ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2025

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin procurator A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iași, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Oficiul de Cadastru și Amenajarea Teritoriului Iași, anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași" a poziției 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafață de 1,5 ha care face obiectul cererii.

Totodată, reclamantul a solicitat și anularea tuturor actelor subsecvente anulării parțiale a H.G. nr. 35/2012 care afectează regimul juridic al terenului identificat ca B. din Valea Adâncă, Iași, respectiv:

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iași nr. 72/2011 în sensul scoaterii din Anexa 1.1 poziția 344 din "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași", respectiv a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a încheierii intabulare din dosar nr. x/28.04.2009 emisă O.C.P.I. Iași, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață de 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Hotărârii consiliului local al municipiului Iași nr. 296/25.10.2001 de modificare a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iași nr. 196/18.08.1999, în sensul scoaterii din "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași" a suprafeței de 1,5 ha teren ce face obiectul cererii.

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului local al comunei Miroslava nr. 34 din data de 27.07.2001 prin care se acordă aviz favorabil Primăriei Municipiului Iași în vederea obținerii atestatului de proprietar a suprafeței de 23,32 ha, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață de 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Procesului-verbal de predare - primire a suprafeței de 21,32 ha încheiat la data de 04.12.1991 între reprezentanții C. S.A. și reprezentanții Primăriei municipiului Iași, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Ordinului nr. 68/26.07.1991 emis de Departamentul Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1.5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Procesului-verbal din data de 27.09.1990 prin care IAS Miroslava preda suprafața de 30 ha teren arabil Primăriei Municipiului Iași, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii, cu obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 59/25.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția tardivității, invocată de pârâtul Guvernul României, și s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., prin mandatar A., privind anularea în parte a H.G. nr. 35/2012 privind modificarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 1354/2001 și a actelor premergătoare individualizate de reclamant, respectiv: Hotărârea nr. 72/2011 a Consiliului Local al Municipiului Iași, Hotărârea nr. 296/2001 a Consiliului Local al Municipiului Iași, Hotărârea nr. 34/2001 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, Procesul-verbal de predare primire din data de 04.12.1991, Procesul-verbal din data de 27.09.1990 și Ordinul nr. 68/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iași, Consiliul Local al Comunei Miroslava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

S-a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și din oficiu, și s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Amenajarea Teritoriului Iași (Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași) privind anularea încheierii de intabulare nr. x/28.04.2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 5325/10.11.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iași.

S-a admis recursul formulat de reclamantul A. în calitate de moștenitor legal al lui D. prin mandatar A. împotriva sentinței nr. 59/2021 din 25 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. A fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020*.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 279 din 17 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei de interes procesual.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iași, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, ca lipsită de interes procesual.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 279 din 17 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, a susținut că prin decizia nr. 4322/16.02.1993 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul Iași i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui D. pentru 2 ha teren arabil, din care 0,5 ha teren în fizic și 1,5 ha teren în echivalent acțiuni la S.C. C. S.A. Miroslava. Calitatea de acționar a fost menționată în registrul societății, aspect confirmat de către C. S.A. prin adresa nr. x/08.02.1995.

La data de 23.01.1995 a fost eliberat lui D. titlul de proprietate nr. x, pentru suprafața de 0,5 ha teren, fără ca această reconstituire să se realizeze pe vechiul amplasament.

A arătat că defunctul D. a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cererea inițială de reconstituire a dreptului de proprietate reconstituire în natură a dreptului de proprietate nr. x/3.04.1991 așa cum figurează în Anexa nr. 19 a C. S.A. Miroslava.

Pentru punerea în posesie pe vechiul amplasament, Primaria Municipiului lasi - Serviciul Amenajarea Teritoriului si Cadastru Funciar a comunicat Primăriei Comunei Miroslava - Comisiei Locale de Fond Funciar prin adresa nr. x/19.02.2001, faptul ca, în urma deplasării împreuna cu numitul D. pentru identificarea amplasamentului în vederea întocmirii fișei de punere in posesie cu suprafața de 1.50 ha, s-a constatat ca suprafața de teren este situata pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava. Având în vedere această adresă, consideră că deplasarea pentru identificarea amplasamentului s-a realizat ca urmare a cererii de punere în posesie a defunctului, document care stă la baza comunicării transmise de Primaria Municipiului lasi - Serviciul Amenajarea Teritoriului și Cadastru Funciar înregistrată sub nr. x/19.02.2001.

