ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2024
Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 595/2023 din 6.09.2023 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 349 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente (concurs ideal de infracțiuni) astfel că, în temeiul art. 38 alin. (2) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Bacău.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei Primăriei Municipiului Bacău, județul Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C Bacău, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Bacău, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, obligațiile stabilite sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 349 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., prin administratorul C., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 13.000 de RON (reprezentând 130 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 de RON (reprezentând 200 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente (concurs ideal de infracțiuni) astfel că, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 20.000 de RON, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, și anume 11.000 de RON, urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii in cuantum de 31.000 de RON.
În temeiul art. 19 și 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1371, art. 1373, art. 1381 și art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile: D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și au fost obligați, în solidar, pe inculpații A. și B. S.R.L., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. O. S.A. să plătească acestei fiecărei părți civile suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale, iar părților civile K., L., M., N., suma de 300 RON lunar prestație periodică de la data producerii accidentului din data de 25.06.2019 și până la împlinirea vârstei de 18 ani iar după majorat, până la împlinirea vârstei de 26 ani, doar sub condiția continuării studiilor (în aplicarea principiului instituit de art. 524 C. civ., cel aflat în continuarea studiilor după vârsta de 18 ani neputându-se întreține din munca sa).
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea părții civile D. de obligare a inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 20.000 cu titlu de daune materiale.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a P., cu sediul în București, str. x bis, constatată lipsa calității procesuale pasive a P. și a fost respinsă acțiunea civilă a părților civile în contradictoriu cu P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a constatat că inculpații A. și S.C. B. S.R.L. au fost asistați de apărător ales (dl. avocat Q.), iar părțile civile au fost asistate de apărător ales R..
S-a luat act că părțile civile au precizat că cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat îl vor solicita pe cale separată.
S-a luat act că inculpații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 alin. (1), (2) și (3) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și S.C. B. S.R.L., fiecare la plata sumei de 1150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații A. și S.C. B. S.R.L., părțile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N. prin reprezentant legal D., H. și apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A..
Prin decizia penală nr. 291/20.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanții-inculpați A. și S.C. B. S.R.L. și de apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A. împotriva sentinței penale nr. 595/2023 din 6.09.2023 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2020.
A fost desființată în parte sentința penală apelată, în latura penală și în latura civilă cu privire la soluția dată acțiunii civile exercitate de părțile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., și H..
Rejudecând cauza, în aceste limite:
În baza art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunțării prezentei decizii.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Bacău.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile, în cadrul Primăriei Primăriei Municipiului Bacău, județul Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C Bacău, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Bacău, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 96 din C. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, obligațiile stabilite sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raporatat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. B. S.R.L., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. x/2017, CUI x, cu sediul social în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., raportat la art. 136 alin. (1) din C. pen., art. 137 din C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 13.000 de RON (reprezentând 130 de zile-amendă x 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., și H..
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta decizie.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-părți civile E., L., K., J., I., M., D., G., F., N., prin reprezentant legal D., și H. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen., au fost obligați apelanții - părți civile la plata către stat a sumei de câte 50 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați A. și S.C. B. S.R.L. și de apelanta-parte responsabilă civilmente O. S.A. au rămas în sarcina statului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs în casație inculpații A. și S.C. B. S.R.L., prin avocat Q., conform împuternicirii avocațiale nr. x/2024, aflată la dosarul cauzei la fila nr. x, la data de 12.04.2024, prin e-mail .
Prin cererea formulată, inculpații A. și S.C. B. S.R.L. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
Recurenții au invocat, în esență, faptul că au fost condamnați în mod definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen., deși fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului în casație și achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen.
În dezvoltarea cazului de casare precizat anterior, inculpații au invocat următoarele:
Referitor la soluția de condamnare dispusă față de cei doi recurenți, aceștia au invocat faptul că prin încheierea nr. 998 din data de 27.10.2023, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2022, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că S. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului de muncă din 25.06.2019, ceea ce relevă în mod indirect ca nu a avut nicio înrâurire asupra producerii evenimentului împrejurarea ca acesta nu deținea certificat de competență profesională pentru a conduce încărcătorul frontal T. și nu subzistă nici legătura de cauzalitate dintre inacțiunea inculpaților A. și B. și decesul victimei L..
