- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 mai 2007
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Tașatan împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește la Istanbul. La 3 august 1983 Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului. Un comitet de experți a evaluat valoarea terenurilor expropriate și această sumă a fost plătită lui atunci când expropriarea a avut loc. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Tribunalul Civil Küçükçekmece i-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală care decurge de la data expropiării. La 5 noiembrie 1993, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește data de începere a calculului dobânzii. La 21 iulie 1994, Tribunalul Civil Küçükçekmece și-a confirmat hotărârea anterioară.
La 10 octombrie 1994, Curtea de Casație a susținut hotărârea menționată anterior. 10. Între timp, reclamantul a inițiat o procedură de execuție (icra takibi) împotriva Direcției Generale a Autostrăzilor prin intermediul Biroului lui Istanbul Bailiff pentru a asigura plata compensației acordate de instanța de primă instanță. 11. La 6 ianuarie 1998, reclamantul a fost plătit 6.846.778.000 lira turcă (TRL). 12. La 19 iulie 1999, reclamantul a depus o acțiune la Tribunalul Civil Ankara de Primă Instanță și a solicitat compensarea pentru pierderea suportată ca urmare a unei plăți întârziate și a inflației, în conformitate cu art. 105 din Codul Obligațiilor. 13. La 28 decembrie 1999, Tribunalul Civil Ankara de Primă Instanță a respins cererea reclamantului.
La 12 mai 2000, Curtea de Casație a susținut hotărârea menționată anterior. 14. Conform scrisoarea din 5 aprilie 2004 de la Biroul lui Istanbul, Hotărârea Generală a Autostrăzilor încă datorează RTL 625.000.000 EUR (384) reclamantului. 15. Referindu-se la scrisoarea Direcției Generale a Autostrăzii din 27 iulie 2005, Guvernul a afirmat că au plătit suma totală datorată și că biroul lui Bailiff a anulat cazul privind procedurile de executare. 16. Cu toate acestea, într-o scrisoare din 14 octombrie 2005, biroul lui Bailiff a declarat că Hotărârea Generală a Autostrăzilor încă datorează 652 lira turcă nouă reclamantului.
4. The applicant was born in 1945 and lives in Istanbul.
On 3 August 1983 the General Directorate of National Roads and Highways expropriated a plot of land belonging to the applicant. A committee of experts assessed the value of the expropriated land and this amount was paid to him when the expropriation took place.
Following the applicant's request for increased compensation, on 5 November 1993 the Küçükçekmece Civil Court of First Instance awarded him additional compensation plus interest at the statutory rate running from the date of the expropriation.
On 5 November 1993 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court in respect of the commencement date for the calculation of the interest.
On 21 July 1994 Küçükçekmece Civil Court of First Instance confirmed its previous judgment.
On 10 October 1994 the Court of Cassation upheld the aforementioned judgment.
In the meantime, the applicant initiated execution proceedings (icra takibi) against the General Directorate of Highways via the Istanbul Bailiff's Office in order to enforce the payment of the compensation awarded by the first instance court.
On 6 January 1998 the applicant was paid 6,846,778,000 Turkish liras (TRL).
On 19 July 1999 the applicant filed an action with the Ankara Civil Court of First Instance and requested compensation for the loss sustained as a result of late payment and inflation, pursuant to Article 105 of the Code of Obligations.
On 28 December 1999 the Ankara Civil Court of First Instance dismissed the applicant's request. On 12 May 2000 the Court of Cassation upheld the aforementioned judgment.
According to the letter dated 5 April 2004 from the Istanbul Bailiff's Office, the General Directorate of Highways still owed TRL 625,000,000 (EUR 384) to the applicant.
Referring to the General Directorate of Highways' letter dated 27 July 2005, the Government claimed that they had paid the total amount due and that the Bailiff's office had struck out the case concerning the enforcement proceedings.
However, in a letter dated 14 October 2005, the Bailiff's office stated that the General Directorate of Highways still owed 652 New Turkish liras to the applicant.