ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2900 din 11.12.2020 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, secția penală s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) și i) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 349 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în concurs real.

În temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatului A. să i se aplice pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului A. prin prezenta hotărâre, urmând ca acestuia să-i fie interzisă ca pedeapsă complementară exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. prin prezenta hotărâre, urmând ca acestuia să-i fie interzisă, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. s-au pus în vedere inculpatului A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile la una din următoarele instituții: Căminul pentru Persoane Vârstnice Constanța sau la Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen. s-a interzis inculpatului B. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) și i) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 349 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în concurs real.

În temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatului B. să i se aplice pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului B. prin prezenta hotărâre urmând ca acestuia să-i fie interzisă ca pedeapsă complementară exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului B. prin prezenta hotărâre, urmând ca acestuia să-i fie interzisă, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. s-au pus în vedere inculpatului B., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile la una din următoarele instituții: Primăria Alexandria sau la Primăria Roșiori de Vede.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului B. asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 alin. (1), art. 1387 și art. 1388 din C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. și au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. SA. la plata către acestea a următoarelor sume:

- 200000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă C. (fiica defunctului);

- 200000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă D. (soția defunctului);

- 10000 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă D. (soția defunctului).

S-a luat act că persoana vătămată Serviciul Județean de Ambulanță Giurgiu nu s-a constituit ca parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 5000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Prin rechizitoriul din data de 11.06.2018 din Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, fapta prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., și B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, fapta prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt precum cea din actul de sesizare a instanței, și anume că, SC E. SA. Slatina desfășoară o serie de activități comerciale autorizate atât la sediul social din municipiul Slatina jud. Olt cât și la alte 12 sedii secundare, dintre care 10 situate în județul Olt și câte unul situat în județele Giurgiu și Teleorman, având în total un număr de 112 salariați.

Activitățile de prevenire și protecție la nivel central au fost atribuite martorei F., potrivit Deciziei nr. 150 din 05.06.2013 (anexa nr. 66) a directorului A., deși aceasta, potrivit fișei postului său, era încadrată ca inspector resurse umane, cod COR x și desfășura și activitățile corespunzătoare acestui post, aspecte confirmate prin depoziția acesteia din data de 04.09.2019.

Astfel, din cele două documente rezultă că lucrătorul desemnat pentru activitățile de prevenire și protecție trebuia să desfășoare, pe lângă activitățile specifice de resurse umane, nu mai puțin de 26 de activități specifice de securitate și sănătate în muncă, unele dintre ele necesitând deplasări la punctele de lucru dispersate pe trei județe. La nivel local pentru activitățile de prevenire și protecție au fost desemnați șefii de puncte de lucru, instruiți colectiv de lucrătorul desemnat F. Acesta a precizat în fața instanței că atribuțiile acesteia constau în verificarea formală a fișelor întocmite de șeful pct. de lucru, inculpatul B., nu și dacă instructajele privind protecția muncii erau efectuate în punctul de lucru Giurgiu.

Pentru informarea, consultarea și participarea lucrătorilor la luarea deciziilor legate de securitatea și sănătatea în muncă a fost numit ca reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă și al situațiilor de urgență șeful de siloz, inculpatul B.

La data de 11.04.2013, SC E. SA. a externalizat, în esență, atribuțiile referitoare la SSM către SC G. SRL Slatina, reprezentat de H. în calitate de șef serviciu extern, încheind cu acesta un contract de prestări servicii.

Documentația ce privește executarea acestui contract, respectiv evaluarea riscurilor și planul de prevenire și protecție, a fost întocmită de serviciul extern și înaintată SC I. SA. Slatina și a fost pusă la dispoziția inspectorului de muncă în procedura de cercetare a accidentului de către I.T.M. Giurgiu, având în vedere că aceste înscrisuri poartă semnătura inspectorului de muncă și impresiunea ștampilei I.T.M. Giurgiu. Din cuprinsul planului de prevenire și protecție pentru anul 2013, prezentat de angajator inspectorului de muncă a rezultat că la data producerii accidentului de muncă nu era efectuată activitatea de evaluarea riscurilor pentru posturile de lucru de la punctul de lucru Silozul Giurgiu, având în vedere că nu apare nicio mențiune despre postul de lucru "docher" sau despre identificarea pericolului de cădere în apă și înec specific acestui punct de lucru. De altfel, se observa că, planul de prevenire și protecție cuprindea doar posturile de lucru existente la data semnării contractului nr. x/11.04.2013 (tesa/casier, muncitor necalificat, rujar silozar, șef de siloz, șef baza, laborant, tehnician CTC, gestionar, agent comercial, agent vânzări, lăcătuș mecanic și tâmplar).