A solicitat să se aibă în vedere că prin aceeași hotărâre s-a stabilit și faptul că nicio persoană, indiferent ce diligență ar fi manifestat sau ce pregătire ar fi avut, nu putea sa observe victima care intrase în zona de acțiune a utilajului si nu putea anticipa acțiunea acestuia din urma. Prin urmare, apărarea a apreciat că în acest caz inculpații nu au avut nicio contribuție la producerea accidentului de muncă și la decesul victimei L., în condițiile în care măsurile de protecție a muncii și sănătății au fost luate de angajator prin Instrucțiunea nr. 23, însă victima nu a respectat aceste măsuri.
Câtă vreme s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de ucidere din culpă, iar prin hotărârea anterior evocată s-a reținut că au fost luate măsurile de protecție a muncii prin Instrucțiunea nr. 23, nu se poate aprecia că a existat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 349 din C. pen.
Un alt element de nelegalitate a hotărârii pronunțate vizează faptul că inculpații nu au calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 349 din C. pen.
În susținerea acestei critici, recurenții au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 69/2017, prin care s-a apreciat că subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 349 din C. pen. este unul calificat, responsabilitatea angajatorilor fiind exclusivă. Astfel, obligația angajatorului este legală, deci prevăzută de lege și nu poate fi atrasă responsabilitatea unei alte persoane pe temei convențional. Or, în cauza dedusă judecății, angajatorul este S.C. O. S.A., iar din interpretarea dispozițiilor legale în domeniul muncii și dreptului comercial, inculpații nu au calitatea de administratori ai angajatorului.
Contractul de prestări servicii nr. x/2017, încheiat între S.C. B. S.R.L. și O. nu putea să ducă la transmiterea legală a masurilor de protecție a muncii și a sănătății lucrătorilor, atâta vreme cât dispoziția din art. 6 alin. (2) din Legea 319/2006 prevede în mod expres că un asemenea act nu îi exonerează pe angajator de răspundere în domeniul protecției muncii, prevederea aceasta reprezentând o aplicare a art. 6 alin. (1) din lege, care precizează clar că numai angajatorul are obligația de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor.
Prin încheierea din 29.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291/20.03.2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.
În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.
Examinând recursul în casație declarat de inculpații A. și S.C. B. S.R.L. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 29.05.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă (doar în anumite cazuri) prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.
Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa tipicității obiective a infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., motivat de faptul că nu există legătură de cauzalitate între evenimentul produs și acțiunea inculpaților, iar aceștia nu au calitatea de subiecți activi ai infracțiunii.
În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 349 alin. (1) din C. pen.
Astfel, instanța de apel a reținut în fapt, în esență, că inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L. Bacău, desemnată cu organizarea, conducerea, administrarea și reprezentarea activității curente a S.C. O. S.A., nu a asigurat condițiile necesare desfășurării în siguranță a activităților în cadrul societății, prin desemnarea unor lucrători neautorizați de a conduce și manevra încărcătorul frontal T., fără a adopta soluții conforme prevederilor legale în vigoare prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare contrar dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a), d) și alin. (4) lit. c) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 și prevederilor pct. 2 din Instrucțiunea nr. 23 "Pentru lucrul cu vola în activitățile Încărcare-Transport-Descărcare" aparținând S.C. O. S.A., creând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă concretizat în aceea că la data de 25.06.2019, numitul S. în timp ce manevra un utilaj mecanic tip volă în incinta societății S.C. O. S.A. din satul Stejaru, jud. Neamț, l-a surprins și accidentat mortal pe numitul L., prinzându-l între cupa utilajului și un zid de beton al unei hale.
De asemenea, în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L. Bacău s-a reținut că fiind desemnată cu organizarea, conducerea, administrarea și reprezentarea activității curente al S.C. O. S.A., nu a adoptat soluții conforme prevederilor legale în vigoare prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a), d) și alin. (4) lit. c) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 și prevederilor pct. 2 din Instrucțiunea nr. 23 "Pentru lucrul cu vola în activitățile Încărcare-Transport-Descărcare" aparținând S.C. O. S.A., creând astfel un pericol iminent de producere a unui accident de muncă concretizat în aceea că la data de 25.06.2019, numitul S. în timp ce manevra un utilaj mecanic tip volă în incinta societății S.C. O. S.A. din satul Stejaru, jud. Neamț, l-a surprins și accidentat mortal pe numitul L., prinzându-l între cupa utilajului și un zid de beton al unei hale.
Fapta de care sunt acuzați inculpații este reglementată de art. 349 alin. (1) din C. pen., potrivit căruia constituie infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă: "neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională; se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".
