ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, în modalitatea constituirii unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (5) și (6) C. pen., cu reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (306 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a alege.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la uzul de armă fără drept, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 343 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

S-a constatat că cele șase infracțiuni care fac obiectul cauzei, care au fost săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen., sunt în concurs și cu infracțiunile de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021) și complicitate la tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) C. pen., s-a modificat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curții de Apel Cluj, în sensul că s-a descontopit și repus pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021); 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., raportat la art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (comisă la data de 18.06.2021) și sporul de 4 luni închisoare, care a fost înlăturat.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele concurente și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 ani și 5 luni închisoare, rezultând o pedeapsă principală finală de 5 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza 45 alin. (5) C. pen. raportat în baza art. 66 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi sus-menționate, care se va executa în condițiile art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate, care nu sunt contrare hotărârii, referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei.

În baza art. 399 alin. (10) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 40 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, începând cu data de 04.05.2021 și până la data de 05.05.2021 (măsură preventivă dispusă în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 302/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița); din data de 07.07.2021 și până la data de 27.11.2021, inclusiv (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2039/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița); durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20.10.2022 la zi (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 116/D/P/2022 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud), respectiv perioada executată în baza sentinței penale nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curții de Apel Cluj.

S-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unuia nou, corespunzător hotărârii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin aceeși hotărâre au fost dispuse soluții și față de inculpații B., C., D., E., F., G. și H..

În art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 91.350 RON, obținută din vânzările de substanțe psihoactive, fiind avute în vedere sumele ridicate de la acesta cu ocazia percheziției domiciliare de 4090 Euro - recipisa nr. x/1, 1 dolar american - recipisa nr. x/1, 100 franci elvețieni - recipisa nr. x/1 și 9439 RON - recipisa nr. x/1;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri și cantități de substanțe susceptibile a produce efecte psihoactive, respectiv: de la inculpatul A.: cantitățile de 3.63 grame, 143,0 grame, 5,0 grame, 8,0 grame, 9,2 grame, 5,0 grame, 2,64 grame substanță care conține 3-CMC (Chloromethinone), rămase urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/10.02.2023, conform dovezii seria nr. x; cantitatea de 7,55 grame substanță care conține 3- CMC (Chloromethinone) rămasă urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/14.10.2022, conform dovezii seria nr. x; cantitatea de 0,48 grame substanță care conține 3-CMC (Chloromethinone) rămasă urmare a analizelor de laborator din RCTS nr. x/24.08.2022 .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a pistolului - producător x, pentru model x calibru "9 mm P.A.K.", cu seria x, în stare de funcționare (dovada seria x).

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea aparatelor telefonice folosite la comiterea actelor de vânzare de substanțe psihoactive și de intermediere a unor vânzări, după cum urmează: telefon mobil; telefon mobil; telefon mobil ridicat cu ocazia percheziției auto din autoturismul, aparținând inculpatului A.; telefon mobil ridicat cu ocazia percheziției percheziției auto din autoturismul, aparținând inculpatului A.; laptop care pe carcasa din spate prezintă inscripția, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului A.; telefonul mobil, ridicat de la inculpatul A..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 9.580 RON (din care 7.080 RON aferentă fazei de urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, printre alții, a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 644/A din 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea aceleiași instanțe din aceeași dată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat și avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

În temeiul art. 422 și art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu trimitere la art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare aplicate inculpatului A., durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, începând cu data de 04.05.2021 și până la data de 05.05.2021 (măsură preventivă dispusă în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 302/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița) și din data de 07.07.2021 și până la data de 27.11.2021, inclusiv (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2039/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița); durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 20.10.2022 la zi (măsuri preventive dispuse în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 116/D/P/2022 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud), respectiv perioada executată în baza sentinței penale nr. 862/17.08.2022 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 28/16.01.2023 a Curții de Apel Cluj, din data de 16.01.2023 la zi.

****

Împotriva deciziei penale nr. 644/A din 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, recurentul inculpat a susținut că pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se află în limite nelegale.

