ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2024
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din data de 09.01.2023 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) și alin. (2) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani pentru inculpatul A..
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A., să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau desfășurate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Inspectoratului Școlar Mehedinți sau al Primăriei Breznița Ocol.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra conduitei viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) și alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) și alin. (2) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani pentru inculpatul B..
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului B. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau desfășurate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Inspectoratului Școlar Mehedinți sau al Primăriei C..
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului B. asupra conduitei viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. D. S.R.L., la pedeapsa de 200 zile amendă și fixează cuantumul unei zile amendă la suma de 300 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 60.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în timp de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanță de executare.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 497 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. pen.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L., la pedeapsa de 200 zile amendă și s-a fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 300 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 60.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în timp de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanță de executare.
S-a atras atenția inculpatelor asupra prevederilor art. 497 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. pen.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 10000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fiecare inculpat urmând să suporte suma de 2500 RON.
În esență, instanța de fond a reținut, cu privire la starea de fapt, că la data de 25.11.2016, numitul F., din dispoziția inculpatului A., administrator în fapt al inculpatei SC. E. S.R.L., s-a deplasat la punctul de lucru aparținând inculpatei S.C. D. S.R.L., administrată de inculpatul B., unde a desfășurat, în interesul inculpatelor persoane juridice, activitatea de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu număr de înmatriculare x, fără a fi dotat cu echipament de protecție și fără a fi instruit corespunzător, victima F. căzând din bena autocamionului și suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat în data de 07.12.2016.
A apreciat că, starea de fapt a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în fața instanței, reținând că nu este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat de apărătorii aleși ai inculpaților cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, probatoriul administrat în cauză și anterior analizat dovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt judecați.
Față de starea de fapt anterior reținută în urma mijloacelor de probă analizate, instanța a constatat că faptele inculpatului A., constând în aceea că, în data de 25.11.2016, în calitate de reprezentant al inculpatei-persoană juridică E. S.R.L., nu a asigurat instruirea corespunzătoare a victimei F. în legătură cu modul corect de desfășurare a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x și cu privire la modul corect de poziționare a victimei în vehiculul menționat anterior, neasigurând totodată dotarea victimei cu echipament individual de protecție, încălcând dispozițiile prev. de art. 75 și 77 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, art. 20 alin. (1) lit. a) și art. 13 lit. r) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au dus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. și neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) și (2) din C. pen.
Fapta inculpatei-persoană juridică S.C. E. S.R.L., constând în aceea că, la data de 25.11.2016, nu a asigurat prin reprezentantul său legal, respectiv inculpatul A., instruirea corespunzătoare a victimei F. în legătură cu modul corect de desfășurare a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x și cu privire la modul corect de poziționare a victimei în bena vehiculului menționat anterior, neasigurând totodată dotarea victimei cu echipament individual de protecție, fiind încălcate dispozițiile prev. de art. 75 și 77 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, art. 20 alin. (1) lit. a) și art. 13 lit. r) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Faptele inculpatului B., constând în aceea că, la data de 25.11.2016, în calitate de administrator în fapt al inculpatei-persoană juridică D. S.R.L., nu a asigurat instruirea corespunzătoare a victimei F. la punctul de lucru al societății din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea și sănătatea în muncă și asupra măsurilor și activităților de prevenire și protecție la nivelul societății, în general, privind modul corect de desfășurare de către victimă a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum și modul corect de poziționare a victimei în bena vehiculului menționat anterior, încălcând dispozițiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. și neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) și (2) din C. pen.
Fapta inculpatei-persoană juridică D. S.R.L., constând în aceea că, în data de 25.11.2016, nu a asigurat prin administratorul în fapt, respectiv inculpatul B., instruirea corespunzătoare a victimei F. la punctul de lucru al societății din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea și sănătatea în muncă și asupra măsurilor și activităților de prevenire și protecție la nivelul societății, în general, privind modul corect de desfășurare de către victimă a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum și modul corect de poziționare a victimei în bena vehiculului menționat anterior, încălcând dispozițiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat în data de 07.12.2016, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Referitor la răspunderea inculpatelor persoane juridice, instanța a constatat, conform art. 135 alin. (1) din C. pen., că persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, legiuitorul stabilind o răspundere penală directă, independent de cea a persoanei fizice.
