ÎCCJ, Decizia nr. 47/2023

Ședința publică din data de 22 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin sentința penală nr. 590 din data de 20 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1) lit. c), alin. (2) din C. pen. și la deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat suma de 1.500 RON.

În baza art. 272 din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 942 RON, a rămas în sarcina statului fiind plătită din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 27 noiembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un nou dosar pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind sumele de bani încasate prin conturile companiei B..

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2013, din data de 23 martie 2015, al Direcției Naționale Anticorupție, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în anul 2009, în calitate de ministru al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a pretins și primit de la C. și D. suma de 2.196.035 euro pentru a asigura promovarea hotărârii de guvern, pentru a face demersuri în vederea obținerii bugetului necesar, pentru a facilita firmelor susținute de C. încheierea contractului de închiriere de licențe E. prin exercitarea influenței asupra unor persoane din cadrul Guvernului, respectiv asupra unor funcționari. Suma de 2.196.035 euro a fost transferată la solicitarea sa în contul firmei F. pe care o controla prin intermediul lui G., în baza unor contracte de consultanță ce atestă operațiuni comerciale fictive.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul A. pentru săvârșirea:

- infracțiunii de spălarea banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru a se stabili circuitul financiar al sumelor de bani primite de acesta până la beneficiarii finali și implicarea acestora în săvârșirea faptelor;

- infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în anul 2008, în calitate de ministru al Comunicațiilor și al Societății Informaționale a pretins de la firma H., prin intermediul avocatului I., suma de 1.800.000 de euro pentru a aproba efectuarea plății aferente actului adițional nr. x, pentru a trece cu vederea deficiențele constatate și pentru a obține suplimentarea bugetului.

Dosarul disjuns a fost înregistrat sub numărul x/P/2015.

Prin ordonanța nr. 234/P/2015 din data de 05 noiembrie 2019 s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Dosarul disjuns a fost înregistrat sub numărul x/P/2019, în esență reținându-se că, în perioada 24 august 2010 - 13 noiembrie 2015, în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de 2.196.035 euro, reprezentând folosul patrimonial necuvenit obținut de inculpatul A. din infracțiunea de trafic de influență (folos primit în contul companiei F. din contul companiei J., la datele de 01 și 23 decembrie 2009), acesta a dispus transferul respectivei sume de bani, în mod succesiv, după cum urmează:

- în perioada 24 august 2010-07 octombrie 2013, din contul F., deschis la K. Elveția (societate controlată de inculpat), în conturile companiilor cipriote L., M. și N. (societăți controlate de inculpat), în baza unor contracte de împrumut încheiate de F. cu cele trei societăți din Cipru;

- în continuare, în perioada 05 septembrie 2011-13 noiembrie 2015, din conturile companiilor L., M. și N., în conturile S.C. O. S.R.L. și S.C. P. S.R.L., în baza unor contracte de asociere în participațiune, cu justificarea contribuție de capital și alte angajamente, cunoscând faptul că respectiva sumă de bani reprezenta folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de trafic de influență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2019, la data de 28 noiembrie 2019.

Prin încheierea nr. 226 din data de 17 iunie 2020, pronunțată de judecătorul de camera preliminară, în dosar nr. x/2019, au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A..

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin rechizitoriul nr. x/2019, din data de 27 noiembrie 2019, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prin încheierea nr. 26/C din data de 20 octombrie 2020, pronunțată în dosar nr. x/2019.2, de completul de 2 judecători de cameră preliminară, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 226 din data de 17 iunie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 3 judecători, a reținut următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 258 din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162 din data de 03 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., a art. 320

1

din C. proc. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Totodată, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 2.196.035 euro.

Prin aceeași sentință au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de influență și inculpații C., Q., R. și S..

Infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost condamnat inculpatul A. a constat în aceea că, în anul 2009, în calitate de ministru al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a pretins și primit de la C. și D. suma de 2.196.035 euro pentru a asigura promovarea hotărârii de guvern, pentru a face demersuri în vederea obținerii bugetului necesar, pentru a facilita firmelor susținute de C. încheierea contractului de închiriere de licențe E. prin exercitarea influenței asupra unor persoane din cadrul Guvernului, respectiv asupra unor funcționari.

Pentru contribuția infracțională avută la încheierea contractului cu licențe E., inculpatul A. a primit cu titlu de folos necuvenit suma de 2.196.035 euro, sumă ce a fost transferată la solicitarea sa în contul firmei F. pe care o controla prin intermediul lui G., în baza unor contracte de consultanță ce atestă operațiuni comerciale fictive. Inculpatul A. a inițiat proiectul de hotărâre de guvern în luna aprilie 2009.

Modalitatea în care inculpatului A. i-au parvenit banii din traficul de influență a fost descrisă în sentința de condamnare pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

S-a reținut, astfel, că martorul cumpărător de influență D. a înființat firma J., în contul căreia T., firma câștigătoare a contractului de închiriere de licențe E., aparținând martorului cumpărător de influență C., a virat toate sumele stabilite cu titlu de folos necuvenit inculpaților C., Q., R. și A..

Astfel, s-a reținut în sentința penală nr. 258 din 24 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție că, în data de 24 noiembrie 2009 între J., companie controlată de D. și F., companie controlată de inculpatul A., a fost încheiat un contract prin care F., în calitate de consultant se obliga sa presteze servicii IT și suport tehnic (inclusiv help desk), în conformitate cu termenii și condițiile incluse în contractul nr. x/09 septembrie 2009 semnat de T. cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale. Prețul contractului a fost de 1.503.023 EUR.