Ultima cerere de punere în posesie depusă de către defunctul D. a fost adresată Comisiei locale de fond funciar Miroslava și înregistrată în evidențele acestei unități cu nr. 3477/2005, prin care s-a solicitat din nou punerea în posesie cu suprafața de 1,5ha conform Hotărârii nr. 689/06.09.2002, așa cum rezultă din dispozitivul Hotărârii nr. 3477/23.05.2023 a E..

În condițiile în care exista o cerere de restituire a acestei suprafețe de teren, nesoluționată, dreptul de proprietate fiind validat prin Hotărârea nr. 689/06.09.2002, în calitate de moștenitor, a înaintat noi cereri Comisiei locale de fond funciar Miroslava pentru punerea în posesie, în natură, pentru suprafața de 1,50 ha teren, conform Hotărârii nr. 689/06.09.2002 și în conformitate cu prevederile art. 1, alin. (1) și art. 8 alin. (1) și (2) din Legea 165/2013, respectiv cererea înregistrată cu nr. x/31.03.2015; cererea înregistrată cu nr. x/04.05.2016; cererea înregistrată cu nr. x/26.06.2017; cererile înregistrate la Primaria Municipiului Iasi si adresate Consiliului local al municipiului Iasi cu nr. 70534/11.07.2017 si 71449/13.07.2017; cererea înregistrată cu nr. x/08.08.2018.

Cu privire la calitatea de acționar, este de menționat faptul că defunctul D. a deținut această calitate DOAR până în anul 2002 timp în care a primit dividente în natură (grâu) prin efectul Legii nr. 46 din 14 mai 1992, privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care dețin acțiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991. Ulterior anului 2002, nu a mai primit drepturi in bani și nici în natură pentru calitatea de acționar, pe care, de altfel, nu a mai deținut-o.

La data de 19.02.2001, cu ocazia deplasării în teren efectuată de către specialiști în măsurători terestre din cadrul Primăriei Iași - Serviciului de amenajarea teritoriului și cadastru funciar împreună cu D., făcută în vederea identificării amplasamentului și punerii în posesie, s-a constat că terenul care face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament se află pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava.

În urma acestor constatări faptice din teren a fost întocmită adresa nr. x/19.02.2001 prin care F. (în evidențele căreia D. era înscris cu 1,50 teren agricol în acțiuni) a fost înștiințată să efectueze demersurile pentru radierea poziție 19 -din Anexa 36 pe municipiului Iași și înscrierea în anexa 36 pe comuna Miroslava, în vederea punerii în posesie cu suprafața de 1,50 ha, totodată fiind înștiințate pentru efectuarea demersurilor atât Primăria comunei Miroslava cât și Comisia locală de fond funciar.

Din anul 2002, odată cu adoptarea Hotărârii nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Județene Iasi de aplicare a Legii 18/1991 (ca urmare a demersurilor efectuate de către Primăriei Iasi Serviciului de amenajarea teritoriului si cadastru funciar. Primăria Miroslava si Comisia locală Miroslava de fond funciar) prin care s-a dispus radierea din Anexa 36 a Mun. lasi si înscrierea în Anexa 34 a comunei Miroslava. DEFUNCTUL D. NU A MAI AVUTCALITATEA DE ACTIONAR SI NU A MAI PRIMIT DIVIDENTE.

Atât timp cât defunctul D. a solicitat punerea în posesie cu suprafata de teren de 1.50 ha detinute în actiuni, este evidentă vointa acestuia de renuntare la calitatea de acționar în vederea dobândirii calității de proprietar al terenului.

A susținut că la momentul soluționării excepției lipsei de interes, Curtea de Apel Iași s-a pronunțat pe fondul cauzei, cu privire la legalitatea actelor contestate, fără a uni excepția invocată din oficiu cu fondul în conformitate cu art. 248 alin. (4) noul C. proc. civ., deși a considerat că pentru judecarea excepției este corect și LEGAL să se administreze aceleași dovezi ca pentru soluționarea fondului.

În acest fel, instanța de fond a depășit limitele competențelor puterii judecătorești, deoarece a conferit caracter de legalitate operațiunii de predare - primire a terenului în suprafață de 21,32 ha efectuată în data 04.12.1991, între reprezentanții S.C. C. S.A. Miroslava și reprezentanții Primăriei Mun. Iași, în aplicarea Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii (prerogativă normativă și nu judecătorească).

Cu toate că acest proces-verbal a fost administrat ca probă și menționat în dispozitivul deciziei contestate, dând dovadă de superficialitate, Curtea a omis deliberat să menționeze că același teren a fost predat anterior cu procesul-verbal de predare-primire din data 29.09.1990 încheiat între reprezentanții G. și reprezentanții Primăriei mun. Iași, prin care a fost schimbată arondarea administrativă a suprafața de 30 ha teren agricol (ce includea și amplasamentul ce face obiectul acțiunii). Acest lucru s-a realizat în ciuda faptului că era interzisă prin lege micșorarea suprafeței agricole.