În ceea ce o privește pe inculpata S.C. E. S.R.L., instanța a constatat, din probatoriul administrat, că victima a procedat la încărcarea materialului lemnos și manipularea macaralei din dispoziția reprezentantului acesteia, inculpatul A., probatoriul administrat în cauză relevând că victima, deși nu era angajată cu contract de muncă în cadrul societății, în fapt exercita activități în realizarea obiectului de activitate al acesteia, martora G. declarând că persoana vătămată lucra pentru inculpat și mergea la pădure cu acesta.
Pentru tragerea la răspundere cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., s-a făcut aplicarea art. 17 lit. b) din C. pen., care stabilește că infracțiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită prin omisiune dacă autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Astfel, instanța a constatat că a existat o neglijență din partea inculpatelor cu privire la asigurarea unui mediu sigur pentru F. de a manevra macaraua și a desfășura activitatea de descărcare-încărcare a materialului lemnos în condiții de siguranță, fapt ce a creat pentru acesta o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului, constând în accidentarea acestuia, iar ulterior, decesul acestuia.
Instanța a mai reținut că inculpata S.C. E. S.R.L. a fost înființată în anul 2011, nu are antecente penale și are ca obiect de activitate exploatarea forestieră.
Totodată, instanța a ținut seama de faptul că, în acest caz, este posibilă aplicarea pedepsei principale a amenzii fără aplicarea unor pedepse complementare, urmând să se țină seama de limitele de pedeapsă fixate, de gravitatea faptei comise și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
A apreciat că gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei S.C. E. S.R.L. este ridicată, însă instanța a avut în vedere că nu a mai comis alte infracțiuni, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar la stabilirea cuantumului pedepsei principale, instanța va avea în vedere și poziția procesuală privind săvârșirea faptei, manifestată prin reprezentanții legali ai inculpatelor.
Ca atare, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., constatând că în privința inculpatei prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, din interpretarea materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în sarcina acesteia există, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. și că infracțiunile au fost săvârșite de acestea cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a pronunțat o soluție de condamnare.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 136 alin. (2) din C. pen., pedeapsa principală aplicabilă persoanei juridice este amenda.
În privința individualizării pedepsei principale aplicată, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport, cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
În stabilirea cuantumului amenzii la care inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea săvârșită, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 din C. pen., conform cărora, "(1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. (2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 și 5.000 RON, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 600 de zile. (3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice", reținând și incidența dispozițiilor art. 137 alin. (4) lit. b) din C. pen.
În ceea ce privește suma corespunzătoare unei zile-amendă, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare a pedepse prevăzute la art. 74 din C. pen., iar în ceea ce privește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă instanța fondului a ținut seama de cifra de afaceri, precum și de celelalte obligații ale persoanei juridice, conform art. 137 alin. (3) din C. pen., apreciind că se impune ca pedeapsa să fie executată efectiv, raportat la natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatelor, precum și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Privitor la oportunitatea aplicării pedepsei complementare, raportat la natura infracțiunii și împrejurările în care au fost comise, instanța nu a considerat că se impune ca, în baza art. 138 din C. pen., inculpatei să îi fie aplicate pedepse complementare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și inculpații B., A., S.C. D. S.R.L. prin reprezentant legal H. și S.C. E. S.R.L. prin mandatar I..
Prin decizia penală nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și de inculpații B. și S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 09.01.2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul disp. art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpații A. și S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 09.01.2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.
A fost desființată în parte sentința instanței de fond și rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de neluare a măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. și ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. D. S.R.L., C.U.I. x sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani pentru inculpatul A..
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obigat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau desfășurate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile, în cadrul Inspectoratului Școlar Mehedinți sau al Primăriei Breznița Ocol, județul Mehedinți.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenția inculpatului A. asupra conduitei viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 250 zile amendă și a fost fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 1000 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 250.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.
I s-a atras atenția inculpatei S.C. E. S.R.L. asupra dispozițiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, ca instanță de executare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În esență, curtea a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond, rezultă că inculpatul B., administrator în fapt al S.C. D. S.R.L., l-a contactat telefonic în data de 24.11.2016 pe inculpatul A., administrator al E. S.R.L., și au stabilit verbal, ca în data de 25.11.2016, inculpatul A., să-l ajute cu o macara montată pe un autocamion, cu ajutorul căreia să încarce material lemnos într-un auto-tir în cartierul Gura Văii, din mun. Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți.
Imediat după terminarea convorbirii telefonice, inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul J., rugându-l pe acesta din urmă ca în ziua următoare (25.11.2016) să conducă autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea persoanei juridice E. S.R.L., de la sediul persoanei juridice E. S.R.L., din comuna C. până în cartierul Gura Văii, din mun. Drobeta Turnu Severin, la punctul de lucru al persoanei juridice S.C. D. S.R.L., unde exista o rampă de încărcare a materialului lemnos.