Instanța de fond a reținut faptul că în data de 05.06.2013 SC I. SA. Slatina în calitate de prestator, a încheiat cu beneficiarul

SC J. SRL, Constanța contractul de depozitare și prestări servicii nr. x din 05.06.2013.

Obiectul contractului îl constituie conform art. 1 recepția (cântărirea, descărcarea din mijlocul de transport în siloz sau magazie, analize de calitate, întocmirea documentelor de recepție), depozitarea (cu păstrarea calității care include eventuale aerări, gazări, recirculări) și livrarea (încărcarea în mijlocul de transport, cântărirea, analize de calitate, întocmirea documentelor de livrare și transport) a cantităților de produs proprietatea beneficiarului depus în bazele de recepție prestări de servicii portuare (încărcare/descărcare, cântărire, depozit. Activitățile de servicii portuare prevăzute de acest contract sunt clasificate potrivit CAEN rev. 2 cu codurile 5222*- Activități de servicii anexe transportului pe apă (activități în terminale ca porturi și dane) și 5224 - Manipulări (încărcarea și descărcarea mărfurilor sau a bagajelor pasagerilor indiferent de mijlocul de transport utilizat).

Niciuna din aceste activități desfășurate de SC I. SA. Slatina, în calitate de prestator în contractul cu SC J. SRL Constanța, nu se regăsește între activitățile autorizate legal potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 359 din 2004.

Tot în calitate de beneficiar, SC J. SRL Constanța a încheiat cu SC K. SRL Constanța, contractul de transport nr. x din 01.07.2013, având ca obiect transportul de cereale și îngrășăminte pe barje fluviale (anexa nr. 51). Pe baza acestui contract au fost efectuate până la data producerii evenimentului peste 20 transporturi de produse agricole, fie cu nava L. fie cu alte nave. Prin încheierea celor două contracte, ce au ca beneficiar SC J. SRL Constanța, două societăți comerciale care nu aveau nicio legătură contractuală directă, SC I. SA. Slatina și SC, K. SRL Constanța au fost puse în situația de a desfășura în comun o activitate care, conform practicii stabilite pe baza dotărilor existente, presupunea deplasarea și efectuarea unor activități de către un lucrător al unui angajator la bordul navei ce aparținea altui angajator. Cazul impunea conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, coordonare și colaborare în domeniul securității muncii, lucru care nu s-a realizat. (cf. raportului din 13.03.2014 întocmit de ITM Giurgiu).

Apare evident că stabilirea unei proceduri de lucru clare de lucru la nivelul pct. de lucru nu se putea face decât la nivelul conducerii celor două societăți, neputând fi lăsată exclusiv în sarcina șefului pct. de lucru sau a persoanei desemnate cu atribuții de prevenire și protecție a muncii la nivel central (martora F.), revenind în sarcina inculpatului A., ca director general al societății, obligația de a coopera cu reprezentanții societății K. SRL și de a coordona acțiunile în vederea implementării prevederilor privind securitatea muncii și pentru asigurarea protecției lucrătorilor luând în considerare natura activităților, de a se informa reciproc și de a-și informa lucrătorii despre riscurile profesionale, într-un mod care să poată fi documentat.

Cu privire la evenimentele din data de 21.12.2013, din coroborarea declarațiilor martorilor, a rezultat ca activitatea schimbului doi a început în jurul orelor 20:00. Conform indicațiilor date de inculpatul B., sarcinile de lucru erau împărțite după cum urmează: martorul M. urma să efectueze activități în siloz, N. în cabina de comandă de unde era controlat sistemul de transport al cerealelor din siloz în buncăr, iar O. pe barjă, unde supraveghea modul de încărcare și manevra tubulatura.

