ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 22.02.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2023, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 253 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în forma continuată (două acte materiale).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (două acte materiale consumate și un act material de tentativă).

În baza art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 342 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, precursori de explozivi restricționați, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) din C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 5 pedepse principale stabilite și a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 6 ani și 11 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 ani și 5 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 4 pedepse).

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, de 6 ani și 11 luni închisoare, perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la data de 30.11.2022 la zi.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită prin prezenta pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. (1) din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, se va aplica după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de distrugere, în forma continuată (complicitate la două acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (complicitate la două acte materiale consumate și la un act material de tentativă).

În baza art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 3 pedepse stabilite prin prezenta și a aplicat inculpatei B. pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 2 pedepse).

Pedeapsa rezultantă, de 5 ani și 6 luni închisoare, se va execută în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 și urm. din C. civ., a obligat pe inculpații A. și B., în solidar, la plata următoarelor sume:

- 50.000 RON către partea civilă U.AT. Comuna Castelu, prin primar; 48.492,23 RON către partea civilă C.; 47.601,89 RON către partea civilă D.;15.000 EURO, echivalentul în RON la data plății, către partea civilă Consiliul Județean Constanța; 860 EURO, echivalentul în RON la data plății, către partea civilă E..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 2507/P/2022 din 10.01.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța asupra bunurilor mobile și imobile, a sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor cât și a celor aflate în conturi bancare, prezente și viitoare, deținute de inculpații A. și B., precum și asupra autoturismului și a autoutilitarei.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații A. și B. la plata sumei de câte 7000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, inculpații A., B., precum și partea civilă Consiliul Județean Constanța.

Prin decizia penală nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații A. și B..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de partea civilă Consiliul Județean Constanța împotriva sentinței penale nr. 56 din data de 22.02.2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2023, desființată în parte sentința atacată și, rejudecând:

S-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Constanța, reprezentată de Consiliul Județean Constanța, la suma de 195.059,83 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpații A. și B., urmând ca față de aceștia să se emită mandatele de executare a pedepsei închisorii și ordinele prin care li se interzice să părăsească țara.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de câte 1500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, inculpații A. și B., prin apărător ales F. cu împuternicire la dosar, au declarat recurs în casație.

În motivare, inculpații A. și B., prin apărător ales, au criticat decizia penală nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitând, admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale recurate, și, rejudecând, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpaților pentru presupusa săvârșire a infracțiunii prev. și ped. de art. 346 alin. (1) din C. pen.

În subsidiar, au solicitat, admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și, trimiterea cauzei spre rejudecare în acord cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.. Au arătat că în cauză se reține săvârșirea faptei de distrugere prin folosirea de materiale explozive, astfel că, alături de infracțiunea de distrugere, s-a reținut și infracțiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive prev. și ped. de art. 346 alin. (1) din C. pen. pentru care ambii coinculpați au primit o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, instanța de apel nu a indicat o probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al acestei infracțiuni, din care să rezulte care este natura substanțelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, astfel încât să existe o delimitare clară între materialul exploziv și alte categorii de substanțe, care nu intră în conținutul acestei sfere de noțiune, cum ar fi spre exemplu materialele pirotehnice (acestea din urmă cad sub incidența Legii 126/1995).

Potrivit art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, privind regimul materiilor explozive:

"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă: a) orice operațiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 83 din 14 februarie 2024, publicată în M. Of. nr. 418 din 8 mai 2024 a fost admisa excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive sunt constituționale în măsura în care vizează operațiunile prevăzute de art. 346 alin. (1) și (2) din C. pen., operațiuni având ca obiect articole pirotehnice. Această decizie a fost adoptată ulterior săvârșirii faptei de către inculpați, astfel încât în mod clar nu le poate fi opozabilă.

Acțiunile reținute în sarcina inculpaților nu se circumscriu însă operațiunilor cu articole pirotehnice incriminate la art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, întrucât aceștia nu au utilizat articolele pirotehnice la care au făcut referire (artificii, petarde) ca atare, ci au extras din acestea substanța explozivă, obținând astfel o cantitate mai mare, pe care au folosit-o pentru confecționarea unor dispozitive metalice pe care le-au introdus pe fanta de eliberare numerar a bancomatelor, distrugându-le.