Cu ocazia convorbirii telefonice, inculpatul A. i-a spus martorului J. că acesta din urmă va fi însoțit de către victima F. care va manevra brațul macaralei și va încărca materialul lemnos (bușteni) într-un auto-tir.
În data de 25.11.2016, în jurul orei 08:00, martorul J., s-a deplasat la domiciliul inculpatului A., unde se afla și victima F.. Martorul împreună cu victima s-au deplasat cu autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de martor, la punctul de lucru al societății S.C. D. S.R.L., din cartierul Gura Văii, județul Mehedinți, rezultând astfel că, inculpatul A. este cel care a contactat-o pe victima F. să meargă împreună cu martorul J., să manevreze brațul macaralei în scopul încărcării materialului lemnos.
A mai reținut că, din actele dosarului nu rezultă că victima F., era angajat cu contract de muncă la S.C. E. S.R.L. sau S.C. D. S.R.L., însă, prin prisma gradului de rudenie cu inculpatul A., îl ajuta pe acesta prestând activitatea de manipulare a brațului auto macaralei aparținând S.C. E. S.R.L., ceea ce conduce la concluzia că victima presta o activitate fără contract de muncă.
Chiar și în lipsa contractului de muncă, victima F., prestând activitate în cadrul S.C. E. S.R.L., avea calitatea de muncitor fără forme legale de muncă, calitate care atragea obligația inculpatului A., administrator S.C. E. S.R.L., cu obiect de activitate exploatarea forestieră, să îi asigure instruirea corespunzătoare a victimei F., la punctul de lucru al societății din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea și sănătatea în muncă și asupra măsurilor și activităților de prevenire și protecție la nivelul societății, în general, privind modul corect de desfășurare de către victimă a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum și modul corect de poziționare a victimei în bena vehiculului menționat anterior, încălcând dispozițiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G.. nr. 1425/2006 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora a decedat.
Totodată, s-a apreciat că aceste obligații nu îi incumbă însă și inculpatului B., care nu avea niciun raport de muncă (verbal sau scris) cu victima F., aceasta fiind prezentă și acționând pentru S.C. E. S.R.L., la solicitarea inculpatului A., între acest inculpat și inculpatul B., intervenind o înțelegere verbală pentru ca primul să preteze o activitate de încărcare a materialului lemnos în favoarea celui de al doilea inculpat.
Modalitatea în care s-a organizat activitatea de încărcare a materialului lemnos de către S.C. E. S.R.L. (mijloace auto folosite și persoane fizice participante) s-a făcut exclusiv de către inculpatul A. și nu de inculpatul B. acesta fiind doar beneficiarul înțelegerii verbale cu A..
În consecință, instanța de apel a apreciat că nu i se pot imputa inculpatului B. și inculpatei S.C. D. S.R.L., niciuna din infracțiunile reținute prin actul de sesizare a instanței de judecată, "ucidere din culpă", prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., și "neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă", prevăzută de art. 349 alin. (1) alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și "ucidere din culpă", prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Referitor la apelurile inculpatului A. și S.C. E. S.R.L., s-a apreciat că probatoriul administrat în cauză a relevat, contrar celor susținute de inculpați, că victima F. a prestat activitatea de încărcare a materialului lemnos cu ajutorul auto-macaralei montată pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x proprietatea S.C. E. S.R.L., din dispoziția inculpatului A., care imediat după înțelegerea telefonică cu inculpatul B., a stabilit ca martorul J. să se deplaseze în dimineața zilei următoare cu autocaminul, însoțit și de victima F., care va manevra brațul macaralei și va încărca materialul lemnos (bușteni) într-un auto-tir, la punctul de lucru al societății din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin. Mai mult în ziua următoare martorul a luat victima de la domiciliu inculpatului A..