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și comitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare au obligația sa ia măsuri ca toți deținătorii de terenuri sa mențină, sa protejeze și sa întreprindă acțiuni de creștere a suprafeței agricole.

În mod excepțional, terenurile destinate producției vegetale, agricole și forestiere sau alte terenuri situate în afară perimetrului construibil al localităților, precum și, atunci când pentru același obiectiv sunt necesare terenuri situate atât în perimetrul construibil, cât și în afară acestuia, ocuparea sau folosirea acestora, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producția vegetala, agricolă sau forestieră, se va putea face numai pe baza aprobării prealabile obținute prin decret prezidențial.

Terenurile agricole sau forestiere din perimetrul construibil al localităților, aprobat conform legii, vor putea fi ocupate sau folosite, definitiv sau temporar, în alte scopuri decât producția agricolă vegetala sau forestieră numai pe baza aprobărilor prealabile date, după caz, prin ordii alin. ministrului agriculturii și industriei alimentare sau, respectiv, al ministrului economiei forestiere și materialelor de construcții.

Nelegalitatea operațiunii era cunoscută părților semnatare a procesului-verbal invocat supra, si este probată fără niciun dubiu cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa emisa de Directia Productiei Vegetale din cadrul Ministerului, înregistrată cu nr. x/6.12.1990 prin care se comunică Primăriei municipiului Iași faptul că nu se deține la acea dată niciun act normativ care să permită diminuarea fondului funciar al agriculturii de stat.

Mai mult de atât, Curtea a apreciat că Municipiul Iași se afla în posesia legală a terenului agricol la data intrării în vigoare a Legii 1/2000, mai exact la data de 16.01.2000, conferind legalitate atât procesului-verbal de predare - primire din 04.12.1991 cât și Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, pe baza căruia a fost făcută predarea, fără a se raporta la cadrul legislativ în vigoare.

Folosirea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor forestiere, în alte scopuri decât silvice, se aprobă de organul silvic județean, până la 1 ha, de Ministerul Mediului, pentru terenurile în suprafață de până la 100 ha, și de Guvern, pentru cele ce depășesc aceasta suprafață.

Aprobarea prevăzută la art. 73 și 74 este condiționată de acordul prealabil al deținătorilor de terenuri. De asemenea, pentru obținerea aprobării prevăzute la art. 73 lit. b) și c) și art. 74 este necesar avizul organelor agricole sau silvice județene și al municipiului București, după caz.

Cu toate că între cele doua procese-verbale de predare-primire întocmite există o diferență de 9 ha de teren, a căror destinație a rămas necunoscută, dar este menționată în procesul-verbal din data de 04.12.1991 (diferența de 9 ha urmând a fi soluționată odată cu finalizarea aplicării Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar), Curtea, a concluzionat că în suprafață de 21,32 ha se regăsește și suprafața de 1,5 ha revendicată.

A susținut că predarea din data de 04.12.1991 a fost nelegal efectuată, fără respectarea condițiilor impuse de lege, în sensul că operațiunea nu a fost efectuată cu avizul organelor agricole județene, respectiv Comisia Județeana de fond funciar Iași și fără aprobarea Ministerului Agriculturii (în speti Ordinului nr. 68/26.07.1991 fiind emis de către secretarul de stat și nu prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri), condiția inițiala fiind existența avizului Comisiei Județene.

Potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 7 din Decretul nr. 409/1955, transmiterea de terenuri proprietate de stat, în folosință gratuită, fără termen sau pe durata determinata, către alte persoane juridice de drept public/în formularea inițiala, gospodăriile agricole colective, se va face prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri (astazi, Hotărâre de Guvern).

Ordinul nr. 68/26.07.1991 prin care a fost transmisă definitiv din administrarea IAS Miroslava în administrarea Primăriei municipiului Iași suprafața de 30 ha teren arabil (fiind inclus și amplasamentul ce face obiectul acțiunii) nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv transmiterea de terenuri proprietate de stat, în folosință gratuita, fără termen sau pe durata determinata, către gospodăriile agricole colective (in speta concreta fiind vorba de Primăria Municipiului Iasi si nu de o gospodărie agricola colectiva), se va face prin hotărâre de Guvern, și nu prin ordinul secretarul de stat, șeful Departamentului Agriculturii de Stat.