Mai mult decât atât, apărarea a susținut și faptul că inculpații nu puteau avea reprezentarea faptelor pe care le săvârșesc din perspectiva previzibilității faptelor în condițiile în care aceștia au efectuat operațiuni cu substanțe pirotehnice, și nicidecum nu puteau să prevadă că într-o modalitate nelegală ar putea fi interpretate ca fiind substanțe explozive.

Astfel, instanța de apel a reținut că deși substanțele folosite la detonarea bancomatelor sunt substanțe pirotehnice, modalitatea în care au fost folosite reflectă conținutul unor materiale explozive din perspectiva tipicității art. 346 alin. (1) din C. pen.

În opinia apărării, instanța de apel s-a transformat în legiuitor și a apreciat în mod subiectiv că fapta ar reprezenta elementele unei alte infracțiuni strict prin raportare la modalitatea de comitere a faptei, fără a reține elementele de tipicitate obiectivă.

Prin încheierea din 27.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpații A. și B. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 27.11.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa tipicității obiective a infracțiunii de nerespectarea regimului materialelor explozive prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen., motivat de faptul că instanța de apel nu indică nicio probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al acestei infracțiuni, din care să rezulte care este natura substanțelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, astfel încât să existe o delimitare clară între materialul exploziv și alte categorii de substanțe, care nu intră în conținutul acestei noțiuni, cum ar fi spre exemplu materialele pirotehnice, precum și faptul că deși reține că substanțele folosite la detonarea bancomatului sunt substanțe pirotehnice, se transformă în legiuitor și apreciază că din modalitatea în care au fost folosite reflectă conținutul unor materii explozive.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 346 alin. (1) din C. pen.

Astfel, instanța de apel a reținut în fapt și în drept, în esență, următoarele:

În ceea ce îl privește pe inculpatul A. a reținut că:

- în noaptea de 18.11.2022, în jurul orelor 03:10, după ce în prealabil a smuls camera de supraveghere aparținând sistemului de supraveghere video al Primăriei Castelu, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul ATM aparținând C., situat în comuna Castelu, str. x, jud. Constanța, iar din interiorul ATM-ului distrus a sustras suma de 1550 RON, în urma deflagrației imobilul suferind prejudicii prin distrugerea structurii sale,

- în noaptea de 28/29.11.2022, în jurul orelor 03:32, având fața acoperită, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul tip ATM aparținând D., instalat pe peretele exterior al Pavilionului Expozițional Constanța situat în municipiul Constanța, bulevardul x, județ Constanța, sustrăgând suma de 98.900 RON, iar din cauza deflagrației fiind provocate distrugeri masive asupra clădirii, fapte, ce întrunesc, printre altele, elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale),

În ceea ce o privește pe inculpata B. a reținut că:

- în noaptea de 18.11.2022, în baza unei înțelegeri prealabile, l-a însoțit și l-a transportat cu autoturismul, pe inculpatul A. pe raza localității Castelu jud. Constanța, unde acesta, în jurul orelor 03:10, după ce în prealabil a smuls camera de supraveghere aparținând sistemului de supraveghere video al Primăriei Castelu, prin folosirea de materiale explozive, a provocat distrugeri la aparatul ATM aparținând C., situat în comuna Castelu, str. x, jud. Constanța, de unde a sustras suma de 1550 RON, ulterior, în urma deflagrației, imobilul suferind prejudicii prin distrugerea structurii sale,

- în noaptea de 28/29.11.2022, în baza unei înțelegeri prealabile, cu autoturismul, l-a transportat pe inculpatul A., în zona Pavilionului Expozițional Constanța situat în municipiul Constanța, bulevardul x, județ Constanța, unde a asigurat locul săvârșirii faptei, în timp ce inculpatul A., în jurul orelor 03:32, având fața acoperită, prin folosirea de materiale explozive fabricate de către inculpată, a provocat distrugeri la aparatul tip ATM aparținând D., instalat pe peretele exterior al Pavilionului Expozițional Constanța, de unde a sustras suma de 98.900 RON, din cauza deflagrației fiind provocate distrugeri masive asupra clădirii, iar ulterior l-a preluat pe inculpat cu același autoturism din zona G. situat pe bd. x,

fapte, ce întrunesc, printre altele, elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Faptele de care sunt acuzați inculpații sunt reglementate de art. 346 alin. (1) din C. pen., potrivit căruia constituie infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive,,(1) producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept".