În ziua respectivă, martorii M., N. și victima O. au stabilit ca pe timpul activității de încărcare să gătească pește. Astfel, după ce a pregătit masa (pe nava "L."), O. a mers în cabină unde se afla martorul P. și au mâncat, după care a mers în cabina de comandă unde se afla martorul N. În tot acest timp, pe barja se afla martorul M. care desfășura activitățile repartizate persoanei vătămate O. La scurt timp, O. a mers pe barjă pentru a-și relua activitatea, a stat de vorbă cu martorul M. circa 5 minute, iar după plecarea celui din urmă a continuat de unul singur activitatea de încărcare, fără a fi supravegheat de vreo persoană.

La un moment dat, căpitanul navei, Q., a mers în cabina de comandă a ambarcațiunii (situată deasupra punții) de unde a observat că pe punte nu se afla nimeni, instalația de transbordare era în funcțiune, în magazia de depozitare era adunată mai multă floarea soarelui într-un singur loc, motiv pentru care a acționat instalația de avertizare fonică. Fiind alarmat de zgomotul produs, martorul M. s-a deplasat pe navă ocazie cu care a observat că O. nu se afla pe punte, solicitând prin stație oprirea instalației.

Având în vedere că victima nu răspundea la telefon, martorii M., P. și N. au început să o caute. Ajutați de lumina proiectorului navei și de o lanternă, l-au găsit pe O. plutind în apă, cu fața în jos, ținând în mână capătul frânghiei cu care se manevra tubulatura flexibilă. Cu ajutorul unei căngi au reușit să-l scoată din apa după care, conform declarațiilor date de martori, șeful de siloz B. (care fusese anunțat de către angajați), a venit de la domiciliu și i-a aplicat măsuri de resuscitare până la sosirea echipajului de pe ambulanța care a constatat decesul persoanei vătămate.

Urmare a sesizării, organele de cercetare penală din cadrul Biroului de Poliție Transporturi Navale Giurgiu s-au deplasat la locului producerii evenimentului ocazie cu care au observat cadavrul unei persoane de sex masculin, identificată în persoana lui O., despre care s-a declarat verbal, în prezența inculpatului B., ca acesta a fost scos din apa în apropierea șlepului motor "L.". De asemenea, s-a mai observat că victima purta o vestă de culoare albă din lână, o bluză de trening de culoare gri cu fermoar, pulover de culoare gri cu albastru, pulover de culoare galbenă, tricou cu mânecă lungă de culoare neagră cu albastru și alb, un brâu de culoare albă, o pereche de pantaloni trening gri, o pereche de pantaloni trening de culoare albastră, lenjerie intimă, o pereche de ciorapi, iar în piciorul stâng un pantof de culoare neagră.

Conform actelor medicale aflate la dosar, moartea numitului O. a survenit la data de 20.12.2013 și a fost violentă. Ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecutive asfixiei mecanice prin submersie sub apă. La examenul extern al cadavrului s-au constatat fracturi costale și de stern, cu infiltrate sangvine minime, care au putut fi produse în urma activității de resuscitare. Din buletinul de analiza nr. x, a rezultat ca victima nu a consumat alcool. Având în vedere aceste date, este evident că înecul victimei s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, în condițiile în care victima a fost găsită prinsă cu mâna de frânghia tubulaturii, fiind exclusa varianta unei acțiuni suicidale.

Potrivit procesului-verbal de cercetare încheiat de ITM Giurgiu, nu s-a putut stabili cu certitudine din ce cauză efectivă (alunecare, împiedicare, indisponibilitate fizică, etc.) O. a căzut în apă. Cu toate acestea în urma analizării tuturor împrejurărilor, a rezultat că, în lipsa unor mijloace tehnice corespunzătoare, care să permită încărcarea navelor cu cereale fără a fi necesară prezența lucrătorului pe navă pentru efectuarea manevrelor de poziționare a tubulaturii, accidentul suferit de O. a fost cauzat de desfășurarea de către acesta a unor sarcini de muncă fără a fi asigurate măsuri de protecție corespunzătoare care, în primul rând să prevină căderea în apă sau, în caz că acest fapt s-ar fi produs în orice mod, să facă posibilă supraviețuirea lui prin împiedicarea submersiei în apă. Aceste măsuri erau cu atât mai necesare cu cât activitatea se desfășura pe timp de noapte, în condiții de ceață și temperaturi negative care au creat suplimentar și pericolul de alunecare (raportul nr. x/13.03.2014 întocmit de ITM Giurgiu).

