ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5325/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin procurator A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iași, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Oficiul de Cadastru și Amenajarea Teritoriului Iași, anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași" a poziției 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafață de 1,5 ha care face obiectul cererii. Totodată, reclamantul a solicitat și anularea tuturor actelor subsecvente anulării parțiale a H.G. nr. 35/2012 care afectează regimul juridic al terenului identificat ca B. din Valea Adâncă, Iași, respectiv: - anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iași nr. 72/2011 în sensul scoaterii din Anexa 1.1 poziția 344 din "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași", respectiv a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii; - anularea în parte a încheierii intabulare din dosar nr. x/28.04.2009 emisă O.C.P.I. Iași, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață de 1,5 ha ce face obiectul cererii; - anularea în parte a Hotărârii consiliului local al municipiului Iași nr. 296/25.10.2001 de modificare a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iași nr. 196/18.08.1999, în sensul scoaterii din "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Iași" a suprafeței de 1,5 ha teren ce face obiectul cererii. - anularea în parte a Hotărârii Consiliului local al comunei Miroslava nr. 34 din data de 27.07.2001 prin care se acordă aviz favorabil Primăriei Municipiului Iași în vederea obținerii atestatului de proprietar a suprafeței de 23,32 ha, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață de 1,5 ha ce face obiectul cererii; - anularea în parte a Procesului-verbal de predare - primire a suprafeței de 21,32 ha încheiat la data de 04.12.1991 între reprezentanții C. S.A. și reprezentanții Primăriei municipiului Iași, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii; - anularea în parte a Ordinului nr. 68/26.07.1991 emis de Departamentul Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1.5 ha ce face obiectul cererii; - anularea în parte a Procesului-verbal din data de 27.09.1990 prin care IAS Miroslava preda suprafața de 30 ha teren arabil Primăriei Municipiului Iași, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafață da 1,5 ha ce face obiectul cererii, cu obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 59/2021 din 25 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității, invocată de pârâtul Guvernul României și s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., prin mandatar A., privind anularea în parte a H.G. nr. 35/2012 privind modificarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 1354/2001 și a actelor premergătoare individualizate de reclamant, respectiv: Hotărârea nr. 72/2011 a Consiliului Local al Municipiului Iași, Hotărârea nr. 296/2001 a Consiliului Local al Municipiului Iași, Hotărârea nr. 34/2001 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, Procesul-verbal de predare primire din data de 04.12.1991, Procesul-verbal din data de 27.09.1990 și Ordinul nr. 68/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iași, Consiliul Local al Comunei Miroslava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. S-a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și din oficiu și s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Amenajarea Teritoriului Iași (Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași), privind anularea încheierii de intabulare nr. x/28.04.2009. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. în calitate de moștenitor legal al lui D. prin procurator A. invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ. O primă critică, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se referă la greșita modificare a calității persoanelor implicate în raportul juridic analizat, recurentul susținând că în mod greșit s-a reținut calitatea sa de terț în condițiile în care este persoană vătămată prin actul administrativ. În ceea ce privește motivele de casare circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul arată, în primul rând, că potrivit art. 11 din legea nr. 554/2004, termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ se calculează de la data la care persoanei vătămate i s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă or, în raport de acest moment acțiunea era formulată în termen. O altă critică a recurentului, circumscrisă aceluiași motiv de casare, se referă la natura actului administrativ contestat. Recurentul susține că actul atacat are caracter normativ, aspect care rezultă din faptul că acesta nu i-a fost comunicat la data emiterii. Considerentele instanței de fond referitoare la calitatea de terț a recurentei sunt considerate eronate, afirmându-se că are calitatea de terț doar persoana față de care actul juridic nu produce efecte. Or, recurenta a fost vătămată prin emiterea actului atacat astfel încât nu putea fi considerată terț. De asemenea, recurentul arată că actul atacat identifică imobilele care fac parte din domeniul public al municipiului Iași doar în Anexa la H.G. nr. 35/2012, document care a fost comunicat părții doar odată cu întâmpinarea formulată de Guvernul României la data de 07.01.2021. În lipsa acestei anexe, identificarea terenului care făcea obiectul actului atacat nu era posibilă. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații-pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Consiliul Local al Comunei Miroslava au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 octombrie 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele arătate în continuare. 2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iași, constatând că recurentul-reclamant a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ. 2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante În ceea ce privește obiectul litigiului, Înalta Curte constată că, așa cum a precizat reclamantul, în fața instanței de fond, obiectul principal al cererii de chemare în judecată este anularea, în parte, a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012, iar cu titlu accesoriu acestui capăt de cerere principal, precizează că a solicitat instanței anularea în parte a documentelor premergătoare acestei hotărâri. În ceea ce privește natura actului atacat, prima instanță a reținut în mod corect că este vorba de un act individual întrucât în hotărârea atacată se identifică în mod concret imobilele care fac parte din domeniul public al Municipiului Iași, fără ca actul să conțină norme sau criterii pentru determinarea acestor imobile în mod abstract, care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de asemenea bunuri. Este vorba, așadar, de un act prin care se dispun măsuri concrete cu privire la bunuri determinate iar nu un act care să conțină reguli generale de conduită care să îi confere un caracter normativ. Faptul că nu i-a fost comunicat recurentului reclamant nu prezintă relevanță, natura actului nedepinzând de modalitatea de comunicare a acestuia, ci de conținutul actului și de modalitatea de stabilire a destinatarilor. De altfel, în mod corect a reținut instanța calitatea de terț a reclamantului în condițiile în care emitentul actului nu a intenționat să dispună măsuri cu privire la reclamant. Vătămarea pe care o pretinde reclamantul nu exclude calificarea acestuia ca terț în raport cu actul administrativ, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ enunțând posibilitatea ca un act administrativ individual să fie vătămător față de alte persoane decât destinatarul actului. În aceste condiții, în mod firesc Hotărârea de Guvern nu a fost comunicată reclamantului, acesta nefiind unul dintre destinatarii actului respectiv. În ceea ce privește termenul de formulare a acțiunii, se constată că, potrivit art. 11 din legea nr. 554/2004 "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că termenul de decădere prevăut de art. 11 alin. (2) din legea nr. 554/2004 intervine în situația în care, din motive temeince, persoana vătămată nu a respectat termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1). Dacă, însă, persoana vătămată a formulat în termen plângerea prealabilă și, în raport cu data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau în raport cu data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, se află încă în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) dreptul la acțiune al acesteia nu poate fi afectat. În raport modalitatea de redactare a alin. (2) din articolul menționat rezultă că termenul de decădere nu a fost instituit pentru a reduce perioada în care, în raport de alin. (1), o persoană poate formula acțiune, ci pentru a permite, în anumite condiții și limite temporale, formularea unei acțiuni peste termenul de prescripție de 6 luni. În consecință, cât timp instanța de fond nu a reținut depășirea termenului de prescripție reglementat de art. 11 alin. (1) din legea nr. 554/2004 nu putea să rețină nici faptul că ar fi intervenit decăderea ca urmare a împlinirii termenului de 1 an reglementat de alin. (2) al aceluiași articol. 2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,