După aproximativ 10 ani, autoritățile locale au procedat la "reglementarea situatiei juridice a terenului" (după cum reiese din referatul de specialitate a Primăriei Municipiului Iași, Serviciul Amenajarea Teritoriului și de Cadastru Funciar nr. 62042/16.10.2001) respectiv la demararea operațiunilor premergătoare emiterii Hotărârii de Guvern nr. 35/2012 pentru includerea terenului în domeniul public al municipiului Iași.

Curtea de Apel Iași a reținut eronat în cuprinsul hotărârii recurate că "interesul procesual nu îndeplinește nici condițiile de a fi născut și actual deoarece reclamantului sau autorului său nu le-a fost recunoscută vocația concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, acesta fiind cauza cererii de chemare în judecată pendinte.

Pe de altă parte, Curtea a constatat anterior că "reclamantul, respectiv autorul său, au obținut o vocatie concretă la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societății agricole la care deținea calitatea de acționar, abia în anul 2000, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 1/2000.

Aceste interpretări conduc la o situație contradictorie în sensul că pe de o parte, a fost recunoscută vocația concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societății comerciale iar pe de altă, parte nu a fost niciodată, recunoscută vocația pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, în condițiile în care este vorba de unul și același vechi amplasament.

Revenind la prevederile art. 8 din Legea 1/2000, a susținut faptul că si acestea consacră principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Mai mult de atât, principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament este consacrat și de prevederile Legii nr. 165/2013, fiind depusă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și în temeiul art. 1 din această lege, încă din anul 2013, cerere nesoluționată până în prezent.

În contextul expus mai sus, defunctul D. a formulat în temeiul Legii nr. 18/1991 cererea inițială de reconstituire în natură a dreptului de proprietate nr. x din data de 03.04.1991 (așa cum figurează în anexa 19 a IAS Miroslava), dată la care terenul ca vechi amplasament se afla în perimetrul unității agricole, și în conformitate cu prevederile cu caracter reparator care se referă la principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, prevăzute de Legea nr. 18/1991, în vigoare la acea dată, terenul ca vechi amplasament putea fi atribuit, fiind recunoscută în acest fel vocația concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasamentul încă de la data depunerii cererii. Această situație de fapt este susținută inclusiv de mențiunile consemnate în verbal din data de 04.12.1991, în sensul că cele 9 ha teren ce nu au fost predate conform Ordinului nr. 68/26.07.1991, tăceau obiectul Legii nr. 18/1991.

În mod evident, pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament reclamantul justifică un interes procesual legitim în anularea în parte a actului vătămător, respectiv a Hotărârii de Guvern nr. 35/2012 și a actelor preparatoare/premergătoare emiterii acesteia, atât timp cât IAS Miroslava a predat în mod nelegal suprafața de 30 ha teren agricol către Municipiul Iași în condițiile în care era interzisă prin lege deținătorilor de terenuri micșorarea suprafeței agricole. Aceeași situație de nelegalitate se circumscrie și operațiunii de predare primire din data de 04.12.1991, care a fost efectuată fără avizul organelor agricole județene, respectiv Comisia Județeana de fond funciar Iași și fără aprobarea Ministerului Agriculturii.

Interesul reclamantului recurent pentru anularea în parte a actului vătămător este pe deplin justificat atât timp cât, fiind investită cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în temeiul art. 1 din Legea nr. 165/2013, Comisia locală de fond funciar Miroslava se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament atât timp cât terenul se află inventariat în domeniul public al municipiului Iași.

Cu privire la actele administrative emise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea de Apel Iași, în acord cu cadrul legal descris anterior, constată că în cauză există acte administrative emise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, necontestate de căire reclamant sau autorul său, acte care intrate în circuitul civil au devenit executorii, beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate.

Primul act la care Curtea de Apel face referire este hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar al doilea act administrativ este hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei județene de fond funciar, cu privire la care Curtea de Apel a constat că "a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competența comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. 3477/23.05.2007.

Curtea de Apel a reținut în mod eronat efectele acestor acte necontestate care au prezumția de legalitate, cu toate că situația juridică a hotărârii Comisiei Județene Iași de aplicare a legii fondului funciar prin care s-a schimbat comisia locală de fond funciar însărcinată să realizeze reconstituirea dreptului de proprietate a fost expusă pe larg în precizările depuse la dosarul cauzei la solicitarea instanței consemnată în încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2023.

În realitate, defunctul D. a fost înscris inițial în anexa 19 a municipiului Iași, ce cuprinde persoanele sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri au fost preluate de unitățile agricole de stat și pentru care primesc acțiuni în condițiile prevăzute la art. 37 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și cărora li se atribuie o suprafața de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, în condițiile art. 42 din aceeași lege.