Sub aspectul procesului de instruire a lucrătorului, s-a constatat că, la data evenimentului, victima avea întocmită fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă pentru calificarea lăcătuș mecanic, funcția muncitor, pentru "Locul de muncă SC I. SA. Slatina - Silozul Giurgiu". Referitor la instruirea periodică apar trei mențiuni din datele de 05.08.2013, 05.09.2013 și 05.10.2013, cu precizări privind materialul predat și semnăturile celui instruit, cel care a instruit și celui care a verificat instruirea. Din analiza acestei fișe, la ultima instruire, cea din data de 05.10.2013, au fost predate Legea nr. 319/2006, art. 22 și 23 (obligațiilor lucrătorilor), H.G. nr. 1425/2006, art. 14 - 19 (organizarea activităților de prevenire și protecție), H.G. nr. 971/2006, H.G. nr. 1048/2006, H.G. nr. 1146/2006, H.G. nr. 300/2006 în integralitatea lor.

Astfel cum s-a evidențiat și în procesul-verbal de cercetare întocmit de I.T.M. Giurgiu, pe lângă faptul că volumul de informație cuprins în aceste documente este imposibil de acoperit în două ore, cât este consemnata în fișa individuală durata instructajului, nici conținutul nu este potrivit în raport cu specificul sarcinilor ce le avea de executat O.

Din documentele provenite de la angajatorul SC I. SA. Slatina, dar și din celelalte probe administrate a rezultat că pentru postul de docher (cod 833308- muncitor portuar, conform Clasificării Ocupațiilor în România), activitate desfășurată efectiv de O., nu au fost identificate și evaluate riscurile, planul de prevenire și protecție nu cuprindea măsuri de protecție pentru această activitate, nu a fost întocmită fisa de evaluare a locului de muncă, nu au fost emise instrucțiuni proprii privind acest post de lucru și nu au fost identificate echipamente individuale de protecție necesare pentru acest post de lucru.

Singura instrucțiune concretă relevantă ce conține referiri la încărcarea barjelor este cea intitulata "IPSSM 11 - privind activitatea de transport feroviar", unde la capitolul "Norme de tehnica securității muncii privind încărcarea și descărcarea în și din vagoane, autovehicule, barje", s-a precizat că: "încărcarea barjelor se face numai după instruirea personalului care participă la procesul de încărcare a barjelor" "numai după instruirea personalului, de către șeful pct. de lucru și repartizarea lucrătorilor se va trece la încărcarea barjelor" "încărcarea se face cu respectarea normelor de protecție muncii specific locului de muncă. Lucrătorii care participă la încărcarea produselor agricole în barje sunt obligați să respecte întocmai instrucțiunile de protecție a muncii. Salariații care participă la procesul de încărcare a barjelor încep activitatea numai după ce primesc instructajul specific și numai cu aprobarea șefului pct. de lucru, respectând întocmai instrucțiunile de protecția muncii".

Din analiza acestei instrucțiuni și a documentelor puse la dispoziție de angajator pe parcursul cercetării, s-a reținu ca instrucțiunea "IPSSM 11" nu a fost întocmită pentru locul de muncă respectiv - "încărcare barje", iar pe de altă parte s-a constatat că aceasta este incompletă. În cuprinsul acesteia nu se regăsește nicio mențiune privind modalitatea practică de punere în aplicare a operației de încărcare barjă, nu cuprinde riscurile existente pentru această activitate, nu cuprinde măsuri tehnice și organizatorice dispuse pentru evitarea riscurilor, nu face referire la echipamentele individuale de protecție ce trebuie utilizate, echipamente eminamente necesare având în vedere faptul că activitatea se desfășura și pe apă.

Instanța de fond a reținut că, la producerea incidentului nefericit din noaptea de 21.12.2013, ce a condus la decesul numitului O.

O., au contribuit o multitudine de factori, pornind de la lipsa unei proceduri clare de lucru în domeniul securității muncii între societățile contractante SC E. SA. (fostă SC I. SA. Slatina) și SC K. SRL, impusă de complexitatea activităților de transport de cereale și îngrășăminte pe barje fluviale, acțiune imputabilă inculpatului A., și continuând cu lipsa unei instruiri suficientă și adecvată care să cuprindă și prevederi pentru activitatea de încărcare a navei cu produse agricole, în condițiile de dotare cu echipamente de muncă, precum și de dotare cu echipament individual de protecție, acțiune imputabilă inculpatului B.