De asemenea, Curtea de Apel Craiova a apreciat că susținerile, că între victimă și inculpatul A. existau raporturi de rudenie, aceștia fiind verișori primari, precum și faptul că victima nu era angajat cu contract de muncă al societății comerciale inculpate, nu au relevanță în cauză, de vreme ce s-a stabilit că victima avea calitatea de muncitor fără forme legale de muncă la S.C. E. S.R.L., prezența acesteia și prestarea activității de manevrare a brațului auto-macaralei pentru încărcarea materialului lemnos fiind dispuse verbal de inculpatul A., care avea astfel obligația de instruire a victimei F., asupra riscurilor privind securitatea și sănătatea în muncă și asupra măsurilor și activităților de prevenire și protecție la nivelul societății, în general, privind modul corect de desfășurare de către victimă a activității de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braț tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum și modul corect de poziționare a victimei în bena vehiculului menționat anterior, încălcând dispozițiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G.. nr. 1425/2006 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de parchet, respectiv că hotărârea este nelegală si netemeinică și pe cale de consecință și încheierea din data de 11.01.2023, întrucât inculpații au fost obligați să presteze muncă în folosul comunității prin hotărâre, însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul acestora prin hotărâre, conform art. 93 alin. (3) din C. proc. pen., dispunând asupra cuantumului muncii în folosul comunității, printr-o încheiere de omisiune vădită, netemeinică, având în vedere cuantumul pedepselor de 2 ani cu aplicarea art. 91 din C. pen., curtea a considerat acesta este fondat.
Astfel, instanța de fond, în mod greșit, a dispus prin încheiere înlăturarea omisiunii vădite strecurate în considerentele și dispozitivul hotărârii, în sensul că a dispus ca inculpații A. și B. să presteze o muncă neremunerată pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În continuare, s-a arătat că, potrivit art. 278 din C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu, iar potrivit art. 279 din C. proc. pen., aceste dispoziții se aplică și în cazul când instanța, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați potrivit art. 272 și art. 273 din C. proc. pen., precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asigurătorii.
Astfel, a considerat că, în cazul în care instanța nu a dispus cu privire la numărul de zile de muncă în folosul comunității prin hotărâre, acest lucru nu poate fii remediat prin încheiere de înlăturare omisiune vădită, întrucât dispozițiile art. 279 din C. proc. pen. sunt limitativ prevăzute de lege și sunt indicate în mod expres.
De asemenea, cum participarea procurorului este obligatorie la soluționarea cauzei în urma căreia s-a pronunțat hotărârea atacată cu apel, a considerat că participarea procurorului este obligatorie și în procedura îndreptării erorii materiale sau omisiunii vădite, ceea ce atrage nulitatea încheierii.
Curtea a arătat că, instanța de fond, deși a reținut în mod corect, în considerentele hotărârii că, varianta prezentată de inculpatul A., potrivit căruia persoana vătămată, din proprie inițiativă s-a deplasat în locul în care trebuia încărcat materialul lemnos, procedând la încărcarea buștenilor, sunt nesincere fiind contrazise de restul probatoriului administrat în cauză, că fapta inculpatului A. este gravă, însă a aplicat pedepse orientate spre minimul special, sancțiunile penale stabilite nefiind apte pentru a asigura funcția pedepsei, în special, funcția de reeducare prin prisma cuantumului acestor pedepse.
Raportat la împrejurările comiterii faptei, la urmarea produsă, respectiv decesul persoanei vătămate F., care s-a produs ca o consecință a nerespectării prevederilor legale, curtea a apreciat că instanța de fond trebuia să se orienteze spre o condamnare într-un cuantum mai ridicat, cu atât mai mult cu cât inculpatul A. a avut o atitudine nesinceră, care demonstrează că nu acceptă consecințele faptelor sale, care se pot repeta astfel și se impune aplicarea unor pedepse care să conducă la reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte față de regulile de drept și normele de conviețuire socială.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet și de inculpații B. și S.C. D. S.R.L. și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și S.C. E. S.R.L..
Împotriva deciziei nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. a formulat recurs în casație, în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
În cuprinsul cererii de recurs în casație recurenta a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.. Totodată, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii atacate.
În motivarea cererii de recurs în casație, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii pronunțate în apel și, în contextul în care apelul parchetului nu a vizat hotărârea instanței de fond privitor la societate/persoana juridică inculpată, cu luarea în considerare a faptului că, privitor la ea, doar inculpata S.C. E. S.R.L. a declarat apel, a apreciat că este situația părții care declară propria cale de atac, ori, conform art. 418, din C. proc. pen.:" (1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel", având în vedere, cu precădere, faptul că apelul Ministerului Public nu a vizat soluția dată de instanța de fond referitor la persoana juridică S.C. E. S.R.L., ci criticile din apelul parchetului sunt structurate doar pe cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate persoanelor fizice-inculpați, a apreciat că, privitor la inculpata-persoană juridică S.C. E. S.R.L. singurul apel a fost declarat chiar de subscrisa, or, conform normei, în propria cale de atac, nu se poate crea o situație mai grea.