Din textul legal se poate observa că pentru existența laturii obiective a infracțiunii menționate trebuie întrunite cumulativ trei condiții:
- omisiunea de a lua una din măsurile legale de securitate și sănătate în muncă;
- persoana care săvârșește această faptă să aibă îndatorirea legală de a lua aceste măsuri;
- prin neluarea măsurii să se creeze un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
Așa cum rezultă din textul legal, existența faptei nu este condiționată de producerea accidentului de muncă sau de apariția bolii profesionale. Infracțiunea prevăzută de art. 349 din C. pen. este una de pericol concret, dispozițiile legale prevăzând cerința ca fapta să creeze starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită.
Urmarea infracțiunii este pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
În sensul legii, termenul de pericol iminent de accidentare reprezintă situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment.
Subiect activ al infracțiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă. Legiuitorul prevede că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și protecția sănătății salariaților. Subiectul pasiv este angajatul.
Raportul de cauzalitate dintre inacțiunea autorului și urmarea imediată trebuie să existe și, totodată, trebuie dovedit de fiecare dată, având în vedere prevederea expresă a urmării imediate în cuprinsul normei de incriminare. Nefiind vorba de un pericol generic, abstract, presupus, ci de un pericol concret și iminent, raportul de cauzalitate nu se prezumă, ci trebuie dovedit de organele judiciare.
Înalta Curte constată că prin recursul în casație formulat, inculpații susțin că nu au calitatea de subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., întrucât aceasta presupune un subiect activ calificat, respectiv angajatorul, care are o obligație legală, deci prevăzută de lege, și nu una convențională (acuzarea invocă contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017). În acest sens, apărarea a făcut trimitere la decizia nr. 69/2017 a Curții Constituționale a României, care face referire la faptul că angajatorul își păstrează responsabilitatea de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, chiar și în situația în care apelează la servicii externe.
Totodată, apărarea a susținut că cei doi inculpați nu au calitatea de administratori ai angajatorului.
Instanța de apel a reținut că prin contractul de prestări servicii nr. x/01.03.2017 încheiat între S.C. O. S.A., reprezentată de U., în calitate de beneficiar, și S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., părțile au stabilit ca "organizarea, conducerea, administrarea și reprezentarea activității curente a firmei S.C. O. SA" să fie realizată de către S.C. B. S.R.L..
Potrivit art. V pct. 5.2 din contract s-a stabilit că serviciile ce fac obiectul contractului nr. x/17/01.03.2017 să fie prestate în mod exclusiv de către numitul A..
Activitatea desfășurată de S.C. B. S.R.L. la punctul de lucru în județul Neamț al S.C. O. S.A. se făcea pentru îndeplinirea obiectului de activitate al S.C. O. S.A. prin folosirea forței de muncă a acesteia, prestatorului - S.C. B. S.R.L. revenindu-i și următoarele obligații:
- de conducere efectivă și directă a activității comerciale a societății conform obiectivelor stabilite de A.G.A., de Consiliul de Administrație și a obiectivelor stabilite prin contractul nr. x/17/01.03.2017;
- reprezentarea cu puteri depline a S.C. O. S.A. în fața instituțiilor statului;
- respectarea normelor emise de autorități în vederea obținerii certificatelor verzi pentru producția de energie electrică și termică și evitarea sancțiunilor ...;
- realizarea oricărei activități având ca scop dezvoltarea normală a producției;
- organizarea și apărarea integrității bunurilor mobile, imobile și intangibile care fac parte din patrimoniul societății;
- prestarea propriilor servicii exclusiv de către domnul A..
Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 319/2006, angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau a unității.
Având în vedere noțiunea de angajator, astfel cum a fost definită prin art. 5 lit. b) din Legea nr. 319/2006, dar și împrejurarea că societatea S.C. B. S.R.L., prin reprezentant A., a preluat, prin contractul nr. x/17/01.03.2017, conducerea și administrarea efectivă a societății S.C. O. S.A., Înalta Curte reține că cei doi inculpați au calitatea de subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., întrucât răspunderea penală se angajează față de persoana responsabilă pentru luarea măsurilor de securitate în muncă, adică față de persoanele care conduc, organizează și controlează procesul muncii, deci persoanele cărora le revin obligații de a lua măsuri care să prevină ca cei pe care îi conduc, îi dirijează, îi organizează, să fie expuși unor eventuale accidente de muncă sau boli profesionale, în cauză cei doi inculpați având această responsabilitate.