În drept, faptele inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de director al SC E. SA. (fostă SC I. SA. Slatina), nu a luat măsurile legale de Securitate și sănătate în munca prevăzute în Legea nr. 319/2006, respectiv:

- a organizat în mod necorespunzător serviciile de prevenire și protecție, în sensul că a desemnat lucrători responsabili cu activități de prevenire și protecție care nu aveau capacitatea, pregătirea (B.), precum și timpul necesar (F. și B.) pentru a se ocupa de activitățile de protecție și prevenire la Punctul de lucru Silozul Giurgiu, care puteau sesiza pericolul de înec și să ia măsuri pe loc și imediat de înlăturare a acestuia, ceea ce a dus la neasigurarea condițiile necesare pentru că lucrătorii să fie informați și să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă;

- a permis desfășurarea activității la punctul de lucru situat pe Canalul Plantelor, fără ca în prealabil să fie evaluate riscurile de accidentare generate de activitatea desfășurată - încărcare barje, fără a exista un plan de prevenire și protecție a riscurilor actualizat cu riscurile pentru această activitate, nefiind astfel stabilite măsurile de securitate și sănătate în muncă corespunzător riscurilor identificate, conducând în același timp la alte deficiențe privind alte activități de prevenire și protecție, respectiv activități de identificare a echipamentului individual de protecție necesar postului de lucru muncitor portuar, de elaborare a unor instrucțiuni proprii care să conțină măsuri tehnice și organizatorice cu privire la activitatea de lucrător portuar raportat la riscurile existente, neasigurându-se astfel nici informarea și instruirea lucrătorilor cu privire la riscurile implicate;

- nu a luat măsurile legale pentru a asigura cooperarea și coordonarea între lucrătorii responsabili SSM din cadrul SC E. SA. (fostă SC I. SA. Slatina) și SC K. SRL, atât în ceea ce privește informarea reciprocă cu privire la riscurile profesionale, cât și în ceea ce privește coordonarea acțiunilor în vederea protecției lucrătorilor;

- la data producerii evenimentului nu deținea autorizație de funcționare în domeniul securității și sănătății în muncă pentru activități de încărcare a produselor agricole în nave și nu a luat măsurile necesare pentru autorizarea exercitării meseriei de docher (muncitor portuar);

- nu a respectat dispozițiile legale privind numirea inculpatului B. în funcția de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM, astfel încât lucrătorii care își desfășurau activitatea la Silozul Giurgiu, aflați în subordinea inculpatului, au fost lipsiți de suportul organizatoric adecvat necesar participării active în procesul luării măsurilor specifice de securitate și sănătate în muncă, toate aceste acțiuni și omisiuni ducând la crearea unui pericol grav și iminent, ce s-a materializat în decesul victimei O. la data de 20.12.2013, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "ucidere din culpă", prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, fapta prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 din C. pen.

Faptele inculpatului B., constând în aceea că, în calitate de șef de siloz și persoana desemnată cu atribuții de coordonare și supraveghere la punctul de lucru Silozul Giurgiu al SC E. SA. (fostă SC I. SA. Slatina), nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în munca prevăzute în Legea nr. 319/2006, respectiv:

- a permis desfășurarea activității de încărcare a barjei "L.", de către o persoană neinstruită, în condițiile în care în prealabil nu au fost evaluate riscurile de accidentare pentru postul de lucru docher, nu a fost actualizat planul de prevenire și protecție și nu au fost stabilite măsurile de securitate și sănătate în munca corespunzătoare riscurilor identificate;

- a permis desfășurarea de către victima a unor sarcini de muncă fără ca aceasta să fie calificată și instruită cu privire la postul de lucru - docher și fără a fi asigurate măsurile tehnice și organizatorice necesare de protecție corespunzătoare (care să prevină căderea în apă și/sau înecul), inclusiv în ceea ce privește echipamentele individuale de protecție pentru postul respectiv;

- nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de supraveghere a fiecărui lucrător și de organizare a pct. de lucru sub aspectul luării măsurilor necesare pentru a se evita accidentele de muncă și impunerea respectării de către lucrători a acestora (fișa postului), toate aceste acțiuni și omisiuni ducând la crearea unui pericol grav și iminent, ce s-a materializat în decesul victimei O. la data de 20.12.2013, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "ucidere din culpă", prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, fapta prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplic. art. 38 din C. pen. Din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă se caracterizează prin acțiunea inculpaților de încălcare a atribuțiilor de serviciu, în sensul de încălcare a atribuțiilor de coordonare și supraveghere a angajaților, în calitatea sa de șef de punct de lucru (inculpatul B.), respectiv de director al societății SC E. SA., (inculpatul A.).

Urmarea imediată a acțiunilor inculpaților o reprezintă decesul victimei O., urmare imediată care se află în legătură de cauzalitate directă cu elementul material al infracțiunii, din raportul de necropsie medico-legal nr. x/2013, rezultând că moartea victimei a fost violentă, iar leziunile traumatice au fost produse în condițiile insuficienței cardio-respiratorii acute consecutiv asfixiei mecanice prin submersie în apă.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situația în care inculpații ar fi respectat în totalitate regulile ce le guvernau activitatea, producerea accidentului și, implicit, consecințele sale, ar fi fost evitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații nu au prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși puteau și ar fi trebuit să-l prevadă, atitudine psihică specifică culpei simple, reglementată de art. 16 alin. (4), lit. a) din C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 350 alin. (1) din C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în nerespectarea obligațiilor și măsurilor privitoare la securitatea și sănătatea în muncă, astfel cum au fost descrise anterior în cazul fiecărui inculpat.

Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru relațiile sociale din domeniul sănătății și securității în muncă.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și, deși nu au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Prin urmare, apreciind că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații A. și B. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpaților pentru infracțiunile comise.

Pentru a stabili în concret pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen. În procesul deliberativ de alegere a pedepsei aplicate au fost relevante împrejurările și modul de comitere a infracțiunii.

În raport cu natura infracțiunii săvârșite, în acest caz s-a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse care să nu poată fi interpretată ca o iertare sau ca o minimizare a gravității comportamentului inculpatului și care să armonizeze latura de sancțiune a pedepsei cu necesitatea reintegrării în societate.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 91din C. pen., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință fiind de 2 ani și 2 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Pe latură civilă, instanța de fond a reținut că, la data de 02.05.2019, persoana vătămata C. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro în echivalent în RON la data plății, precum și cu suma de 600 euro lunar, reprezentând o rentă lunară în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și școlarizare, de la data de 21.12.2013 și până la terminarea studiilor.

De asemenea, la aceeași dată, persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale, precum și cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune materiale

A mai reținut instanța de fond că au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale; fapta ilicită a inculpaților (intervenirea decesului victimei pe fondul nerespectării dispozițiilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă), prejudiciul material și moral suferit de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite și prejudicii (nerespectarea dispozițiilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă de către inculpați urmată de decesul victimei) și vinovăția dovedită a inculpaților care au acționat din culpă.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 și urm. din C. civ. Aceste dispoziții impun ca, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, să se dovedească existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului prejudiciului.

În ceea ce privește daunele materiale, instanța de fond a constatat că, martorul audiat sub aspectul laturii civile, martorii audiați au atestat sumele de bani cheltuite de părțile civile cu ocazia înmormântării victimei, pomenirilor și ritualurilor ortodoxe și numărul de persoane participante la pomenirile.

Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părților civile C. și D., instanța de fond a luat în calcul, pe lângă declarațiile martorului și părților civile și înscrisurile aflate la dosarul cauzei și va proceda la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a mai reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru părțile civile cauzat de decesul subit al fiului și fratelui acestora, victimă a accidentului de muncă).

La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale, instanța de fond a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de părțile civile în urma decesului fiului și fratelui acestora.

În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:

- criteriul echității, care presupune existența unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

Toate aceste criterii trebuie să conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.

Instanța de fond a reținut că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare. Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă instanța a apreciat că nu se poate stabili un preț pe suferința produsă acesteia ca urmare a decesului victimei.