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la garantarea respectării regimului juridic stabilit pentru operațiile care au ca obiect materii explozive.

Obiectul material îl formează materiile explozive, Legea nr. 126/1995 fiind cea care reglementează regimul acestor materii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995, materiile explozive sunt explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonante, fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de șoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil și articolele pirotehnice.

Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive nu este circumstanțiat, acesta poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale.

Subiectul pasiv este statul.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material constă într-una din următoarele acțiuni incriminate: producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept.

După cum se observă din exprimarea legiuitorului, norma din art. 346 alin. (1) din C. pen. este o normă deschisă.

Folosirea de materii explozive presupune utilizarea acestora indiferent de scopul în care aceasta se face (pentru producție, pentru confecționare de muniții, pentru experimentări sau pentru confecționarea unor obiecte de distracție).

Însă, pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii trebuie să se constate îndeplinirea unei cerințe esențiale, anume ca oricare dintre acțiunile incriminate să se efectueze "fără drept", adică în alte condiții decât cele stabilite prin Legea nr. 126/1995.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale care fac obiect de ocrotire a acestei fapte.

Raportul de cauzalitate între acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată trebuie să existe și rezultă, implicit, din executarea acțiunii incriminate.

Față de considerațiunile teoretice expuse și în raport cu situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, în sensul că cei doi inculpați au folosit materiale explozive, fără drept, Înalta Curte constată că faptele acestora constituie infracțiunea prevăzută de art. 346 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește criticile inculpaților, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la critica potrivit căreia instanța de apel nu a indicat nicio probă concretă la care se raportează atunci când analizează elementul de tipicitate al infracțiunii, din care să rezulte care este natura substanțelor folosite în cauză la distrugerea bancomatului, Înalta Curte constată că în realitate apărarea aduce critici de netemeinicie a hotărârii atacate, cu referire la natura substanței, aspecte ce țin de situația de fapt și interpretarea probatoriului administrat în cauză, care însă nu pot face obiectul recursului în casație, în raport de scopul acestei căi extraordinare de atac, anume verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile (art. 433 din C. proc. pen.).

Pe de altă parte, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel că inculpații au utilizat articolele pirotehnice la care au făcut referire (artificii, petarde), însă nu ca atare, ci au extras din acestea substanța explozivă, obținând astfel o cantitate mai mare, pe care au folosit-o pentru confecționarea unor dispozitive metalice pe care le-au introdus pe fanta de eliberare numerar a bancomatelor, distrugându-le.

Cu alte cuvinte, instanța de apel a reținut că inculpații au extras substanța explozivă din articole pirotehnice și au folosit-o la distrugerea bancomatelor, și nu articolele pirotehnice ca atare.

Or, textul prevăzut de art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. se referă tocmai la substanțe explozive folosite fără drept, adică în alte condiții decât cele stabilite prin Legea nr. 126/1995.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica apărării potrivit căreia instanța de apel se transformă în legiuitor, în sensul că reține totuși că într-adevăr substanțele folosite la detonarea bancomatelor sunt substanțe pirotehnice, însă modalitatea în care au fost folosite reflectă conținutul unor materii explozive din perspectiva tipicității art. 346 alin. (1) din C. pen., și nu a infracțiunii prevăzute în legea specială (art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995), întrucât apărarea conturează o altă situație de fapt decât cea stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, anume aceea că inculpații au folosit substanțele explozive extrase din articole pirotehnice, obținând astfel o cantitate mai mare, și nu articolele pirotehnice ca atare.

Într-adevăr art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 incriminează orice operațiune cu articole pirotehnice efectuate fără drept, însă în cauză s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că s-au folosit materiale explozive extrase din articole pirotehnice, obiectul material al infracțiunii fiind reprezentat de materiile explozive, și nu de articolele pirotehnice.

De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea apărării în sensul că substanța explozivă este exclusă din sfera noțiunii de substanță pirotehnică, având în vedere că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 prevede tocmai că articolele pirotehnice sunt materiale explozive.

Referitor la Decizia nr. 83/2024 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că nu are aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât prin aceasta a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995. Or, în sarcina inculpaților s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 346 alin. (1) din C. pen., și nu infracțiunea din legea specială.

Față de cele ce precedă, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 722/P din data de 27 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.