În data de 18 decembrie 2009, a fost semnat un act adițional prin care a fost suplimentat contractul cu produse, iar prețul a crescut cu suma de 693.012 EUR, ce trebuia plătită până la 31 decembrie 2009. Cumulul aritmetic al celor două contracte a însumat un total de 2.196.035 euro, plată ce a fost efectuată din contul J. aparținând lui D. către F. - beneficiar inculpatul A. și a reprezentat folosul real necuvenit obținut ca urmare a traficului de influență exercitat. În aceeași sentință a fost descrisă și modalitatea în care a fost înființată F..

S-a reținut astfel, pe baza declarațiilor martorului U. și ale inculpatului A., care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, că în luna august sau septembrie a anului 2009, când deținea funcția de ministru al Comunicațiilor și al Societății Informaționale, acesta din urmă l-a trimis pe G. în Elveția, la Zurich, pentru a înființa o societate prin intermediul căreia inculpatul A. să-și încaseze folosul necuvenit. V. s-a deplasat împreună cu C. la Zurich, unde, pe numele lui G., a fost înființată o societate de tip off-shore, înregistrată sub denumirea de F.. Ulterior, au avut loc mai multe deplasări la Zurich în cadrul cărora G. a semnat documente de plată pentru sume cuprinse între 50.000 de euro și 300.000 de euro.

S-a mai reținut, în sentința penală nr. 258 din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că raportul de constatare întocmit în cauză pe relația J., firmă ce aparținea lui D. și F., ce a fost înființată tocmai în scopul ca inculpatul A. să-și încaseze folosul necuvenit, reliefează cu fidelitate modul în care banii au ajuns la acesta.

Fiind o cauză disjunsă din cauza având ca obiect infracțiunea de trafic de influență, în care s-a emis rechizitoriul nr. x/2013 din data de 23 martie 2015 al Direcției Naționale Anticorupție și, ulterior, sentința penală nr. 258 din 24 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162 din data de 03 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, în prezenta cauză au fost administrate și probe care au fost administrate în dosarul nr. x/2013, respectiv înscrisuri și raportul de constatare nr. 187/P/2015 întocmit de Serviciul de Specialiști al DNA .

Raportul de constatare menționat descrie relația contractuală dintre J., controlată de D. și F., controlată în fapt de inculpatul A., prin intermediul căreia D. i-a virat inculpatului A. suma de 2.196.035 euro, în două tranșe, de 1.503.023 euro și de 693.012 euro.

Pentru justificarea celor două viramente bancare, la data de 24 noiembrie 2009 a fost încheiat un contract de consultanță între J. și F., prin care aceasta din urmă, în calitate de consultant, se angaja să furnizeze toate resursele necesare pentru a furniza servicii IT și suport tehnic în mod exclusiv pe teritoriul României, în perioada august 2009-31 decembrie 2012, pentru suma de 1.503.023 euro.

În data de 18 decembrie 2009, a fost semnat un act adițional prin care a fost suplimentat contractul și cu alte servicii, iar prețul a crescut cu suma de 693.012 euro, ce trebuia plătită până la 31 decembrie 2009.

Înscrisurile obținute de la autoritățile judiciare din Elveția, prin intermediul comisiei rogatorii efectuate în cursul urmăririi penale în prezenta cauză, evidențiază documentele de înființare ale companiei J., contul bancar din care a fost transferată către compania F. suma totală de 2.196.035 euro (1.503.023 EUR +693.012 EUR), rulajul aferent tranzacțiilor financiare efectuate prin acest cont bancar, precum și contul bancar aparținând companiei F., în care compania J. a transferat suma totală de 2.196.035 euro (1.503.023 euro +693.012 euro) și rulajul aferent tranzacțiilor financiare efectuate prin acel cont bancar .

Aceste înscrisuri au confirmat starea de fapt reținută în sentința penală nr. 258 din 24 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, cu privire la modul de înființare a companiei F., precum și la modalitatea în care banii din traficul de influență săvârșit de inculpatul A., respectiv suma de 2.196.035 euro, au intrat în posesia sa, dar a evidențiat realizarea și a unui alt transfer bancar, între B. și F. cu privire la suma de 4.560.000 euro.

Sintetizând starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat, Înalta Curte a reținut că, în contul F. a intrat suma totală de 6.856.053 euro:

- 2.196.953 euro de la J., la datele de 01 și 23 decembrie 2009, respectiv folosul necuvenit obținut de inculpatul A. prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență;

- 2.130.000 euro de la B., în perioada 15 august 2011-13 februarie 2014;

- suma de 2.530.000 euro de la B., la data de 30 aprilie 2014, în contul datoriei W., reprezentând echivalentul datoriei pe care companiile M., L. și N. o aveau față de F.).

Transferurile de bani din contul F. în conturile L., M. și N. (suma totală de 4.409.866,42 euro), s-au realizat în perioada 24 august 2010 - 07 octombrie 2013; și anume:

- suma de 1.104.449,32 euro transferată în contul L., în perioada 24 august 2010-21 noiembrie 2012, justificată prin contract de împrumut încheiat la data de 25 august 2011, cu două anexe întocmite la datele de 07 decembrie 2011 și 06 noiembrie 2012, din care rezultă că suma totală împrumutată de L. de la F. este de 1.085.000 euro, scadența fiind la data de 30 septembrie 2018;

- suma de 3.020.402,11 euro transferată în contul M., în perioada 26 aprilie 2012-7 octombrie 2013, justificată prin contract de împrumut încheiat la data de 25 aprilie 2012, cu două anexe întocmite în perioada 30 mai 2012-03 octombrie 2013, din care rezultă că suma totală împrumutată de M. de la F. este de 3.200.000 euro, scadența fiind la 30 septembrie 2018;

- suma de 285.014,99 euro transferată în contul N., la data de 27 septembrie 2012, justificată prin contractul de împrumut încheiat la 11 septembrie 2012 din care rezultă că suma totală împrumutată este de 285.000 euro, scadența fiind la data de 30 septembrie 2019.