A mai apreciat instanța de fond că astfel de pierderi nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la restaurarea integrală a psihicului persoanei vătămate. A fost avută în considerare suferința psihică prin care a trecut partea civilă în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimei în relațiile din sânul familiei, faptul că aceasta va fi lipsită pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența membrului de familie decedat, dar și de relațiile foarte apropiate existente între partea civilă și victimă.

Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de aceasta este exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.

Instanța de fond a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile, motiv pentru care, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 1357 și urm. din C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. și a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente E. SA., la plata către acestea a următoarelor sume:

- 200.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă C. (fiica defunctului);

- 200.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă D. (soția defunctului);

- 10.000 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă D. (soția defunctului).

Instanța de fond a mai reținut că, deși legal citată cu mențiunea că se poate constitui parte civilă, persoana vătămată Serviciul Județean de Ambulanță Giurgiu nu s-a constituit ca parte civilă.

***

Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri inculpații B. și A., părțile civile D. și C. și partea responsabilă civilmente SC I. SA.

Apelanții inculpați B. și A. și partea responsabilă civilmente SC I. SA., în motivele de apel depuse în scris, au solicitat:

- admiterea apelului și rejudecarea cauzei, întrucât instanța de fond nu a motivat, nu a explicat motivele pentru care apărările și mai ales probele administrate au fost ignorate și nu au fost analizate corect și judicios toate probele administrate. În acest caz, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituția României, ce impun aplicabilitatea directă a tratatelor internaționale ratificate de România în dreptul intern - raportate la art. 2 din Protocolul 7 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a se asigura respectarea principiilor convenționale și constituționale ale unei judecăți efective și dublul grad de jurisdicție.

În subsidiar, inculpații au solicitat admiterea apelului și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen. achitarea în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teza I și, în subsidiar, lit. c) din C. proc. pen. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

Inculpații au solicitat, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. să fie respinsă acțiunea civilă și să se constate că nu au fost întrunite condițiile pentru răspunderea civilă a apelantei E. SA. fostă I. SA.

Referitor la prima critică - nemotivarea hotărârii judecătorești, au precizat apelanții că, motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă o condiție esențială de înfăptuire a justiției, fiindu-le încălcate drepturile garantate de CEDO. Au precizat că, la termenul din 08.07.2020, atât inculpații, cât și persoana responsabilă civilmente au solicitat administrarea probei cu Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară în domeniul protecției muncii, întocmit de expertul tehnic ing. R. și Ordonanța nr. x/2019 din 16.12.2019 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu prin care s-a redeschis urmărirea penală cu privire la societatea K. și căpitanul Q. cu privire la aceleași infracțiuni de ucidere din culpă și neluarea măsurilor de sănătate și siguranță în muncă, ordonanța sus menționată fiind confirmată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Giurgiu în Dosarul nr. x/2019 Cu privire la aceste probe, instanța de fond nu le-a avut în vedere la motivarea soluției; nu există nicio argumentație a instanței de fond cu privire la aprecierea acestora.

Raportul de expertiză extrajudiciară în domeniul protecției muncii este o probă importantă, de natură a demonstra vinovăția inculpaților și lipsa de răspundere a părții responsabile civilmente și că, o astfel de probă a ajuns să nu se reflecte în niciun moment în hotărârea judecătorească, nefiind obiectul deliberării asupra soluției.

Ordonanța nr. x/2019 din 16.12.2019 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu prin s-a redeschis urmărirea penală cu privire la societatea K. și căpitanul Q. cu privire la aceleași infracțiuni de ucidere din culpă și neluarea măsurilor de sănătate și siguranță în muncă nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei și nu se găsește nicio minimă motivare cu privire la soarta acestei probe, rezultând că nu a fost avută în vedere la soluția pronunțată și nu se reflectă în hotărârea judecătorească pronunțată.

Această ordonanță de redeschidere a urmăririi penale, pe lângă efectul avut pe latura penală, are efect și pe latura civilă a cauzei, întrucât contribuția mai multor persoane la producerea prejudiciului este o cauză de atenuare a răspunderii civile.

Or, în niciun moment, nici în cuprinsul motivării pe latura penală, nici în cuprinsul motivării pe latura civilă, nu este analizat acest mijloc de probă.