A mai arătat că, în contradicție cu normele în vigoare, inclusiv cu prevederile art. 419 din C. proc. pen., instanța de apel a hotărât cu privire la partea la care apelul parchetului nu se referea (în speță, inculpata persoană juridică S.C. E. SRL), creându-i acesteia o situație mai grea, ceea ce contravine normelor de drept.
Astfel, a apreciat că este incident principiul "non reformatio in pejus", principiu care se circumscrie a fi analizat în cadrul motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438, alin. (1), pct. 12 din C. proc. pen.
Concret, prin sentința pronunțată de judecătorie, inculpata S.C. E. S.R.L. a fost condamnată la o pedeapsă de 65.000 RON amendă penală, împotriva acestei soluții a declarat apel numai inculpata-persoană juridică, apreciind că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte ce poate fi încadrată, legal, în conținutul unei infracțiuni.
În speță, fiind vorba și de persoane fizice, parchetul a declarat apel strict referitor la pedeapsa aplicată inculpaților-persoane fizice, fără vreun fel de referire la inculpații persoane juridice.
Așadar, Curtea de Apel Craiova nu a fost învestită cu un apel care să vizeze soluția pronunțată de judecătorie privitor la persoanele juridice inculpate.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea pronunțată în apel, a majorat și pedeapsa aplicată la fond inculpatei-persoane juridice S.C. E. S.R.L. cu toate că apelul parchetului nu viza această inculpată (deci, nu i s-a cerut curții de apel să dispună privitor la cuantumul pedepsei aplicat societății inculpate în cauză), mai mult, inculpata-persoană juridică S.C. E. S.R.L. a formulat propriul apel și cum apelul parchetului nu viza această entitate, rămâne doar varianta că, în propria cale de atac, Curtea de Apel Craiova a agravat situația părții, ceea ce contravine dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 418 din C. proc. pen.
Or, în jurisprudența sa, Înalta Curte a statuat că, limitele pedepsei sunt influențate de regulile care guvernează judecata în căile de atac astfel că, o pedeapsă aplicată de instanța de fond, egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului, maximul ce nu poate fi depășit, conform legii.
Cum în speță, fără a avea un apel declarat de procuror referitor la pedeapsa aplicată inculpatei S.C. E. S.R.L., instanța de apel a agravat starea acestei inculpate, prin majorarea pedepsei aplicate la fond, în propria cale de atac.
În acest context, a solicitat desființarea deciziei Curții de Apel Craiova referitor la pedeapsa în cuantum de 250.000 RON amendă penală, aplicată inculpatei S.C. E. S.R.L. prin decizia dată în apel, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus astfel încălcând normele și principiile de drept.
Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat să se constate pertinența și temeinicia criticilor, cu referire la decizia dată în apel, argumentele pe acest motiv fiind aceleași prin prisma cărora a atacat și sentința de fond.
În acest sens, a susținut că a arătat și dovedit că între societatea inculpată și victimă nu au existat niciun fel de relații, nici contractuale, nici de altă natură, victima aflându-se în acel loc, în acea zi, prin prisma relației sate de rudenie cu inculpatul Dudașu și a relației de prietenie cu inculpatul Filip.
A mai arătat că nu a existat vreo convenție între societăți, nici vreun avantaj, de orice fel, profitabil inculpatei, care să determine prezența victimei, în acel moment, în acel loc și, dacă A. a dorit să-și ajute prietenul B., în acea zi, acceptând să-i trimită un utilaj existent în patrimoniul societății, care să fie manevrat de o rudă, fără ca societatea să fie implicată în vreun fel, nu se poate antrena răspunderea societății într-o astfel de situație.
Nu se poate imputa societății că nu a instruit în domeniul securității în muncă o persoană care nu lucra pentru societate, pe de-o parte.
Pe de altă parte, a susținut că este important comportamentul victimei, la locul faptei, care a mers în acel loc pentru a manevra, din cabină, prin telecomandă, un utilaj.
Faptul că victima, la apariția unei presupuse defecțiuni la utilaj, se putea deplasa într-o altă zonă decât cea în care trebuia să-și desfășoare activitatea, nu putea fi prevăzut de nimeni, mai ales că, în situația când ar fi fost o defecțiune/deficiență la utilaj, victima nu era în măsură să o remedieze și nici nu avea această calitate.