Suma totală împrumutată de F. companiilor din Cipru-L., M. și N., prevăzută în contractele de împrumut și anexele acestora, cu scadența la data de 30 septembrie 2018 este de 4.570.000 euro.

Contractele de împrumut au fost încheiate pentru ca L. și M. să folosească banii împrumutați pentru contribuție de capital și alte angajamente legate de realizarea unui complex de construcții reprezentând o fermă de pește în Sinaia. Contractul de împrumut între F. și N. s-a încheiat pentru ca banii împrumutați să fie folosiți de N. drept contribuție de capital și alte angajamente într-o companie din România care are art. marketing, ca domeniu principal de activitate.

Transferurile de bani din conturile L., M. și N. în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L. în sumă totală de 6.115.932 euro, s-au realizat în perioada 5 septembrie 2011-13 noiembrie 2015; respectiv:

- suma de 1.215.032 euro transferată de L. în contul P. S.R.L., în perioada 05 septembrie 2011, justificată printr-un contract de asociere în participațiune încheiat la data de 20 iulie 2011, cu 3 anexe fără dată, în care se prevede contribuția L. la realizarea complexului de construcții, fermă pește, din Sinaia, precum și cheltuielile realizate de aceasta în cadrul acestui proiect de investiții este de în sumă totală de 1.575.000 euro;

- suma de 4.029.900 euro transferată de M. în contul O. S.R.L., în perioada 03 mai 2012-13 noiembrie 2015, justificată printr-un contract de asociere în participațiune încheiat la date de 20 aprilie 2012, cu anexele nr. 3 și nr. 7 întocmite în 12 iulie 2013, conform căruia contribuția M. la realizarea complexului fermă de pește din Sinaia de către O. S.R.L. se ridica la suma totală de 1.085.000 euro;

- suma de 871.000 euro, transferată de N. în contul O. S.R.L., în perioada 26 noiembrie 2012-03 octombrie 2014, pentru care nu a fost identificat un contract de asociere în participațiune, existând doar mențiunea din contractul de împrumut încheiat între F. și N. din 11 septembrie 2012, în sensul că banii vot fi utilizați pentru ca N. să își asume contribuția de capital și alte angajamente într-o companie din România.

Suma totală prevăzută în contractele de asociere în participațiune (încheiate în perioada 20 iulie 2011-03 octombrie 2014) cu titlu de contribuție a companiilor L., M. și N., la realizarea complexului fermă de pește, în Sinaia, de către P. S.R.L. și O. S.R.L. este de 3.531.000 euro.

Suma de 2.196.035 euro obținută din traficul de influență a fost transferată pe teritoriul României, alături de celelalte sume de bani, a căror proveniență nu a putut fi stabilită, prin intermediul companiilor L. Cipru, M. Cipru și N. Cipru, în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L. cu titlu de investiție, fiind astfel supusă unui proces de "albire", de disimulare a provenienței sale ilicite.

Prin încheierea contractelor de împrumut între F. și L., M. și N., precum și a contractelor de asociere în participațiune între aceste companii din Cipru și P. S.R.L. și O. S.R.L. s-a creat aparența realizării unei investiții de către societățile din România cu bani proveniți din afaceri legale.

Or, așa cum a arătat anterior, prima instanță a reținut că inculpatul A. a conceput și pus în aplicare acest mecanism financiar tocmai pentru a ascunde proveniența ilicită a sumei de 2.196.035 euro, pentru a putea evita eventuala descoperire a provenienței sumei de bani și pentru a împiedica recuperarea de către autorități a produsului infracțiunii.

În ceea ce privește, însă, perioada de timp în care a fost transferată suma de 2.196.035 euro în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L., Înalta Curte a reținut că, în mod greșit, parchetul a reținut aceeași perioadă de timp în care a fost transferată întreaga sumă de 6.115.932 euro din conturile L., M. și N. către societățile din România, respectiv perioada 05 septembrie 2011-13 noiembrie 2015.

Având în vedere obiectul acțiunii penale, precum și ordinea cronologică a tranzacțiilor financiare dintre J.-F., apoi dintre F. și companiile din Cipru, L., M. și N., iar în final, dintre aceste companii și societățile din România, P. S.R.L. și O. S.R.L., astfel cum este justificat circuitul banilor în contractele de împrumut, în contractele de asociere în participațiune și evidențiat în extrasele de cont ale companiilor menționate, Înalta Curte a constatat că perioada de timp în care suma de 2.196.035 euro a fost transferată din conturile companiilor din Cipru în conturile societăților din România este 05 septembrie 2011-14 septembrie 2012.

Astfel, într-o primă etapă, după ce în luna decembrie a anului 2009 a primit produsul traficului de influență, în sumă de 2.196.035 euro în contul F., inculpatul A., prin intermediul martorilor G., X. și Y., care reprezentau societățile, a conceput un contract de asociere în participațiune între L. și P. S.R.L., încheiat la data de 20 iulie 2011, în care este menționată contribuția L. la complexul de la Sinaia în sumă de 475.000 euro.