Pe lângă angajatorul persoană fizică sau juridică, poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., în lipsa unei circumstanțieri exprese a textului legal incriminator, orice altă persoană care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, indiferent de modalitatea juridică prin care i s-a atribuit sau și-a asumat această îndatorire.
Astfel, poate fi subiect activ orice persoană care ocupă funcții în baza cărora are astfel de îndatoriri profesionale, precum sunt persoanele din conducerea angajatorului, persoanele din cadrul angajatorului cu atribuții în organizarea și conducerea procesului de muncă sau personale care au responsabilități speciale de protecția muncii.
Or, în raport cu aceste considerații teoretice, având în vedere că societatea S.C. B. S.R.L. și reprezentantul său, A., aveau obligațiile de a conduce efectiv și direct activitatea comercială a societății și de a realiza orice activități având ca scop dezvoltarea normală a producției, cei doi inculpați au calitatea de subiecți activi ai infracțiunii reglementate de art. 349 alin. (1) din C. pen.
Faptul că angajatorul nu este exonerat de obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă chiar și în situația în care apelează la servicii externe, nu exclude responsabilitatea persoanelor care conduceau efectiv procesul de muncă de la îndeplinirea obligației de protecție și securitate în muncă, care are caracter continuu și trebuie implementată pe toată durata desfășurării activității economice.
În acest sens, instanța de apel a reținut că într-adevăr S.C. O. S.A. a luat măsuri în domeniul securității și sănătății în muncă, inclusiv prin încheierea contractului de prestări servicii în domeniul securității și sănătății în muncă nr. 2/11.07.2012 cu V., persoană autorizată în domeniu, contractul fiind valabil și în prezent, precum și actul în temeiul căruia au fost implementate toate măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv în ceea ce privește lucrul cu vola (Instrucțiunea nr. 23), însă acest fapt nu i-a scutit pe inculpații S.C. B. S.R.L. și A., organul de conducere al acestei societăți, de luarea și respectarea în continuare a măsurilor privind asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 și a normelor interne adoptate de organele de conducere ale S.C. O. S.A. anterior încheierii contractului de prestări servicii nr. x din 01.03.2017.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen. constă într-o inacțiune, respectiv neluarea sau nerespectarea obligațiilor sau a măsurilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă.
În ceea ce privește obligațiile sau măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă, a căror neluare sau nerespectare intră în conținutul infracțiunii, ele sunt prevăzute de legislația specifică, la care este necesar să se facă apel pentru stabilirea lor în concret.
În raport cu situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanțele de fond, s-a reținut că inculpații A. și S.C. B. S.R.L. au încălcat pct. 2 din Instrucțiunea nr. 23 potrivit căruia conducerea volei trebuie încredințată numai salariaților calificați și autorizați de către conducerea societății pe bază de școlarizare și verificare a cunoștințelor, precum și dispozițiile art. 7 și art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.
Art. 7.- (1) în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru:
a)asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor;
d)asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
c) să ia in considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea in muncă, atunci când îi încredințează sarcini"
Art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:
Să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, a echipamentelor de muncă, precum și de elaborare a tehnologiilor de fabricație, soluții conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională a lucrătorilor."
Din probele administrate în cauză, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a permis lucrătorilor W. și S. să conducă încărcătorul frontal T. în incinta punctului de lucru al S.C. O. S.A., deși aceștia nu dețineau certificat de competență profesională care să le confere aptitudinile necesare conducerii acestui utilaj în deplină siguranță.
Astfel, inculpatul a neglijat să asigure condițiile necesare desfășurării în siguranță a activităților în cadrul societății, prin desemnarea unor lucrători neautorizați de a conduce și manevra încărcătorul frontal T., tolerând o practică nepermisă.
Or, în acest mod s-a creat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă (urmarea imediată), care s-a și concretizat în accidentul soldat cu decesul victimei L..
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) din C. pen., existența faptei nu este condiționată de producerea accidentului de muncă sau de apariția bolii profesionale.
În sensul legii, termenul de pericol iminent de accidentare reprezintă situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator.
În cauză, pericolul iminent de producere a accidentului s-a concretizat în accidentarea mortală a victimei L.. Este de subliniat aici, că instanța de apel a reținut că cei doi inculpați nu au săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, întrucât moartea victimei s-a produs ca urmare a acțiunii exclusive a acesteia, lipsind legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită comisă și urmarea imediată.
