilor între persoane care ocupă aceleași funcții în aceleași condiții de studii și vechime, iar susținerile pârâtului în sensul că aceste dispoziții nu se aplică reclamanților sunt neîntemeiate atâta timp cât nicio excepție nu este prevăzută expres în acest sens, iar textul face referire la personalul din instituțiile și autoritățile publice. Înalta Curte reține că prin decizia nr. 23/26.09.2016 pronunțată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice. Art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 indică personalul din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, cât și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale. În consecință și personalul din cadrul instituției pârâte face parte din categoria de personal căreia i se aplică dispozițiile Legii nr. 71/2015. Dispozițiile legii nr. 71/2015 se aplică de la data intrării în vigoare, iar ulterior a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016. Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3 1 , cu următorul cuprins: (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentă titlului științific de doctor inclusă în acesta, doar dacă persoana deține titlul științific de doctor. (4) În aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim aferent funcției, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție/specialitate din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și drepturile bănești incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidența celor două acte normative. În baza acestor acte normative, funcționarii publici din cadrul administrației publice, inclusiv cei cu statut special, care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016. Prin acest act normativ, la articolul 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (1 1 )-(1 4 ), cu următorul cuprins:,,(1 1 ) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute in aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1 2 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1 3 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească. Astfel, egalizarea indemnizațiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizații maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizații stabilite în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. Prin această decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. Astfel, potrivit Deciziei Curții Constituționale arătate mai sus, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferențele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad. De asemenea, se constată din hotărârile judecătorești depuse la dosar că alte persoane ce exercită funcția în aceleași condiții au obținut o hotărâre definitivă pentru acordarea salariului maxim aflat în plată. Susținerile recurentei-pârâte că aceste hotărâri judecătorești sunt opozabile doar între părți sunt nefondate față de Decizia CCR nr. 749/2016 anterior indicată. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,