Ulterior, s-au întocmit și alte trei anexe, fără dată, prin care contribuția L. la investiția realizată de P. la complexul fermă de pește din Sinaia se majora, ajungând la suma totală de 1.575.000 euro.

Apoi, în data de 25 august 2011, inculpatul A. a conceput un contract de împrumut între F. și L. în care se arată că banii se vor folosi pentru contribuție de capital și alte angajamente legate de realizarea unui complex de construcții, reprezentând fermă de pește pe terenul de la Sinaia, str. x, jud. Prahova.

Ulterior, împrumutul a fost extins: la data de 07 decembrie 2011- la suma de 800.000, iar la data de 06 noiembrie 2012 -la suma de 1.085.000 RON.

Urmărind transferurile de bani pe relația F.-L. S.R.L., s-a observat că, în perioada 30 august 2010-21 martie 2012, de la F. la L., a fost transferată suma de 800.179,86 euro.

Verificând apoi extrasele de cont ale P. S.R.L., s-a constatat că, în perioada 05 septembrie 2011-27 martie 2012, de la L. la P. S.R.L., a fost transferată suma de 940.016 euro.

Prin urmare, în baza contractului de împrumut din 25 august 2011, F. a transferat către L., suma de 800.179,86. Anterior încheierii contractului de împrumut, din 24 august 2010 până în data de 12 august 2011, F. a mai transferat către L. suma de 19.198,19, astfel că, până la data de 21 martie 2012, în contul L. au ajuns, din contul F. unde se afla suma de 2.196.035 euro provenită din traficul de influență, suma de 819.378, 04 euro.

Astfel, suma de 940.016 euro care a fost transferată din contul L. în Contul P., până la data de 27 martie 2012, include suma de 819.378,04 euro, care provenea din banii obținuți din traficul de influență, și care fusese transferată din contul F. în contul L. în perioada 24 octombrie 2010-21 martie 2012.

Într-o a doua etapă, începând cu data de 20 aprilie 2012, inculpatul A. a conceput un contract de asociere în participațiune între M. și O. S.R.L., având ca scop realizarea aceluiași complex de construcții reprezentând fermă de pește pe terenul din Sinaia, str. x, jud. Prahova. Conform acestui contract, contribuția M. la investiție era de 485.000 euro, ulterior, prin întocmirea anexelor nr. 3 și nr. 7, la data de 12 iulie 2013, la acest contract contribuția M. a fost majorată cu câte 300.000 euro, ajungând la suma totală de 1.085.000 euro.

Apoi, în data de 25 aprilie 2012, inculpatul A. a conceput un contract de împrumut încheiat între F. și M. pentru suma de 485.000 euro, și cu privire la care au fost întocmite ulterior mai multe anexe, în intervalul 30 mai 2012-3 octombrie 2013, în care se menționează că suma totală împrumutată de M. de la F. este de 3.200.000 euro, banii urmând a fi folosiți pentru contractul de asociere în participațiune încheiat între M. și O. S.R.L..

Urmărind transferurile de bani pe relația F.-M., s-a observat că, în perioada 26 aprilie 2012-12 septembrie 2012, de la F. la M., a fost transferată suma de 1.445.219,69 euro.

Verificând, apoi, extrasele de cont ale O. S.R.L., s-a constatat că, în perioada 03 mai 2012-14 septembrie 2012, de la M., a fost transferată suma de 1.415.000 euro.

Astfel, suma de 1.415.000 euro care a fost transferată din contul M. în contul O. S.R.L. până la data de 14 septembrie 2012 este inclusă în suma de 1.445.219,69 euro, care provenea din banii obținuți din traficul de influență.

Prin urmare, până la data de 14 septembrie 2012, inculpatul A. a transferat succesiv bani din contul F. în conturile L. și M., apoi, din conturile acestora din urmă, în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L., iar în final i-a utilizat pentru acoperirea cheltuielilor generate de investiția din Sinaia, reprezentând complex de construcții, fermă de pește, suma totală transferată până la această dată fiind de 2.355.016 euro.

Prima instanță a reținut că această sumă de bani depășește suma de 2.196.035 euro, cât a reprezentat folosul necuvenit obținut de inculpatul A. din săvârșirea traficului de influență, iar acest fapt a fost generat de împrejurarea că, în datele de 15 august 2011 și 09 august 2012, în contul F. au intrat sumele de 100.000 euro, respectiv 50.000 euro de la B., fiind transferate astfel și aceste sume de bani alături de suma de 2.196.035 euro.

Ulterior, în intervalul 21 septembrie 2012-13 februarie 2014, au mai intrat în contul F. de la B. și alte sume de bani, respectiv suma de 1.980.000 euro, iar în data de 30 aprilie 2014, suma de 2.530.000 euro, aceasta din urmă reprezentând suma plătită de B. în contul datoriei W., care a preluat creanța pe care F. o avea față de M., L. și N..

Prin urmare, în contul F., alături de suma de 2.196.035 euro (provenită din traficul de influență), a mai intrat și suma de 4.660.000 euro, de la B., a cărei origine nu este cunoscută în prezent, suma totală intrată în contul F. fiind, în intervalul 1 decembrie 2009-30 aprilie 2014, de 6.856.035 euro.