Concret, hotărârea judecătorească trebuie să explice de ce a respins apărările inculpatului, care a fost rezultatul deliberării asupra probelor în favoarea inculpatului și de ce rechizitoriul este întemeiat, fără a se prelua aspecte din rechizitoriu ca și cum ar constitui rezultatul deliberării instanței.

Criticile de nelegalitate, în opinia inculpaților, sunt întemeiate cu cât aceste probe au fost încuviințate spre administrare în procesul penal, deci trebuiau să se reflecte în hotărârea judecătorească pronunțată.

În concluzie, instanța de fond nu a analizat materialul probator administrat în favoarea inculpaților și persoanei responsabile civilmente.

Pe lângă aspectele favorabile neanalizate ce au rezultat din raportul de expertiză extrajudiciară în domeniul SSM și din ordonanța de redeschidere, au existat declarațiile martorilor S., T., U. și P.

O altă probă ce nu a fost analizată de instanța de fond este fișa postului căpitanului barjei L., din care a rezultat că acesta avea, între altele, și interdicția de a permite accesul pe navă a altor persoane, în afara celor care fac parte din echipaj sau care îl reprezintă pe armator, în caz contrat fiind direct răspunzător pentru acțiunile acestor persoane și pentru siguranța lor.

În acest sens au solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a nu lipsi părțile de un grad efectiv de jurisdicție.

Referitor la cel de-al doilea motiv - nelegalitatea și netemeinicia sub aspectul soluțiilor pronunțate pe latră penală și civilă a cauzei, în mod netemeinic s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile de neluarea măsurilor legale de sănătate și securitate în muncă și ucidere din culpă.

Astfel, inculpatului A., nu i se poate imputa acestuia că nu au fost luate măsurile legale de securitate și sănătate cât timp a efectuat demersuri care demonstrează caracterul nefondat al acuzației.

În mod nefondat și contrar probelor existente la dosarul cauzei, prima instanță a preluat acuzațiile din rechizitoriu. A arătat inculpatul în acest sens că, instanța de fond a reținut:

"organizat în mod defectuos serviciile de prevenire și protecție, în sensul că a desemnat lucrători responsabili cu activități de prevenire și protecție care nu aveau capacitatea, pregătirea (B.), precum și timpul necesar (F. și B.) pentru a se ocupa de activitățile de protecție și prevenire la punctul de lucru Silozul Giurgiu".

Apelantul inculpat A. a apreciat că este o acuzație neîntemeiată fiind contrazisă de probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

Apelantul inculpat B. a precizat că îndeplinea toate cerințele prevăzute de lege pentru a ocupa funcția în care a fost numit.

Inculpatul a precizat că, referitor la pretinsa lipsă de capacitate și pregătire a arătat că a depus la dosar certificatul de absolvire seria x nr. x din care rezultă că acesta a absolvit în anul 2010 un curs profesional cu durata de 50 de ore și îndeplinea toate cerințele prevăzute de lege pentru a ocupa funcția în care a fost numit.

Așadar, au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește numirea inculpatului B. în funcția de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM, contrar celor reținute în rechizitoriu.

Cu privire la pretinsa lipsă de timp a lui F. și B. de a îndeplini obligațiile de serviciu și faptul că această pretinsă lipsă de timp ar fi fost cunoscută de inculpatul A., acuzația a fost contrazisă de declarația martorei F. din data de 04.09.2019 în care arată expres că "avea timpul necesar să își desfășoare activitatea în toate punctele de lucru și nu a comunicat vreodată directorului general A. că nu ar avea timp să își desfășoare activitatea".

Inculpatul B. nu a arătat că i-ar fi menționat inculpatului A. că nu ar avea timpul necesar să își îndeplinească atribuțiile de serviciu.

Tot ca motiv al condamnării s-a mai arătat în rechizitoriu și sentință că a permis desfășurarea activității la punctul de lucru situat pe canalul Plantelor fără ca în prealabil să fie evaluate riscurile de accidentare generate de activitatea de încărcare bârfe și astfel s-ar justifica reținerea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de sănătate în muncă.

În acest sens, inculpatul B. a precizat că, inculpatul A./I. SA. a încheiat contractul x/01.06.2013 privind evaluarea riscurilor de accidentare cu consultantul extern G. SRL, iar la dosarul cauzei se regăsește evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă "lăcătuș mecanic", în care este precizat ca factor