Ulterior, în vederea întocmirii fișei de punere în posesie cu suprafața de 1,50 ha, conform Anexei 36 poziția 19, reprezentanții Primăriei municipiului Iași - Serviciului de amenajarea teritoriului și cadastru funciar s-au deplasat în teren împreună cu D., ocazie cu care au constatat că suprafața de teren agricol se află pe raza administrativă a comunei Miroslava și cu adresa nr. x/19.02.2001 au notificat S.C. F., Primăria Miroslava și Comisia locală de fond funciar să efectueze demersurile pentru radierea poziție 19 din Anexa 36 pe raza administrativă a municipiului Iași și înscrierea în anexa 36 a comunei Miroslava.

Hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost adoptată ca urmare a faptului că vechiul amplasament se află în tarlaua x lotul x pe raza administrativă a comunei Miroslava, după cum reiese fără echivoc din toate documentele (referatul Comisiei Județene Iași, adresa Primăriei comunei miroslava nr. 6607/01.11.2001, adresa comunei Miroslava nr. 1136/12.03.2001, schița terenului, adresa Primăriei municipiului Iași - Serviciului de amenajarea teritoriului și cadastru funciar nr. 11252/19.02.2001) care au stat la baza emiterii acestei hotărâri.

Prin hotărâre s-a dispus radierea din Anexa 36 a Mun. Iași și înscris în Anexa 34 a comunei Miroslava în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren, sens în care Comisia locala de fond funciar Miroslava și OJCGC Iași au fost investite să aducă la îndeplinire prevederile hotărârii.

Anexa 34 din Regulamentul din 21 noiembrie 2001 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate- privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cuprinde persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de creanța la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol, potrivit prevederilor Legii nr. 46/1992, cărora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, respectiv: persoanelor fizice cărora li s-au stabilit drepturi de creanța la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol, potrivit prevederilor Legii nr. 46/1992 privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care dețin acțiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, li se restituie suprafețele de teren agricol.

Persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 169/1997 li se va solicita schita amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

Pentru terenurile agricole comisiile locale împreună cu oficiile de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol județene sau al municipiului București, pe baza analizei documentațiilor prezentate la alin. (2), stabilesc dacă vechiul amplasament este liber și poate fi retrocedat, delimitând-se pe planul de situație terenurile solicitate.

Al doilea act administrativ care confirmă și menține aspectele reținute în cuprinsul hotărârii nr. 689/06.09.2092 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Lg. 18/1991 este hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei județene de fond funciar.

Deoarece până la acea data Comisia locală nu a efectuat niciun demers pentru punerea în posesie conform hotărârii nr. 689/06.09.2002, D. s-a adresat din nou Comisiei locale de fond funciar Miroslava cu cererea nr. x/2005 prin care a solicitat punerea în posesie cu suprafața de 1,50 ha. Cu toate că acesta era validat pe anexa nr. 34 a comunei Miroslava iar hotărârea nr. 689/06.09.2002 își producea efectele, Comisia locală de fond funciar a adoptat fără niciun temei legal hotărârea nr. 3477/23.05.2007 prin care a dispus validarea pe anexa 23 a comunei Miroslava și a înaintat actele Comisiei județene Iași cu propunere de radiere din anexa nr. 34 la Legea nr. 1/2000 a comunei Miroslava și înscrierea în anexa nr. 23 cu suprafața de 1,50 ha.

Este mai mult decât evident faptul că Comisia locală Miroslava de fond funciar, după 2 ani de la data înregistrării cererii și la 5 ani de la emiterea Hotărârii nr. 689/06.09.2002, timp în care nu a făcut niciun demers în acest sens, a încercat să justifice inacțiunile prin transmiterea fără temei legal a cererii către Comisiei județene de fond funciar Iași, în condițiile în care aceasta era obligată să aducă la îndeplinire prevederile hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Lg. 18/1991.

În mod eronat, Curtea a descris sumar situația de fapt, fără a oferi vreo dezlegare chestiunii supuse analizei și implicațiilor juridice, raportându-se la fraza "acest aspect a fost ulterior conformat prin hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei județene de fond funciar, prin care a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competenta comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. -3477/23.05.2007.