Astfel se explică faptul că sumele de bani transferate în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L., în toată perioada indicată în actul de sesizare, 05 septembrie 2011-13 noiembrie 2015, depășesc suma provenită din traficul de influență. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, în perioada 24 august 2010-07 octombrie 2013, în conturile L., M. și N. a intrat suma totală de 4.409.866,1 euro, iar în perioada 05 septembrie 2011-13 noiembrie 2015, în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L. a intrat suma totală de 6.115.932 euro.

Prin sentința apelată s-a mai arătat că neconcordanțele care există în actul de sesizare cu privire la suma totală intrată în conturile L., M. și N. și suma totală intrată în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L., se explică prin aceea că înscrisurile comunicate de autoritățile elvețiene cu privire la sumele intrate în contul M. de la F. se referă la perioada 26 aprilie 2012-07 octombrie 2013, iar extrasele de cont ale O. S.R.L. cu privire la banii primiți de la M. se referă la perioada 03 mai 2012-13 noiembrie 2015. Autoritățile judiciare din Cipru nu au transmis înscrisuri cu privire la tranzacțiile efectuate de M. pentru că banca la care avea cont și-a închis sucursala în data de 31 martie 2017.

Față de aceste considerente, văzând că obiectul acțiunii penale în prezenta cauză este limitat la infracțiunea de spălarea banilor cu privire la suma de 2.196.035 euro, provenită din săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de trafic de influență, Înalta Curte a apreciat că trebuie avută în vedere ca reper temporal al desfășurării activității infracționale doar perioada de timp în care această sumă de bani a fost transferată succesiv în conturile societăților controlate de inculpatul A., respectiv perioada 30 august 2011-14 septembrie 2012, în care s-au efectuat următoarele transferuri de bani:

- 30 august 2011-12 septembrie 2012-perioada în care a fost transferată suma totală de 2.245.399,55 euro pe relația F. și companiile L. și M. (800.179,86 euro pe relația F.-L. și 1.445.219,69 euro pe relația F.-M.);

- 05 septembrie 2011-14 septembrie 2012-perioada în care a fost transferată suma totală de 2.355.016 euro pe relația L. și M. -societățile din România (940.016 euro pe relația L.-P. S.R.L. și 1.415.000 euro pe relația M.-O. SRL).

După data de 12 septembrie 2012, în perioada 27 septembrie 2013 până în data de 7 octombrie 2013, au fost transferate în conturile L., M. și N. din contul F. alte sume de bani (suma totală de 2.145.268,58 euro), provenite din sumele de bani transferate de B. în contul F. (2.100.000 euro), în perioada 15 august 2011-13 februarie 2014.

Apoi, în data de 30 aprilie 2014, a fost transferată în contul F. de la B., suma de 2.530.000 euro.

Deși, în răspunsul parțial al autorităților judiciare din Elveția sunt evidențiate transferurile de bani din contul F. în contul M. efectuate doar în perioada 26 aprilie 2013 - 07 octombrie 2013 și care sunt în sumă totală de 3.020.402,11 euro, din extrasul de cont al O. S.R.L. rezultă că M. a continuat să transfere bani în contul societății din România și după data de 7 octombrie 2013, respectiv în perioada octombrie-13 noiembrie 2015, astfel că suma totală care a ajuns în contul O. din contul M. a fost, în final, de 4.029.000 euro.

Instanța nu a putut avea în vedere ca perioadă a desfășurării activității infracționale, în prezenta cauză, perioada indicată de parchet în actul de sesizare, respectiv 24 august 2010 - 13 noiembrie 2015, chiar dacă alături de suma de 2.196.035 euro, în contul F. s-a încasat și suma de 4.660.000 euro de la B., pentru care există suspiciunea că ar face obiectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor, continuându-se cercetările într-un dosar separat.

În lipsa unor dovezi care să ateste faptul că suma de 2.196.035 euro a fost supusă unui proces de spălare prin depunerea acesteia într-un cont comun, alături de suma de 4.660.000 euro, astfel ca prin această modalitate a amestecării cu o altă sumă de bani și a unor transferuri ulterioare, în diferite conturi, să fie disimulată originea sa ilicită, instanța nu a putut reține ca perioadă a săvârșirii faptei întreaga perioadă în care a fost transferată o sumă mult mai mare decât cea care provenea din traficului de influență.

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că suma de 2.196.035 euro a fost deja transferată în România, până la 14 septembrie 2012, iar perioada în care au fost efectuate transferurile unor sume importante de bani din contul B. în contul F. (cu excepția sumelor de 100.000 euro și 50.000 euro, transferate la datele de 15 august 2011 și 09 august 2011) este ulterioară, respectiv 21 septembrie 2012-30 aprilie 2014.

Prin urmare, văzând că suma de 2.196.035 euro obținută din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență a fost transferată de către inculpatul A., prin interpuși, din contul F. în conturile L. și M., în perioada 30 august 2011 - 12 septembrie 2012, în baza contractelor de împrumut încheiate la 25 august 2011 (cu anexa din 7 decembrie 2011) și la data de 25 aprilie 2012 (cu anexele din datele de 30 mai 2012, 07 august 2012 și 06 septembrie 2012) și, în continuare, în perioada 05 septembrie 2011-14 septembrie 2012, din conturile L. și M., în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L., în baza contractelor de asociere în participațiune din 20 iulie 2011și 20 aprilie 2012, Înalta Curte a constatat că perioada în care inculpatul A. a transferat succesiv suma obținută din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pentru a-i da aparența provenienței legale, este 30 august 2011-14 septembrie 2012.