În acest sens, a arătat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea sus-menționată se situează între 6 luni și 3 ani, respectiv între 6 luni și 6 ani, în cazul infracțiunii în formă continuată. Or, în speță, a beneficiat de o dublă reducere a limitelor de pedeapsă, respectiv: pentru efectuarea unui denunț, pedeapsa s-a redus de la 3 luni la 3 ani, iar ca urmare a reducerii și cu 1/3 - ca efect al recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsă au ajuns la 2 luni - 2 ani închisoare. Instanța de fond i-a aplicat însă o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, care depășește maximul special prevăzut de lege anterior menționat, pedeapsă nelegală care a fost menținută de instanța de apel.

A mai arătat că instanța de fond a ajuns la pedeapsa nelegală de 2 ani și 10 luni ca urmare a unei modalități defectuoase de calcul a acesteia: inițial a redus limitele de la 6 luni la 3 ani la jumătate, ca efect al denunțului formulat; apoi, a redus limitele cu 1/3, ca urmare a recunoașterii vinovăției, ajungând însă la limitele 2 luni - 1 an închisoare; ulterior, i-a aplicat și un spor de 2 ani, context în care l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare (pedeapsa a fost de 10 luni, iar sporul de 2 ani).

Or această modalitate de calcul este incorectă, câtă vreme prevederile legale impun aplicarea sporului pentru infracțiunea continuată doar în cazul în care maximul este neîndestulător (în speță, acesta fiind de 1 an închisoare).

Tocmai de aceea, menținerea pedeapsei de 2 ani și 10 luni de către Curtea de Apel Cluj este nelegală.

Aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii continuate se face într-o singură etapă, fără a se evidenția separat sporul aplicat. Cu alte cuvinte, în situația stabilirii pedepsei după regulile prevăzute de art. 36 C. pen., nu se stabilește mai întâi o pedeapsă concretă care s-ar fi aplicat dacă infracțiunea nu era comisă în formă continuată, la care să se adauge apoi sporul, ci se stabilește de la început o pedeapsă care poate ajunge pană la maximul special, plus sporul prevăzut de lege.

Pentru argumentele prezentate, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație și înlăturarea greșitei aplicări a legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 iulie 2024, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434 și art. 436 - 438 C. proc. pen.

Ca urmare, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat în cauză, 28 noiembrie 2024, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra cererii de recurs în casație, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul-inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, care vizează, în esență, stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea continuată prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F din 19 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Bistrița - Năsăud, menținută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în casație, inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (306 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

Recurentul inculpat A. susține că pedeapsa anterior menționată se află în afara limitelor legale din cauza modalității incorecte de calcul al acesteia, întrucât, în situația aplicării pedepsei după regulile prevăzute de art. 36 C. pen., nu se stabilește mai întâi o pedeapsă concretă care s-ar fi aplicat dacă infracțiunea nu ar fi fost comisă în formă continuată, la care să se adauge apoi sporul, ci se stabilește de la început o pedeapsă care poate ajunge pană la maximul special, plus sporul prevăzut de lege.

Altfel spus, în cauză, instanța trebuia să aplice prioritar dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen., iar abia ulterior să facă aplicarea celor două cauze speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, astfel formulate, susținerile recurentului inculpat A. aduc în discuție, în concret, mecanismul de stabilire a pedepsei pentru infracțiunea continuată în raport de care s-au reținut și cauze speciale de reducere a pedepsei [în speță, cele prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002] și, prin aceasta, chiar tratamentul sancționator al unei infracțiuni comise în condițiile concursului între cauze de atenuare și de agravare a răspunderii penale.

Or, regimul sancționator aferent unei infracțiuni comise în astfel de condiții este guvernat de dispozițiile art. art. 79 alin. (3) C. pen., potrivit căruia, "când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Potrivit alin. (1) al aceluiași text de lege "când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine", iar conform alin. (2) "dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în situația în care există concurs între mai multe cauze de atenuare (tentativă, circumstanțe atenuante, cauze speciale de reducere a pedepsei) și de agravare (circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă), în procesul de stabilire a limitelor de pedeapsă, instanța dă întâietate cauzelor care atenuează răspunderea penală, reducând în mod obligatoriu limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, conform regulilor instituite prin art. 79 alin. (1) C. pen., iar abia ulterior aplică cauzele de agravare, după altgoritmul prev. de art. 79 alin. (2) C. pen.