La data de 26.06.2017, după 15 ani de la data Hotărârii nr. 689/06.09.2002, Comisia locală Miroslava de fond funciar a formulat o propunere de amplasament din rezerva E., propunere ce a fost refuzată în temeiul Legii nr. 165/2013 deoarece nu respecta principiul echității reglementat de lege, fiind în fapt propuse două parcele cu dimensiuni diferite, situată în zone inaccesibile, cu o valoare mult inferioară vechiului amplasament potrivit grilei notariale, interesul nostru fiind tocmai retrocedarea vechiului amplasament.

Din analiza celor expuse mai sus și având în vedere caracterul executoriu al acestor acte E. este investită să-l pună în posesie pe vechiul amplasament dacă acesta este liber. În realitate, suprafața de teren este în continuare liberă, are aceeași categorie de folosință teren agricol, așa cum rezultă din raportului de expertiză întocmit în cauza pedinte din dosarul înregistrat la Judecătoria Iași sub nr. x/2020 potrivit căruia, ca urmare a măsurătorilor coroborate cu planul cadastral al zonei în litigiu (UA T Miroslava), pus la dispoziție de către pârâtă s-a stabilit că terenul supus retrocedării se află în T 59 parcela arabil 2704 al comunei Miroslava.

Actul care reglementează situația juridică a terenului și care produce efecte juridice este Hotărârea de Guvern nr. 35/2012, contestată ca fiind nelegală, prin care a fost trecut în domeniul public al municipiului Iași suprafața de teren pentru care defunctul D. și moștenitorii acestuia au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, act administrativ care își suspendă efectele până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, după validarea cererii trecând în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, în conformitate cu prevederile art. III alin. (1 A l) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, așa cum a fost întrodus la 25.07.2005 de pct. 2 al art. unic, Titlul V din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005.

Interesul legitim pentru anularea în parte a actului vătămător este pe deplin justificat atât timp cât, fiind investită cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, Comisia locală de fond funciar Miroslava se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament deoarece terenul se află inventariat în domeniul public al municipiului Iași.

A reluat parcursul dosarului nr. x/2009 și a arătat că prin încheierea nr. 24706/2009 a O.C.P.I. Iași s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a municipiului Iași privind terenul din T 59, p. 2704.

Comisia locală, chiar dacă a făcut propunerea de validare, nu poate efectua punerea in posesie atat timp cat Comisia Municipala Iasi, pe administrativul căreia se afla terenul nu avizează amplasamentul, deoarece si-ar depasi competentele administrative teritoriale.

A susținut că nu poate opera autoritatea de lucru judecat, deoarece motivarea instanței de fond,. așa cum este prezentată în cuprinsul hotarârii judecătorești (în considerente), în sensul că suprafața de teren ce face obiectul cauzei se află pe administrativul comunei Miroslava, nu este conformă cu realitatea faptică, terenul ca vechi amplasament nu se află pe administrativul municipiului Iași, fapt care atrage de asemenea competența teritorială a Comisia locală de fond funciar Miroslava de a efectua demersurile necesare obținerii și punerii în posesie a subsemnatului pe vechiul amplasament, comisie de fond funciar care se prevalează de faptul că nu poate efectua punerea în posesie pe vechiul amplasament, atat timp cat Comisia municipala Iasi, pe administrativul căreia se afla terenul nu avizează amplasamentul, deoarece si-ar depasi competentele administrative teritoriale.

A susținut că justifică un interes așa cum este acesta solicitat în contencios administrativ și că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), C. proc. civ. orice cerere poate fi formulată și susținută dacă autorul acesteia justifică un interes, iar potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

A solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că obiectul cererii de judecată, așa cum a fost formulată, urmăreste obținerea unui folos practic propriu din anularea Hotarârii Guvernului nr. 35/2012, respectiv punerea in posesie cu suprafata de 1.5 ha teren dobândit prin procesul-verbal din data de 12.03.1948 a Comisiunii de Ocol de Împroprietărire de pe lângă Judecătoria Mixtă Iași, reconstituit ulterior Decizia nr. 4322/16.02.1993, emisă de CJFF Iași, și identificat cadastral în tarlaua x lotul x pe administrativul comunei Miroslava, punere în posesie ce este în prezent solicitată prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. x/2020.

În aceste condiții, acțiunea îndeplinește condiția interesului personal întrucât se urmărește obținerea unui folos practic personal concret prin anularea în parte a Hotarârii Guvernului. nr. 35/2012 respectiv predarea terenului și punerea in posesie cu suprafața de 1.5 ha teren situat în T59, solicitată atât E., Comisiei Municipale Iași cât și Municipiului Iași, pe cale administrativă dar și pe calea instanțelor judecătorești; toate aceste instituții prevalându-se de împrejurarea că terenul în cauză este inventariat în domeniul public al municipiului Iași.