Referitor la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului A., Înalta Curte a constatat că, potrivit art. 29 alin. (1) b) din Legea nr. 656/2002, republicată, aflată în vigoare la data săvârșirii faptei și potrivit art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, care este în vigoare începând din data de 1 ianuarie 2022, infracțiunea de spălare a banilor constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

Doctrina și practica judiciară au definit acțiunea de ascundere sau disimulare ca fiind acea acțiune care constă în mascarea provenienței nelegale a acestora prin operațiuni complexe de natură juridică, economică sau financiară.

Pentru a exista infracțiunea de spălare de bani este obligatoriu ca activitățile de disimulare să fie precedate de comiterea unei infracțiuni din care să provină bunurile supuse spălării, această modalitate alternativă a elementului material fiind întotdeauna acțiune distinctă, situată în timp la un moment ulterior de cele ce formează latura obiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii premisă, dar care însă pot fi săvârșite și de același subiect activ.

În prezenta cauză, este dovedit dincolo de orice dubiu că suma de 2.196.035 euro a rezultat dintr-o activitate infracțională desfășurată de inculpatul A. pentru care a și fost condamnat definitiv.

Sub aspect subiectiv, infracțiunea de spălare de bani este condiționată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, doar în lipsa cunoașterii acestui aspect neputându-se angaja răspunderea sa penală. Or, este evident faptul că inculpatul A. cunoștea proveniența sumei de 2.196.035 euro, pe care a supus-o procesului de albire prin mecanismului complex de tranzacții financiare între firmele pe care le controla în Elveția, Cipru și România, pentru ca în final să se poată folosi de produsul activității infracționale, în sensul cheltuirii sumei de bani cu titlu de investiție în România.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că, în drept, fapta inculpatului A., care în perioada 30 august 2011-14 septembrie 2012 a disimulat originea ilicită a sumei de 2.196.035 euro, reprezentând folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de trafic de influență (folos primit în contul companiei F. din contul companiei J. la datele de 01 și 23 decembrie 2009) prin aceea că a dispus transferul respectivei sume de bani, în mod succesiv, după cum urmează:

- în perioada 30 august 2011 - 12 septembrie 2012, din contul F. deschis la K. Elveția, (societate controlată de inculpat prin intermediul lui G.) în conturile companiilor cipriote L. și M. (societăți controlate de inculpat prin intermediul lui G.), în baza unor contracte de împrumut încheiate de F. cu cele două societăți din Cipru,

- în continuare, în perioada 05 septembrie 2011-14 septembrie 2012, din conturile companiilor L. și M., suma a fost transferată în conturile S.C. O. S.R.L. și S.C. P. S.R.L., în baza unor contracte de asociere în participațiune, cu justificarea contribuție de capital și alte angajamente, cunoscând faptul că respectiva sumă de bani reprezenta folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de trafic de influență, întrunește elementele de constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data săvârșirii faptei).

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de spălarea banilor constând în disimularea originii ilicite a sumei de 2.196.035 euro prin transferuri succesive la diferite intervale de timp a unor sume de bani, dispuse de inculpatul A. între societăți situate în Elveția, în Cipru și în România, pe care le controla, în baza unui mecanism complex creat de acesta, constând în încheierea unor contracte de asociere în participațiune și de împrumut între aceste societăți pentru justificarea transferurilor de bani efectuate, este dovedit cu mijloacele de probă administrate în cauză.

În acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante înscrisurile privind actele constitutive ale societăților F. din Elveția, L., M. și N., din Cipru, P. S.R.L. și O. S.R.L. din România, contractele de împrumut încheiate între F. și fiecare din societățile din Cipru- L., M. și N., și contractele de asociere în participațiune, încheiate între societățile din Cipru și P. S.R.L. și O. S.R.L., precum și cele reprezentând extrase de cont și documente aferente tranzacțiilor financiare, din care rezultă transferurile de bani între conturile societăților menționate (pe de o parte între F. și L., M. și N., iar pe de altă parte, între L., M., N. și societățile din România, P. S.R.L. și O. SRL).

Înalta Curte a reținut că înscrisurile prezentate se coroborează cu raportul de constatare nr. 187/P/2013 din 20 martie 2015 întocmit de Serviciul de specialiști al DNA și cu declarațiile martorilor G., X., Z., AA. și BB., precum și cu declarațiile inculpatului A..

Astfel, s-a reținut că martorii menționați și inculpatul A. au declarat că, în fapt, acesta din urmă a fost cel care a înființat F., L., M., N. (prin intermediul martorului G.) și O. (prin intermediul martorului X.), precum și cel care a controlat întreaga activitate a acestor societăți, de asemenea, prin interpuși (G. pentru societățile din Cipru, X., AA. și Z. pentru O. SRL).

În ceea ce privește S.C. P. S.R.L., s-a reținut că, deși asociat unic și administrator figura în acte sora inculpatului, martora Y., toate deciziile erau luate de inculpat, iar de conceperea și derularea contractului de asociere în participațiune, de transferurile de bani efectuate în baza acestui contract s-a ocupat tot acesta, astfel cum rezultă din declarația martorei BB..

Împrejurările evidențiate de martorii audiați în cauză și chiar de inculpatul A. au fost reținute, de instanța de fond, ca fiind relevante în evidențierea mecanismului privind transferul, la diferite intervale de timp, a unor sume de bani din suma de 2.196.035 euro primită de inculpat în contul F. în decembrie 2009, în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, către alte societăți înființate în acest scop în Cipru și ulterior, din conturile societăților din Cipru în conturile celor două societăți controlate de inculpat în România, activitate continuă de disimulare, de ascundere a adevăratei proveniențe ilicite a sumei de 2.196.035 euro.