Aceasta înseamnă că, în cazul unei infracțiuni continuate în raport de care s-au reținut cauze speciale de reducere a pedepsei (ipoteza speței), stabilirea pedepsei presupune, într-un prim pas, reducerea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, ca efect al aplicării succesive a cauzelor speciale de reducere, iar abia ulterior aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, în acest caz particular, regimul sancționator aplicabil infracțiunii continuate se raportează la limitele speciale de pedeapsă reduse ca efect al valorificării prealabile a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, iar nu la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare.

În concret, aceasta presupune că, în speță, stabilirea limitelor speciale de pedeapsă aferente infracțiunii continuate prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 impunea, în mod obligatoriu, în prealabil, reducerea, succesivă, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiune, în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, abia ulterior acestei operațiuni urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen.:

"Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul infracțiunii continuate, instanța are facultatea să stabilească pedeapsa cu închisoarea fie între minimul și maximul special prevăzute de lege, fie, atunci când, raportat la datele concrete ale speței, apreciază că aceste limite sunt neîndestulătore, între minimul special prevăzut de lege și maximul special prevăzut de lege, majorat cu 3 ani.

Prin urmare, în virtutea art. 36 alin. (1) C. pen., determinarea pedepsei închisorii pentru infracțiunea continuată între minimul special și maximul special majorat cu 3 ani are caracter facultativ, instanța de apel fiind cea care, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei și datele personale ale inculpatului, apreciază asupra necesității stabilirii pedepsei între aceste limite majorate.

În contextul considerentelor teoretice prezentate, Înalta Curte constată că, în speță, respectând mecanismul prevăzut de art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 36 alin. (1) C. pen. anterior descris, instanța de apel (achiesând la soluția instanței de fond) a optat pentru stabilirea pedepsei pentru infracțiunea continuată de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, între limita minimă specială de 2 luni [rezultată în urma reducerii, succesive, a limitei minime prevăzute de norma de incriminare (6 luni), cu o jumătate, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ulterior, cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] și limita maximă specială de 4 ani închisoare [în urma reducerii, succesive, a limitei maxime prevăzute de norma de incriminare (3 ani), cu o jumătate, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ulterior, cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a rezultat o limită maximă de 1 an închisoare, care, fiind apreciată ca neîndestulătoare, a fost majorată cu 3 ani, conform art. 36 alin. (1) C. pen..], aplicându-i recurentului inculpat A. o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen. privind tratamentul sancționator al infracțiunii continuate, instanța de apel a optat pentru stabilirea pedepsei la nivelul maximului special prevăzut de lege [1 an închisoare -calculat prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], majorat cu un spor de 1 an și 10 luni închisoare.

Stabilirea acestui spor într-un cuantum superior limitei maxime rezultate în urma aplicării cauzelor speciale de reducere a pedepsei nu afectează legalitatea pedepsei efectiv aplicate, care este condiționată doar de stabilirea acesteia între limitele stabilite conform art. 36 alin. (1) C. pen. (în speță, între 2 luni - 4 ani închisoare), exigență îndeplinită, în mod evident, în cauză.

Temeinicia argumentelor pentru care instanțele de fond au apreciat că limita maximă specială de 1 an închisoare (rezultată în urma aplicării cauzelor speciale de reducere a pedepsei reținute în cauză) este neîndestulătoare, motiv pentru care au majorat-o, în condițiile art. 36 alin. (1) C. pen., cu 3 ani, aplicându-i recurentului inculpat o pedeapsă (de 2 ani și 10 luni închisoare) superioară mediei limitelor astfel obținute, nu poate fi cenzurată în actualul cadru procesual, întrucât aduce în discuție nu o chestiune de legalitate a pedepsei, ci de temeinicie, care nu poate cenzurată în cadrul prezentului demers judiciar.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 644/A din data de 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.