ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1355/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, nr. 1701/09.12.1996 emis de pârât în favoarea S.C. B. S.A., pentru suprafața de 3630 mp, și rectificarea încheierii de întabulare a terenului în suprafață de 2629614 mp, prin diminuarea și radierea suprafeței de 3630 mp ce aparține reclamantului, în baza titlului de proprietate nr. x/24.06.2009.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 25 ianuarie 2018, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins, ca tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în privința capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, nr. 1701/09.12.1996.

Totodată, a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere și, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a constatat admisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 invocată de reclamant, prin raportare la prevederile art. 21, art. 44 alin. (2) și (3), art. 46, art. 47 alin. (1), art. 52 alin. (1) și art. 135 alin. (5) din Constituția României, înaintând excepția spre soluționare Curții Constituționale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că pricina s-a judecat, în lipsa părților, de către un alt judecător care, în opinia sa, nu a cunoscut problemele dezbătute pe durata litigiului, încălcându-se astfel principiul continuității impus de art. 19 din C. proc. civ. câtă vreme procesul era în derulare și nu era în stare de judecată a fondului cauzei.

Totodată, a apreciat că excepția de tardivitate a cererii s-a admis nelegal, cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 554/2004, pentru că nu există dovada comunicării certificatului contestat, instanța fiind în eroare cu privire la comunicarea acestuia.

Or, existența certificatului în alte dosare nu îndeplinește condiția comunicării actului la cererea sa sau la plângerea prealabilă, astfel cum impune art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, pârâtul refuzând eliberarea actului la plângerea prealabilă.

În fine, a apreciat că procesul s-a judecat prematur, întrucât, prin încheierea din data de 21.11.2017, a fost prorogată discutarea cererii de introducere în cauză a societății "B." S.A., terț beneficiar al certificatului de atestare supus anularii, care ulterior nu a mai avut loc dată fiind soluționarea prematură a cauzei, iar comunicarea unui număr de 14 acte de procedură, depuse la dosar de pârât și de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, solicitată la data de 23.01.2018, nu s-a mai realizat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, nr. 1701/09.12.1996 emis de pârât în favoarea S.C. B. S.A., pentru suprafața de 3630 mp, și rectificarea încheierii de întabulare a terenului în suprafață de 2629614 mp, prin diminuarea și radierea suprafeței de 3630 mp ce aparține reclamantului, în baza titlului de proprietate nr. x/24.06.2009.

Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins, ca tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în privința capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respingând, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.

Totodată, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată care a soluționat cauza se constată că este nefondată.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2, casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Dispozițiile art. 19 din C. proc. civ. prevăd că " Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii ".

Prin dispozițiile art. 214 din C. proc. civ. s-a statuat că,

"(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.

2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se repune pe rol ".

Din dispozițiile legale menționate rezultă că legea instituie continuitatea ca principiu fundamental al procesului civil, principiu care se justifică prin necesitatea ca judecătorul să își formeze convingerea în cauză prin perceperea directă a întregii desfășurări a procesului, inclusiv prin sesizarea unor aspecte de nuanță care nu pot fi surprinse ori reproduse în mod fidel în cuprinsul actelor de procedură întocmite în dosar.

Cu toate acestea, legiuitorul permite, pentru motive temeinice și în condițiile legii, înlocuirea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, respectiv în cazurile în care se admite cererea de recuzare, de abținere sau de incompatibilitate, cât și cele de imposibilitate obiectivă (deces, îmbolnăvire, promovare la o altă instanță etc.), instituind și un prag temporal până la care înlocuirea acestuia se poate produce fără consecințe în plan procesual.

Din această perspectivă este necesar a se determina dacă au existat motive temeinice de înlocuire a judecătorului inițial învestit și dacă înlocuirea s-a produs înainte de a se acorda părților cuvântul în fond.

În cauză, se constată, potrivit extrasului din Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2017 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Iași, că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în temeiul art. 23 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Conbsiliuului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, s-a modificat compunerea mai multor complete de judecată, printre care și a completului nr. 8 unde a fost repartizat aleatoriu acest litigiu .

Totodată, se observă că nu s-a procedat la soluționarea pricinii pe fond, ci a fost analizată cu prioritate excepția tardivității formulării acțiunii.

Prin urmare, nu se poate susține o încălcare a prevederilor legale invocate.

Cea de-a doua critică a recurentului vizând soluția asupra excepției tardivității cererii, de asemenea, se reține că nu poate fi primită.

Recurentul-reclamant a solicitat prin demersul său judiciar, înregistrat la data de 17.08.2017, anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, nr. 1701 emis la data de 09.12.1996, susținând că în mod greșit, parțial, s-a recunoscut dreptul de proprietate de către pârât în favoarea S.C. "B." S.A. prin acest certificat, pentru suprafața de 3630 mp teren, întrucât această suprafață se regăsește și în titlul de proprietate nr. x/24.06.2009 emis de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind imposibilă întabularea dreptului său de proprietate.

Recurentul susține că în mod nelegal a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii pentru că nu există dovada comunicării certificatului contestat.

Instanța de control judiciar reține că, recurentul fiind terț față de actul atacat, termenul de formulare a cererii de anulare curge de la data la care acesta a luat cunoștință de acest act, în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu i-a fost comunicat.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) - e).

Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,….".

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

În raport cu dispozițiile legale menționate, termenele curg, pentru persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia.

Data luării la cunoștință, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004, este data la care terțul putea și trebuia, avea posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de actul administrativ.

În acest sens, se reține că reclamantului i-a fost opus Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996 încă din anul 2002, făcându-se trimitere la acest act în litigiile în care părți au fost reclamantul și succesorii S.C. B." S.A, cum corect a sesizat prima instanță, respectiv sentința civilă nr. 8993/08.05.2002 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2001, în care reclamantul avea calitatea de pârât, Decizia nr. 154/24.01.2003 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2002, și decizia civilă nr. 778/10.06.2003 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2003.

Totodată, se reține că aceste hotărâri judecătorești, inclusiv certificatul a cărui anulare se solicită și încheierea de întabulare a dreptului de proprietate criticată, au fost depuse în dosarul nr. x/2012, având ca obiect acțiune în revendicare, în care recurentul din prezenta cauză avea calitatea de reclamant în contradictoriu cu S.C. "C." S.A. (succesoare a S.C. "B." S.A.) și S.C. "D." S.R.L. În aceste condiții, rezultă în mod clar că recurentul-reclamant a luat cunoștință de actul administrativ contestat cel mai târziu în anul 2012, respectiv din data de 25.10.2012 (dată de la care începe să curgă termenul), când respectivul act a fost depus în dosarul nr. x/2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.08.2017, așadar, cu depășirea termenului legal de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar constată că nu este întemeiată nici critica privind soluționarea prematură a procesului, judecătorul fondului analizând în mod corect cu prioritate excepția tardivității acțiunii, iar în raport cu soluția preconizată nu se mai impunea discutarea introducerii în cauză a societății B. S.A. și nici cererea părții de comunicare a unor înscrisuri care, de altfel, poartă data de înregistrare 23.01.2018, când cauza a fost reținută pentru soluționarea excepției invocate.

În fine, în raport cu afirmația recurentului că litigiul a fost soluționat în lipsa părților, Înalta Curte amintește prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ., care permit justițiabililor judecata cauzei în lipsă, în condițiile în care formulează o astfel de solicitare.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ..și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva

Sentinței nr. 8 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.