Această activitate de disimulare s-a derulat continuu, în perioada 30 august 2011 - 14 septembrie 2012, data de 30 august 2011 reprezentând data la care a fost transferată de la F. la L. prima tranșă de bani (din suma de 2.196.035 euro aflată în contul F. din anul 2009), în baza contractului de împrumut încheiat între F. și L. la data de 25 august 2011, iar data de 14 septembrie 2012 reprezentând data la care a intrat în contul O. S.R.L. ultima tranșă de bani (din suma de 2.196.035 euro aflată în contul F. din anul 2009 și transferată apoi succesiv în conturile L. și M.), în baza contractului de asociere în participațiune încheiat între L. și M. la data de 20 aprilie 2012.

Astfel, transferurile de bani din suma de 2.196.035 euro s-au realizat în intervalul 30 august 2011 - 12 septembrie 2012, pe relația F.-L. și M. și în continuare, în intervalul 05 septembrie 2011-14 septembrie 2012, pe relația L. S.R.L. și M.-O. S.R.L..

Martorul G., relatând despre modalitatea în care a înființat la solicitarea inculpatului A. compania din Elveția, F., a declarat că scopul pentru care inculpatul A. a înființat, în Elveția, F. a fost acela "de a încasa niște bani de undeva și de investi acești bani în anumite proiecte", respectiv într-o păstrăvărie, la Sinaia.

Martorul a mai declarat că, din discuțiile pe care le-a purtat cu inculpatul A. cu privire la investirea banilor din Elveția în România, a rezultat că acesta nu voia să investească direct din societatea din Elveția în România pentru că, "pe de o parte, Elveția nu este în UE, iar pe de altă parte are o reputație proastă, în sensul că acolo se ascund bani".

În cadrul acestor discuții, inculpatul i-a spus martorului că este nevoie de o firmă tampon prin intermediul căreia urma să fie trimise de la F. la P. S.R.L. sumele de bani necesare realizării investiției în păstrăvărie și așa a luat ființă L..

Martorul a mai declarat că între L. și P. S.R.L. s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, care cuprindea un desfășurător al sumelor ce urmau să fie trimise la P. S.R.L., inculpatul A. fiind cel care se ocupa de partea de finanțare la P. S.R.L. pentru realizarea investiției în păstrăvărie.

Martorul a mai declarat că, după același mecanism, a fost creată și M., care a fost implicată în relația cu O. S.R.L., de care, în fapt, se ocupa tot inculpatul A., deși în acte figura asociat și administrator Aprodu Marian.

De asemenea, martorul a mai relatat că inculpatul A. i-a solicitat să deschidă o altă companie în Cipru, N. care să desfășoare activități economice cu O. S.R.L., pentru că prin M. se derulaseră deja foarte mulți bani.

Martorul a declarat și faptul că sumele de bani care au ajuns în modalitatea descrisă în conturile P. S.R.L. și O. S.R.L. au fost utilizate pentru realizarea păstrăvăriei și pentru cumpărarea unor apartamente și a unor terenuri.

Martorul Aprodu Marian, relatând despre înființarea O. S.R.L., despre relațiile acestei societăți cu M. și N., a declarat că scopul înființării acestei societăți, în anul 2011, a fost acela ca inculpatul A. să facă investiții în țară cu bani proveniți din străinătate, despre care nu i-a dat vreodată impresia că ar fi ai lui.

Martorul a subliniat, însă, că beneficiarul afacerii derulate de O. S.R.L. era inculpatul A., împreună, eventual, cu investitorii din străinătate, inculpatul fiind cel care îl anunța câți bani intrau în contul societății și ce destinație să aibă. Martorul a mai declarat că banii intrați în O. S.R.L. au fost investiți în CC. și restaurantul DD. din Sinaia.

Martorul AA., care a fost o perioadă administrator la O. S.R.L., a declarat că toate deciziile cu privire activitatea societății erau luate de inculpatul A..

Din declarațiile acestor martori a rezultat faptul că prin intermediul societăților înființate în scopul de a transfera banii primiți în compania din Elveția în societățile din România, prin intermediul celor trei societăți înființate în Cipru, inculpatul A. a desfășurat o activitate de "albire" a banilor obținuți din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, astfel încât aceștia să aibă în România aparența unor investiții din surse licite aflate în străinătate.

Prin urmare, analizând ansamblul materialului probator, Înalta Curte a constatat că activitatea desfășurată de inculpatul A., care a înființat toate aceste societăți pe numele altor persoane, pentru a putea primi banii proveniți din săvârșirea unei infracțiuni și pentru a-i putea cheltui ulterior ca și cum ar fi avut o proveniență licită, astfel încât să nu se poată descoperi nici săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și nici utilizarea banilor, îngreunând astfel, atât descoperirea infracțiunii premisă sau predicat, cât și recuperarea produsului infracțiunii, constituie o împrejurare de fapt care dovedește pe deplin că transferurile succesive de bani din suma de 2.196.035 euro prin conturile societăților controlate de inculpat, din străinătate și din România, constituie o veritabilă activitatea de disimulare a provenienței din săvârșirea unei infracțiuni a acestei sume de bani.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile atașate elementului material, ale căror consecințe se reflectă și în ceea ce privește latura subiectivă, respectiv aceea ca bunurile să provină din săvârșirea unei infracțiuni și autorul infracțiunii de spălarea banilor să cunoască aceasta.