Astfel, în cazul anulării în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012, o asemenea soluție ar conduce la folosul practic urmărit prin declanșarea -prezentului demers judiciar, respectiv predarea terenului și punerea in posesie cu suprafața de 1.5 ha teren.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței nr. 279/17.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ si Fiscal in dosarul nr. x/2020 (în rejudecare), deoarece instanța de fond a procedat la încălcarea prevederilor art. 488 C. proc. civ. alin. (1) pct. 4 și 8, respectiv a pronunțat hotărârea cu depășirea limitelor puterii judecătorești și a interpretat și a aplicat eronat normele de drept material incidente.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Consiliul Local al Comunei Miroslava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

Intimatul-pârât OCPI Iași a formulat apărări prin întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, soluția primei instanțe de judecată fiind legal și temeinică și nefiind susceptibilă de reformare pe calea prezentului demers procesual.

Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iași a depus întâmpinare la dosar prin care a solicita să fie respins recursul deoarece soluția primei instanțe este legală și se impune a fi menținută în cadrul controlului judiciar.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat pe calea întâmpinării apărări prin care a solicitat respingerea recursului, cele două motive de casare dezvoltate de recurent nefiind confirmate în cauză.

În același timp, intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, niciunul dintre motivele de casare invocate de reclamant nefiind susținut în cauză, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a legii.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, și a apărărilor expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere de anulare în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași" a poziției 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafață de 1,5 ha, și a actelor subsecvente care au fost emise în baza acestei hotărâri.

Prima instanță a respins, în acest al doilea ciclu procesual(la punctul 1 din prezenta decizie fiind redat parcursul procesual al dosarului în cadrul primului ciclu procesual), cererea de chemare în judecată, ca fiind lipsită de interes.

Nemulțumit de soluția primei instanțe de judecată, reclamantul A., invocând motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac deoarece prima instanță de judecată și-a depășit atribuțiile, a interpretat și a aplicat greșit normele de drept material în cauză.

Pornind la analiza motivelor de nelegalitate ale sentinței de la fondul pricinii, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant A., acesta vizează situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce presupune cu necesitate ingerința instanțelor în sfera atribuțiilor puterilor executive sau legislative.

Înalta Curte reține că acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat.

Or, în speță nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive ale altor autorități publice și de altfel, recurentul-pârât nici nu a arătat în ce modalitate și în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunțarea hotărârii recurate.

În ceea ce privește motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că și acesta este nefondat, recurentul nereușind să probeze în cauză încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material de judecătorul fondului.

În realitate, ceea ce susține recurentul este că avea interes în promovarea acțiunii de față în sens de folos practic urmărit de a anula în parte Hotărârea de Guvern nr. 35/2012, respectiv a actelor administrative subsecvente acesteia.

Înalta Curte constată că reclamantul nu poate acționa ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât dacă si sub condiția în care dovedește că este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private.

Așa cum se arată în mod constant în doctrina juridică, noțiunea de "interes legitim" care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de interes, în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Asadar, în materia contenciosului administrativ, stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept sau interes legitim este o chestiune de fond a litigiului și nu una strict procedurală.

Astfel, în mod corect, instanța de fond în vederea dezlegării excepției lipsei de interes procesual a analizat demersul administrativ urmat de reclamant și, anterior de autorul său, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de suprafața de 2 ha, în baza legilor fondului funciar.

Înalta Curte reține, alături de judecătorul fondului că, prin decizia nr. 4322/16.02.1993 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul Iași i-a fost reconstituit dreptul de proprietate lui D. pentru 2 ha teren arabil, din care 0,5 ha teren în fizic și 1,5 ha teren în echivalent acțiuni la S.C. C. S.A. Miroslava. Calitatea de acționar a fost menționată în registrul societății, aspect confirmat de către C. S.A. prin adresa nr. x/08.02.1995.

Ulterior, la data de 23.01.1995, i-a fost eliberat autorului reclamantului D. titlul de proprietate nr. x, pentru suprafața de 0,5 ha teren, fără ca această reconstituire să se realizeze pe vechiul amplasament.

Modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1993 nu a fost contestată de către autorul reclamantului, pentru acțiunile primite la societatea comercială fiind plătite anual dividende, fapt necontestat în cauză și care este reiterat de acesta și în calea de atac a recursului.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, legiuitorul a reglementat posibilitatea legală de restituire în natură a suprafețelor de teren pentru care inițial dreptul de proprietate a fost recunoscut, dar s-au acordat acțiuni la societățile comerciale cu profil agricol, așa cum este precizat în art. 8 din textul de lege amintit.