Revenind la infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen., în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre inacțiunea inculpaților și urmarea imediată, adică pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale) este de subliniat că aceasta rezultă din situația de fapt descrisă și probele administrate în cauză.
Astfel, s-a reținut de instanțele de fond că victima L. a fost sunată cu o zi înainte de către inculpatul A., care i-a dispus ca sarcină de muncă efectuarea unui control în curtea societății în vederea verificării respectării normelor de mediu, în principal să verifice dacă cenușa era depozitată corespunzător, motiv pentru care acesta împreună cu alți lucrători au participat la strângerea cenușii, încărcătorul frontal fiind utilizat de doi muncitori necalificați (W. și S.). La un moment dat după ce martorul W. a oprit încărcătorul frontal, muncitorii au observat că înspre dreapta acestuia la o distanță de 4 m se mai afla o grămadă de cenușă care trebuia strânsă și încărcată, grămada de cenușă aflându-se în apropierea peretelui estic de biomasă, context în care s-a și produs accidentul soldat cu decesul victimei L., acesta fiind prins între încărcător și perete.
În aceste context, se impune a se evidenția că persoana responsabilă de protecția și securitatea în muncă are o obligație cu conținut general, care vizează întreaga activitate desfășurată în procesul muncii.
Instanța de apel a reținut, cu titlu definitiv, că probatoriul administrat în cauză relevă implicarea mai multor factori cauzali care au concurat la producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare decesul victimei L., și anume:
1) Acțiunea martorului S. constând în efectuarea unei manevre de deplasare a încărcătorului frontal T., la cererea victimei L.
2) Acțiunea victimei L. constând în deplasarea acestuia pedestră și intempestivă în spațiul îngust situat între cupa încărcătorului frontal T. și zidul din beton al depozitului de biomasă, în momentul în care S. a început manevra de deplasare a utilajului;
3) Omisiunea/inacțiunea inculpatului A., care conducea activitatea S.C. O. S.A. la punctul de lucru unde s-a produs accidentul de muncă, de a încredința conducerea încărcătorului frontal T. doar salariaților calificați, în acest sens permițând desfășurarea acestei activități și martorului S., ce nu deținea certificat de competență profesională în acest sens.
Totodată, instanța de apel a reținut că prin raportul de expertiză tehnică specialitatea protecției muncii s-a concluzionat că la producerea accidentului de muncă din data de 25.06.2019 au concurat/contribuit mai multe cauze care au avut fie un rol determinant, fie un rol favorizant în această privință.
În ceea ce privește critica recurenților-inculpați potrivit căreia din moment ce prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 27.10.2023, în dosarul nr. x/2022, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că S. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului de muncă din 25.06.2019, ceea ce relevă în mod indirect ca nu a avut nicio înrâurire asupra producerii evenimentului împrejurarea ca acesta nu deținea certificat de competență profesională pentru a conduce încărcătorul frontal T. și nu subzistă nici legătura de cauzalitate dintre inacțiunea inculpaților A. și B. și decesul victimei L., Înalta Curte o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Urmarea imediată în cazul infracțiunii de neluarea măsurilor de securitatea și sănătate în muncă presupune producerea stării de pericol iminent de accidentare sau îmbolnăvire profesională, și nu producerea efectivă a accidentului, respectiv a îmbolnăvirii profesionale. Lipsa culpei martorului S. în producerea accidentului nu influențează existența pericolului iminent de producere a unui accident, în situația în care nu au fost luate măsurile necesare pentru a se asigura un climat de muncă sigur pentru muncitori. În plus, astfel cum s-a arătat anterior, la producerea accidentului au concurat/contribuit mai multe cauze, unele dintre ele având un rol favorizant producerii accidentului.
Pe de altă parte, achitarea inculpaților pentru infracțiunea de ucidere din culpă, ca urmare a lipsei legăturii de cauzalitate, nu produce efecte asupra infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, aceasta din urmă având propria sa autonomie.
În primul rând cele două infracțiuni au obiecte juridice diferite, respectiv relațiile sociale referitoare la dreptul la viață și relațiile sociale referitoare la securitatea și sănătate în muncă, precum și urmări diferite, prima fiind o infracțiune de rezultat - moartea victimei, iar a doua o infracțiune de pericol - crearea unei stări de pericol iminent de producere a unui accident de muncă.
Astfel, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte reține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291 din data de 20 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații - părți civile M. și N., în cuantum de câte 720 RON, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE OTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 291 din data de 20 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații - părți civile M. și N., în cuantum de câte 720 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2024.