În cauză, suma de 2.196 035 euro, care a fost supusă procesului de disimulare în ceea ce privește proveniența sa, a fost obținută de inculpatul A. în urma săvârșirii de către acesta a infracțiunii de trafic de influență, aspect dovedit cu sentința nr. 258 din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162 din 3 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 judecători pronunțate în dosarul penal nr. x/2016 Este evident deci că inculpatul A. a cunoscut proveniența ilicită a sumei de bani atunci când a derulat activitatea de spălarea banilor.

În ceea ce privește urmarea imediată, Înalta Curte a constatat că aceasta a constat în starea de pericol creată pentru relațiile financiare, pentru stabilitatea și reputația sectorului financiar.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii de spălarea banilor, sub forma intenției directe, Înalta Curte a reținut că este dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Împrejurările și situațiile de fapt evidențiate de înscrisuri și declarațiile martorilor G., Aprodu Marian, AA., BB. și Z. au evidențiat faptul că inculpatul a derulat tranzacțiile financiare între societățile care îi aparțineau în fapt și a conceput un cadru contractual pentru efectuarea tranzacțiilor, tocmai pentru a putea investi, într-o afacere pe teritoriul României, suma de 2.196.035 euro provenită din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fără a se putea cunoaște sursa ilicită a banilor.

Totodată, s-a reținut că mobilul și scopul urmărit de inculpatul A. a fost acela de a ascunde implicarea sa în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și de a pune la adăpost folosul necuvenit primit, prin îngreunarea identificării sursei ilicite.

Or, crearea aparenței unei investiții străine din surse legale prin intermediul unor societăți, în care scriptic inculpatul nu avea nicio calitate, într-o afacere pe teritoriul României, realizată de societăți în care asociați și administratori erau alte persoane, iar nu inculpatul A., avea aptitudinea de a îngreuna descoperirea săvârșirii infracțiunii de trafic de influență și recuperarea de către stat a unei importante sume de bani, provenită din săvârșirea acestei infracțiuni.

Astfel, deși săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul A. a fost descoperită de către autorități, iar inculpatul a fost condamnat și s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.196.035 euro, statul a recuperat de la inculpatul A. infima sumă de 257 RON, în ciuda faptului că societățile controlate, în fapt, de acesta au realizat investiții cu această sumă de bani, așa cum s-a reținut în prezenta hotărâre.

Prin urmare, scopul urmărit de inculpatul A. de a face imposibilă recuperarea de către stat a sumei provenite din traficul de influență a fost atins tocmai prin săvârșirea de către inculpatul A., cu intenție directă, a infracțiunii de spălarea banilor.

În speță, consumarea infracțiunii de spălarea banilor a intervenit la data încetării acțiunii de disimulare a originii ilicite a sumei de 2.196.035 euro, acțiune care s-a desfășurat continuu, prin transferuri succesive ale unor sume de bani la diferite intervale de timp, până la momentul la care a fost transferată întreaga sumă de bani.

Prin urmare, în speță, infracțiunea de spălarea banilor este o infracțiune continuă, deoarece implică o continuitate la nivelul acțiunii de disimulare, realizată prin transferuri succesive la diferite intervale de timp ale unor sume de bani, până la transferarea întregii sume provenite din săvârșirea infracțiunii predicat.

În această situație, tocmai în considerarea faptului că subiectul are posibilitatea de a pune capăt actului său de conduită, dar alege să lase să își continue efectele, art. 154 alin. (3) din C. pen. prevede, în cazul infracțiunilor continue, că termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data încetării acțiunii.

Având în vedere caracterul continuu al elementului material al infracțiunii de spălarea banilor, astfel cum este configurat în prezenta cauză, Înalta Curte a constatat că termenul de prescripție, conform art. 154 alin. (3) din C. pen., curge de la data încetării acțiunii continue de disimulare, respectiv de la data la care transferurile succesive de bani s-au realizat, în sensul că suma de 2.196.035 euro, care provenea din săvârșirea unei infracțiuni, a ajuns în conturile societăților din România ale inculpatului A., având aparența unei investiții licite din străinătate.

Instanța a apreciat că este neîntemeiată apărarea inculpatului A. în sensul că termenul de prescripție se calculează de la data primului act material, respectiv de la data încheierii primului contract de împrumut între F. și L., respectiv de la data de 25 august 2011, fiind eronată invocarea deciziei nr. 5 din 11 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 2 mai 2019.

Această decizie se referă la "infracțiunile simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp", în vreme ce infracțiunea de spălarea banilor, săvârșită în modalitatea disimulării originii ilicite a provenienței unei sume de bani prin transferuri succesive, cu caracter continuu, a unor sume mai mici de bani, până la transferul întregii sume, este o infracțiune continuă, în cazul căreia termenul de prescripție curge de la data încetării acțiunii de transfer.

Analizând apărările inculpatului A. prima instanță a arătat că inițial, în dosarul nr. x/2013, în data de 19 ianuarie 2015, cu privire la suma de 2.196.035 euro, care constituia folosul necuvenit obținut în urma infracțiunii de trafic de influență, inculpatul A., a declarat, că F. era un vehicul de acumulare de capital ce urma a fi utilizat exclusiv în scopuri politice, respectiv cheltuieli de partid și finanțarea campaniei electorale, fiind înființată de C. ca verigă în lanțul de distribuire a fondurilor provenite din afacerea E.. Totodată, cu prilejul aceleiași audieri, inculpatul A. a declarat că nu a deținut niciodată instrumentele de decontare pentru administrarea efectivă a fondurilor transferate în F., că nu știe cine și în ce mod a realizat operațiunile financiare. Inculpatul A. a