ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 95/2025

Ședința publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 26 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și s-a dispus plicarea pedepselor complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul A., lider județean al unei formațiuni politice, deputat în Parlamentul României și ministru al energiei la acel moment, în schimbul exercitării influenței asupra martorului B., la acea dată primar al municipiului Iași și promisiunii făcute denunțătorului de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea contractului privind proiectul de management al traficului în municipiul Iași cu C. și derularea în bune condiții a acestuia (acte ce intrau în atribuțiile martorului B., în calitate de reprezentant al beneficiarului), cu intenție directă, i-a pretins martorului D. un comision de 5% din valoarea acestui contract. Suma reprezentând acest procent (aproximativ 3,4 milioane RON) i-a fost remisă în două forme: parțial în numerar prin înmânarea sumei de 30.000 euro de către D., la data de 21.07.2013, la un restaurant libanez, din cadrul E. și, parțial, printr-un contract de consultanță fictiv, nr. x/2.05.2013, având valoarea de 5.000 euro lunar+TVA, ce a fost încheiat cu firma F., recomandată de G., persoană de încredere din anturajul lui A., prin care reprezentanții C. au remis acestei firme suma totală de 303.118 RON, în tranșe lunare, în perioada mai 2013- iunie 2014, banii fiind folosiți, în mare parte, pentru diverse cheltuieli ale organizației județene de partid, la solicitarea inculpatului A..

În ceea ce privește consumarea infracțiunii, instanța de fond a reținut că infracțiunea s-a consumat o dată cu pretinderea procentului de 5% din valoarea contractului încheiat de către C. cu Primăria Municipiului Iași, în prima parte a anului 2013, iar activitatea ulterioară, de primire a foloaselor pretinse, nu poate fi lipsită de relevanță penală constituind, alături de activitatea ilicită ce o precede, o unitate infracțională, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv cu stabilirea momentului consumării infracțiunii, care se situează după intrarea în vigoare a legii noi (codului actual), ultima tranșă de bani fiind remisă după 1 februarie 2014.

Astfel, s-a reținut că momentul epuizării infracțiunii a avut loc ulterior intrării în vigoare a noului C. pen. (și a modificărilor Legii 78/2000), ultima acțiune care a constituit elementul material al infracțiunii fiind săvârșită în luna iunie 2014 (ultima tranșă de 5.000 de euro).

Prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completului de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de inculpatul A. și a dispus înlăturarea, din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate, interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și k) din C. pen. și a dispoziției privind confiscarea sumei de 30.000 euro, fiind respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire numitul A., invocând cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a susținut că, în raport de Decizia nr. 1 din data de 20 ianuarie 2025, pronuntată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, infractiunea de trafic de influență, retinută în sarcina sa, a fost comisă în cursul anului 2012, la momentul pretinderii, sens în care termenul de prescripție s-a împlinit în luna octombrie 2022.

A arătat ca sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 453 si urm. din C. proc. pen., în sensul că împrejurarea nouă respectă cerința prevăzută de alin. (1) lit. a) a art. 453 din C. proc. pen., constituind un element necunoscut la momentul judecării cauzei, dar care este apt a dovedi netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de numitul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., text evocat de revizuent, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.

Înalta Curte constată că revizuentul A. a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a), în esență, susținând că împrejurările noi se referă pronunțarea Deciziei nr. 1 din data de 20 ianuarie 2025, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2024 și solicitând să se constate că, în ceea ce priveste infractiunea de trafic de influență reținută în sarcina sa, momentul de la care se calculează prescripția răspunderii penale este cel al pretinderii ce s-a realizat în anul 2012 și nu cel al epuizării, reținute de instanță ca fiind în anul 2014.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...), iar în cadrul examinării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Înalta Curte reține că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei ce a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, potrivit temeiului de drept invocat de condamnatul revizuent A., faptele sau împrejurările noi invocate trebuie să fi preexistat hotărârii atacate, să nu fi fost cunoscute de instanță și să aibă abilitatea de a conduce la soluția diametral opusă condamnării, respectiv achitarea.

Înalta Curte constată că soluția încetării procesului penal nu realizează exigența textului în privința soluției ce s-ar putea pronunța atâta timp cât se grefează pe ideea existenței infracțiunii dovedite în sarcina inculpatului ce a acționat cu vinovăției, însă trecerea timpului este cea care impune înlăturarea răspunderii penale, la un moment la care angajarea acesteia este considerată de legiuitor ca lipsită de utilitate socială și individuală (personală).

Prin Decizia nr. 1 din data de 20 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a art. 174 și a art. 154 alin. (2) din C. pen., prin data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor unice prevăzute de art. 289 - 292 din C. pen., în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalități normative ale elementului material, se înțelege data comiterii primei modalități alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalități alternative din conținutul infracțiunii și indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârșirii primei modalități alternative și comiterea unei alte modalități alternative ori între actele care compun acțiunea caracteristică uneia din modalitațile normative de săvârșire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalități normative.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și motivele invocate, Înalta Curte constată, contrar susținerilor apărării revizuentului, că interpretarea dată unei norme de drept în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, nu se circumscrie noțiunii de împrejurare nouă în accepțiunea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. În acest sens, Înalta Curte reamintește practica recentă a instanței supreme prin care s-a reținut că împrejurarea nouă invocată de apărare ca fiind reprezentată de cele statuate prin decizia nr. 37/08.06.2022, pronuntată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022, nu se poate circumscrie noțiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. De asemenea, cele statuate prin decizia anterior menționată nu se pot circumscrie noțiunii de fapte și mijloace de probă care să conducă la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, așa cum cer prevederile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. (ICCJ, secția penală, sentința penală nr. 535 din 11 octombrie 2023, dosar nr. x/2023); împrejurările la care a făcut trimitere partea în cererea formulată, respectiv pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională, nu pot avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (ICCJ, secția penală, decizia nr. 106/A din 28 martie 2024, dosar nr. x/2023).

Susținerile avocatului revizentului conform cărora practica instanței supreme invocate de procurorul de ședință și de către instanță, din oficiu și puse la dispoziția apărării nu ar avea relevanță în prezenta cauză deoarece nu dezleagă aplicabilitatea Deciziei nr. 1/2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt neîntemeiate, problema de drept evaluată fiind similară, referindu-se la incidența dezlegărilor de principiu în cauze definitiv soluționate. Relevantă soluționării cauzei o reprezintă deslușirea noțiunii de împrejurare nouă, conținută de cazul de revizuire invocat, ce are evaluare în raport cu o decizie pronunțată în unificare jurisprudențială, cum este cea a Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept din cadrul instanței supreme, fie a unei decizii pronunțate de instanța de control constituțional.

Soluția oferită de jurisprudența recentă este în sensul că o astfel de decizie (de unificare jurisprudențială) nu se poate circumscrie noțiunii de împrejurare nouă, conținută de cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte reține că Decizia nr. 1/2025 a instanței supreme (nepublicată în prezent), invocată de către revizuent drept faptă sau împrejurare nouă, nu poate produce efecte pentru trecut, o interpretare în sens contrar conducând la negarea principiului activității legii procesual penale și autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive.

În consecință, apărarea nu a invocat ori susținut aspecte care să infirme practica recentă (și consolidată) a instanței supreme și să impună apelarea la mecanismul schimbării jurisprudenței anterior evocate, astfel că se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, așa cum prevăd dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Obligă revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2025.