Nici reclamantul și nici autorul său, care a decedat în anul 2010, nu au formulat vreo cerere prin care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, să solicite încetarea calității de acționar la C. S.A. și restituirea în natură a suprafeței de 1,5 ha teren, ci au formulat doar solicitări repetitive de reconstituire în natură a dreptului de proprietate încă din anul 2001.

Totodată, din verificarea înscrisurilor de la dosar, nu reiese că reclamantul sau autorul acestuia și-ar fi manifestat voința de a se renunța la calitatea de acționar la C. S.A..

Raportat la modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1993, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, respectiv autorul său, au obținut o vocație concretă la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, dar în perimetrul societății agricole la care deținea calitatea de acționar, abia în anul 2000, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 1/2000.

Or, la data intrării în vigoare a Legii 1/2000 (16.01.2000), terenul reclamat ca fiind vechiul amplasament (suprafața de 1,5 ha teren, identificată tarlaua x, parcela x) nu se mai afla în posesia S.C. C. S.A. Miroslava deoarece la data de 4 decembrie 1991, în aplicarea Ordinului nr. 68/26.07.1991 a Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, terenul în suprafață de 21,32 ha, fusese predat de C. S.A. Miroslava (IAS Miroslava) Primăriei Mun. Iași.

Verificând sub aspect temporal succesiunea evenimentelor, Înalta Curte constată că, la data nașterii vocației concrete de a obține reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru diferența de 1,5 ha, respectiv 16.01.2000, autorul reclamantului nu putea obține reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament deoarece acesta nu se mai afla încă din anul 1991 în posesia (administrarea) C., ci se afla în posesia legală a Municipiului Iași.

În temeiul art. 8 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului se poate face exclusiv în perimetrul societății C., așa cum este aceasta condiționată expres.

Or, în condițiile celor anterior expuse, Înalta Curte urmează a valida soluția primei instanțe care a apreciat că reclamantul nu justifică un interes procesual legitim în anularea actelor contestate, conform art. 33 C. proc. civ.. Acest interes procesual nu îndeplinește nici condițiile de a fi născut și actual deoarece reclamantului sau autorului său nu le-a fost recunoscută vocația concretă pentru reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv pe amplasamentul identificat ca fiind B., din tarlaua x, parcela x, acesta fiind cauza cererii de chemare în judecată pendinte.

De asemenea, ulterior modificării cadrului legislativ în materia supusă verificării, au fost emise o serie de acte care nu au fost contestate și care se bucură de prezumpția de legalitate și veridicitate, mai precis hotărârea nr. 689/06.09.2002 a Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care autorul reclamantului a fost radiat din Anexa 36 a mun. Iași și înscris în Anexa 34 a comunei Miroslava în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren.

Acest aspect a fost ulterior conformat prin hotărârea nr. 776/27.02.2008 a Comisiei județene de fond funciar, prin care a fost respinsă cererea de punere în posesie de către această comisie, stabilindu-se competența comisiei locale de fond funciar a comunei Miroslava, care a validat cererea de retrocedare prin hotărârea nr. 3477/23.05.2007. De altfel, această comisie a formulat către reclamant, prin adresa nr. x/26.06.2017, o propunere de amplasament ce a fost refuzată, situație în care documentația nu poate fi înaintată Comisiei Județene Iași pentru emiterea titlului de proprietate.

De asemenea, în mod corect a ținut cont prima instanță și de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în condițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere dezlegările cuprinse în decizia nr. 2258/08.11.2010 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2009 prin care s-a statuat cu privire la teritoriul administrativ pe care urmează a se reconstitui dreptul de proprietate și la autoritatea locală competentă să finalizeze acest proces.

Prin urmare, având în vedere cauza juridică dedusă judecății precum și conținutul actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în mod legal a admis instanța de fond excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii în contencios administrativ. Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noțiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat. Or, reclamantul nu poate acționa ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât dacă si sub condiția în care dovedește că este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private.

Dimpotrivă, reclamantul nu a reușit să dovedească un interes determinat, legitim, născut si actual în anularea actului administrativ care atestă la domeniul public al Municipiului lași, respectiv cu privire la suprafața de teren de 1,5 ha ce are acum destinația de pepiniera H..

În aceste condiții, nefiind confirmat motivul de casare relativ la interpretarea și aplicarea greșită a legii în cauză, Înalta Curte va reține că sentința civilă este legală și temeinică și nu se impune a fi reformată în cadrul căii de atac promovate de reclamant.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 279 din 17 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 279 din 17 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.