Concret, cu sau fără acte, dacă victima s-ar fi rezumat la activitatea pentru care s-a deplasat acolo (manevrarea, prin telecomandă, din cabină, a utilajului), nu s-ar fi ajuns la deznodământul tragic care s-a produs.
Faptul că victima a depășit, benevol, din proprie inițiativă, arealul operațiunilor pentru care era prezentă în acel loc, la acel moment, îi incumbă efectiv, neputând sancționa o altă persoană, fie ea fizică sau juridică, pentru deciziile de moment pe care cineva le ia, de capul lui, fără a avea vreun mandat pentru ele.
Așadar, atâta vreme cât victima nu a acționat în niciun fel pentru societate sau în favoarea acesteia, nu există legătură de cauzalitate între faptă și consecințele produse raportat la subscrisa, și nici vreo formă de vinovăție care să poată fi antamată în sarcina subscrisei.
În contextul în care nu sunt întrunite elementele vreunei infracțiuni în sarcina subscrisei, simplul fapt că victima a manevrat un utilaj aflat în patrimoniul său (dar nu manevrarea acestuia a condus la deces, ci alte acțiuni ale victimei, efectuate din proprie inițiativă), nu îmbracă forma unei fapte prevăzute de legea penală, astfel că, a apreciat că în mod injust subscrisa a fost condamnată penal, impunându-se achitarea subscrisei, pentru motivele anterior dezvoltate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 04 septembrie 2023, sub nr. x/2020, fixându-se termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 12 octombrie 2023.
Prin încheierea din 12 octombrie 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. împotriva deciziei penale nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori formulată de recurenta inculpată.
S-a trimit cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 10 și s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 09 noiembrie 2023 pentru când a fost citată recurenta inculpată și s-a încunoștiințat apărătorul ales al acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație a fost declarată de inculpată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că recurenta inculpată a invocat cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.
Înalta Curte a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze dacă fapta este sau nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, putând fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta constituie o contravenție/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. - nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).
Doar în condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Așadar, deși recurenta inculpată S.C. E. S.R.L. a susținut că fapta reținută în sarcina sa și pentru care s-au dispus soluții de condamnare, nu întrunește cerințele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., judecătorul de filtru a apreciat că, în realitate, criticile acesteia au la bază o solicitare de reinterpretare a materialului probator.
Or, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, vizând exclusiv legalitatea hotărârii, astfel încât aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurenți să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin decizia atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate pe parcursul procedurii judiciare.
Așadar, având în vedere că recursul în casație presupune examinarea corespondenței dintre situația de fapt expusă de instanța de apel și consecințele juridice reținute de aceeași instanță, atunci când recurenții susțin în mod neechivoc, explicit că situația de fapt a fost greșit stabilită de către instanța de apel, nu există un temei legal de examinare a recursului în casație fondat pe art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.. Critica adusă situației de fapt determină respingerea recursului, ca inadmisibil, deoarece o atare critică excedează căii de atac a recursului în casație, fiind specifică altor căi de atac extraordinare, de exemplu revizuirii.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a observat că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respective, în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.
Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., din perspectiva acestui caz de recurs în casație, s-a constatat că, din modul în care recurenta inculpată S.C. E. S.R.L. a formulat motivele de recurs în casație, argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unui regim sancționator eronat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Cu referire la cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, s-a apreciat că, din interpretarea dispozițiilor art. 441 din Codul de procedură pneală, reiese că suspendarea executării hotărârii recurate este o măsură de excepție, pusă la dispoziția judecătorului de filtru sau instanței de judecată, după admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în timpul judecării acestuia, prin care se sistează temporar, până la judecarea pe fond a căii de atac, punerea în executare a hotărârii definitive împotriva căreia s-a exercitat recursul în casație, în principiu nesuspensiv de executare, conform art. 433 și urm. din C. proc. pen.
În absența unor criterii legale de apreciere asupra oportunității suspendării executării hotărârii recurate, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curți, a apreciat că o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casație și caracterului excepțional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport, cu motivele invocate de inculpați în argumentarea recursului în casație și de posibilele soluții pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susținerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potențialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri definitive criticate ca fiind nelegală.
După admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, la termenul din data de 09 noiembrie 2023, pentru ca instanța de apel să restituie dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, în care s-a pronunțat decizia penală împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs în casație, în cauză s-a acordat termen la data de 11 ianuarie 2024.
La termenul fixat pentru dezbarea recursului în casație, din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte a primit concluziile apărătorului recurentei inculpate și ale procurorului asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursul în casație formulat de inculpata S.C. E. S.R.L., prin mandatar I., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute